Faceți căutări pe acest blog

Translate

Italiană Rusă Portugheză Olandeză Poloneză Engleză Franceză Spaniolă Germană

miercuri, 29 iulie 2009

Schitu Stavnic - traditie si modernitate

Interviu cu Dumitru Luchian si sotia, artisti ceramisti din Schitu-Stavnic, judetul Iasi

Dumitru Luchian: Prima data, pot sa va spun ca meseria asta a noastra este de la mosii nostri, stramosii nostri, este o meserie veche si in traditia noastra, la Schitu-Stavnic, s-a obisnuit olaritul. Este o munca grea, lutul se munceste greu, dar este folositoare, din punct de vedere alimentar, daca faceti sarmale e bine, e bun de pus lapte in oale, chiupuri pentru umplut bors, ghivece de flori, fel si fel de obiecte care se fac din lut.
Dumitru Serban: Dumneavoastra ati mostenit aceasta meserie de la parintii dumneavoastra?
D. L.: E o mostenire de la mosii nostri, stramosii nostri, de la parinti, eu am invatat meserie de la parintii nostri, si eu mi-am invatat baietii, am patru baieti, cunosc si ei meserie. Nu prea o practica ca nu se intreaba, dar incet cred ca o sa revina.
D. S.: Credeti ca prin munca dumneavoastra si prin modul de a da esenta lutului se poate trai la noi? Puteti castiga un ban?
D. L.: Se poate trai, daca se obisnuieste, dupa cum vad ca s-a luat acum traditia asta, se mai intreaba marfa.
D. S.: Ati mai fost si in alte...
Intervine Sotia domnului Luchian: Se intreaba pentru ca sunt folositoare, oamenii se servesc de ele sub orice forma si sunt foarte intrebate.
D. S.: Spuneti-ne la ce sunt acestea intrebuintate? Va rugam sa ne dati toate detalii pentru ascultatorii nostri.
S.: Da, astea sunt folositoare. Chiupurile mari, de 10-12 kg, sunt de umplut bors, sunt de pus branza, foarte bune, rezistente, sunt de pus muraturi, castraveti daca vreti, si sunt folositoare pentru orice fel de trebuinta casnica a omului. Iar oalele cu capacel sunt pentru sarmalute la cuptor, pentru ciorba si orice vrem sa facem. Avem niste olite de sarmale, cite patru, care atunci cand avem musafiri, pot fi pastrate la cald, se pot face cartofi cu peste si se serveste foarte bine, craticioare de care am dat si la Caraffa Mall, au facut comanda de mai multe vase pentru nunti. Olite mici pentru o persoana ca sa o serveasca, cratite pentru friptura, de o persoana.
D. S.: Eu tin minte cand eram mic, in acest fel de vase, bunicii mei puneau laptele la prins.
S.: Da, laptele la prins se pune in oale de 2 kg, sunt oale de lapte, in care se prinde smantana bine, in ele se face un lapte batut foarte bun. Chiar se intreaba si vin si strainii si cumpara. Iar noi suntem multumiti cu munca asta.
D. L.: Putem bea si vin din ele.
S.: Sotul meu face si cani de lut, face si vad de candela, a avut o mana iscusita si a facut toate felurile de vase. Noi suntem foarte multumiti cu meseria noastra, am crescut zece copii...
D. S.: Sa fie sanatosi!
S.: Multumim. Sa fie sanatosi. Casatoriti, avem treizeci si sase de nepoti, baietii sunt toti la casele lor. Asa ca la targurile astea pe care le avem, cu invitatie si diplome, suntem foarte bine organizati. Multumim domnului director Paveleanu si tuturor de aici, profesorului Ciubotaru, secretarului si primariei Iasului, ca ne organizeaza foarte bine. Fac masa festiva, luam si premii...
D. S.: Foarte multa lume a fost multumita de Iasi, raportand targul de aici la Sibiu, la Cluj, la celelalte. La Iasi mai toata lumea a fost multumita. E si un loc aparte Iasului, e un centru cultural si atrage mesterii populari.
S.: Da, foarte multi mesteri populari. Sunt multumiti toti de Iasi ca sunt bine organizati. Mai mergem la Palatul Culturii pe 14 octombrie, niste organizatori foarte buni.
D. S.: Dumneavoastra il ajutati pe domnul la realizarea acestor vase destul de frumoase?
S.: Da, il ajutam. Este o vopsea care trebuie trasa pentru rasnit, [vasele] trebuie vopsite, carate la cuptor, la horn. Lipim hornul, mai framantam lutul, ca sa-l facem ca o plastilina sa nu iasa vasele rele. Si la toate muncile il ajut. Singur nu poate. Si i-ar trebui mai mult ajutor, unul ar fi mester, altul ar fi ucenic si s-ar putea face si o asociatie.
D. S.: In jurul dumneavoastra sunt tineri care vor sa invete aceasta meserie, sa o transmita mai departe si ei la randul lor?
S.: Ar vrea. Sunt si tineri. Baiatul meu, Ciprian, a venit acum o saptamana la Iasi si le-a aratat copiilor din oras, impreuna cu doamna Cozmanca, cu domnul Marcel Lutic. A fost cazat aici, cu roata olarului cu tot, le-a aratat copiilor, le-a dat premii. A fost un profesor pentru dansii in ceea ce priveste olaritul. Iar sotul meu a fost intr-o situatie mai aparte, a primit o comanda de la straini si daca i-a scris si i-a facut un sablon pe o hartie, a mers acasa, a gandit si a iesit aceeasi forma: clopotei din ceramica, candele, linguri din ceramica, tot ce i-a stat in putinta.
D. S.: Am vazut ca pe o parte din obiectele realizate de dumneavoastra, de sotul dumneavoastra, sunt diferite scente, sunt diferite forme. Cum se realizeaza acestea? Ce rol au acestea? Au un rol...
S.: Deosebit. Dupa placerea omului si comenzile pe care le da. Dar el este stapan la roata si lucrand, ii vine in gand sa mai faca si un model asa, ia sa mai fac altul asa si el le face din memorie. Acestea sunt admirate, le place, nu zice cel care i-a dat comanda nimic, chiar daca ceva e schimbat, obiectele au fost bune si spun: “Ce frumoase-s, ce meserie frumoasa faceti matale!”, iar noi suntem multumiti de ei si ei sunt multumiti de noi.
D. S.: In ce alte localitati ale tarii ati mai fost? La ce alte targuri ati mai fost? In afara granitelor tarii ati fost?
S.: Nu, am fost solicitati la Bucuresti, la Sibiu, la Bistrita-Nasaud, dar noi suntem cam in varsta si nu putem merge pentru ca nu avem masina noastra. Din patru baieti, nu are nici unul masina, asa a fost sa fie. Si platim mult.
D. S.: Cheltuiala mare...
S.: Cheltuiala mare si nu se stie daca vom avea vanzari ca la Iasi. La Iasi sunt de prin alte parti, si din Olanda a venit la noi, ca au facut o scoala la Schitu-Stavnic si in Olanda au mers oalele noastre. Le plac pentru ca ies bune sarmalele si tot continutul pe care-l pun. E si de pus carne, in chiup, si de pus laptele si toate felurile. Sunt spre trebuinta omului, sunt lucru sanatos, adica nu-i chimical...
D. S.: E natural totul...
S.: E natural si vor sa manance din oala chisleag, cum se spune, sau lapte. Noi am facut la Caraffa Mall si strachinute de smantana pe care le punea la sarmale, tot din argila din asta. Acesta e un material care arde la foc de lemne, foarte mult arde, in cuptor pana ce ele se gatesc. Si de atunci nu are cum sa aiba ceva, s-au luat analize din material. Multi au baut argila din asta si s-au vindecat de cancer. Au pus-o in apa, au tulburat-o, au baut-o si s-a vindecat tot inauntru. Pentru ca e ceva bun, ceva pe gustul omului.
D. S.: Pacat ca nu ajungeti cu produsele dumneavoastra si in alte orase. Nu a existat o comunicare intre dumneavoastra si autoritatile locale?
S.: Daca s-ar putea prin dumneavoastra, prin televiziunile straine care tot vin, sa se faca o asociatie. Ar merge. Avem patru baieti. Toti cunosc meseria tatalui, nu chiar ca el, dar daca si-ar pune mintea si ar fi salariati, s-ar face o asociatie, un mester popular cu ucenicii lui: care bate lutul, care il framanta, care-l pune la cuptor. S-ar face si ar merge bine peste toata tara si prin toate partile, ca sunt intrebate. Daca nu este asa ceva, face fiecare dupa capul lui. Multi s-au lasat de meseria asta...
D. S.: Pacat. Acesta este...
S.: Nu le place multora. Zic: “Nu ma duc, ca nu-s platit!”. Adevarat ca este obositor, dar e si frumos.
D. S.: E placut.
S.: Ramanem cu o implinire, vedem multa lume, macar ca suntem dintr-un sat mic, Schitu-Stavnic. Mie imi face o placere, Si mi-e draga meseria. E frumoasa. Mai scoatem si oleaca de bani. Bogdaproste lui Dumnezeu.
D. S.: Pe langa produsele pe care dumneavoastra le realizati, vad ca aveti si baticul. Sunteti si imbracata specific.
S.: Nu prea. Ca ar trebui sa fim in costum national, am luat-o tarziu cu treburile astea, dar daca se va putea, pentru ca se cere la Palatul Culturii, traditie a mesterilor populari, s-ar cere in national. Cu catrinta... Eu sunt asa cum sunt. Ii multumesc lui Dumnezeu. Sunt fericita si cu varsta mea, de 67 de ani...
D. S.: Multi inainte! Multa sanatate si multumesc pentru timpul acordat.
S.: Va multumesc frumos si eu si va doresc o zi buna sa aveti in continuare.