INEDIT

"Hectare de timp"

Intalneste pe strada fel si fel de oameni. Unii dintre ei au salutul lui, unii se uita subtil si-l asteapta, dar nu se vad... acestia din urma nu se vad, pasii acestora nu lasa urme, iar praful strazii e trist ... .
Astfel isi incepe dimineata Tom ... pasind, pasind pe strada Lapusneanu si privind invidios la cum au putut sa se dezvolte asa-zisele galerii de arta de pe aceasta strada. El este un iubitor de carti vechi si-i este frica sa paseasca in interiorul cladirii a carei nume, dupa cum se poate vedea pe placuta lipita deasupra usii, este Kitsch. O lacrima ii trece pe obraz si isi continua traseul spre Copoul imbibat de suflu tanar ... absoarbe imagini de neuitat de aici si isi sterge din nou lacrimile de pe fata trasa. Parul i-a albit iar inceputul de chelie e invidios pe timpul deja trecut, pierdut, bineinteles in cautarea unei singure carti destul de vechi. Aceasta e unicat si se gaseste numai si numai in Galerile de pe strada Lapusneanu. Normal ca nu are bani sa o cumpere, insa, Tom continua, ca in fiecare zi, sa-si amageasca implinirea ca va achizitiona vreodata aceasta carte, cu cateva versuri chiar din ea ...

... Mandruta cu trup de fiara
N-ai vrea sa ne iubim iara
Cum ne-am iubit asta-vara (?)

Iar mandruta ii raspunde:

Vreau sa vreau, dar nu mai pot
Nu ma lasa inima
M-ai iubit si m-ai lasat
M-ai facut de ras in sat ...

Tom . . . scrasneste din dinti, isi musca buzele, isi trece mana peste chelie asezandu-si putinele fire albe si rosteste plangand: Si cand stiu ca am avut aceasta carte, continua sa suspine, ... a trecut prin mainile mele. In mainile acestea am avut-o! Se uita la maini si continua sa suspine ... .