Faceți căutări pe acest blog

Translate

Italiană Rusă Portugheză Olandeză Poloneză Engleză Franceză Spaniolă Germană

vineri, 25 august 2017

Redefinirea folclorului în viziunea inegalabilului Voevidca (ora 21:03, 24.08.2017)


     În ediția de astăzi a emisiunii Tradiții poposim în Suceava, mai egzact în incinta Centrului Cultural Bucovina şi dialogăm cu etnomuzicolog Constanţa Cristescu. După cum mulţi dintre dumneavoastră ştiţi, în alte ediţii ale emisiunii noastre ne-a prezentat Numerele 6 şi 7 din Ghidul Iubitorilor de Folclor, anuar editat de către reprezentanţii Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Suceava, iar, astăzi, ne vorbeşte despre - Volumul I, dintr-o serie mai largă, volum intitulat – Folclor Muzical din Bucovina, Repertoriul ritual-ceremonial vocal, al folcloristului Alexandru Voevidca (n. 27 mai 1862, satul Vaslăuți, Bucovina, Imperiul Austro-Ungar — d. 6 iunie 1931, Cernăuți), volum apărut la Editura LIDANA din Suceava în anul 2015.                             
Volumul face parte dintr-o serie monografică ce tezaurizează editorial fondul manuscris Alexandru Voevidca conservat de Biblioteca Naţională a României.                                                                                                     
Aşadar, primul volum din fondul Alexandru Voevidca cuprinde patru capitole intitulate - Colinde, Cântecul ritual-ceremonial de cătănie, Repertoriul funebru. Bocetul, respectiv Repertoriul vocal ritual-ceremonial de nuntă.               Raportat la primele două capitole din volumul de faţă, trebuie să facem precizarea că - reprezentanţii actului cultural din Suceava, au editat două CD-uri în care sunt ilustrate colindele și melodiile populare culese de către Alexandru Voevidca.                                                                                                              
CD-urile cuprind – Colinde din Bucovina şi Cântece de cătănie din Bucovina... interpretate de către reprezentanţii, de astăzi, ai actului folcloric din satele județului Suceava.                                                                                     
Concret, astăzi, dialogăm cu doamna Constanţa Cristescu, etnomuzicolog,  care ne prezintă volumul de faţă şi ne vorbște despre omul, culegătorul de folclor, muzicianul Alexandru Voevidca.                                                        
Practic, dragi prieteni, prin demersul editorial despre care vorbim, în ediţia de astăzi a emisiunii noastre, cu aproape o sută de ani întârziere, lui Alexandru Voevidca i se recunoaşte, cu adevărat, munca prestată în cariera sa de culegător de folclor şi este repus în drepturile de autor. 

     Muzica pe care o difuzăm, în ediţia de astăzi a emisiunii noastre, este de pe CD-ul - Cântece de cătănie din Bucovina, CD apărut în anul 2015, la editura Lidana şi editat de către reprezentanţii Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Suceava din cadrul Centrului Cultural Bucovina.                                                                                                                   
Așadar, vom audia Vin doi fraţi din cătunie (în interpretarea Grupului Vocal Bărbătesc Flori de Măr din localitatea Râşca, grup condus de către profesor Mihaela Grădinariu) și Cât e Suceava de mare (în interpretarea Grupul Vocal Bărbătesc al Parohiei Ortodoxe Salcea, grup vocal coordonat de preot Doru Budeanu).
Cântecul de cătănie pe care l-aţi ascultat, prezintă legătura puternică dintre om şi natură, codru, unde doi fraţi de sânge se întorc pe plaiurile părinteşti, dar of-urile lor sunt încărcate de un puternic sentiment lirico-dramatic, tensiunea crescând pe măsură ce aceştia pătrund în lumea satului. Reîntorşi, după trei ani de cătănie, pământul este udat de lacrimile fraţilor care şi-au pierdut ambii părinţi, fiind mai săraci din acest punct de vedere şi pentru a da crezare celor mărturisite, printr-un imperativ şi printr-o adresare directă, invită lectorul şi auditoriul să fie martori la suferinţă, indicând chiar locul îngropării părinţilor. Mărturie stau florile, viorelele care nu sunt doar vestitoarele primăverii, ci, în cazul de faţă, au funcţie prevestitoare a morţii. Contactul cu natura, prin intermediul florilor, trimite spre puritate, viaţă, sensibilitate, cu rolul de a sensibiliza, pentru că ele sunt cele care vor stoarce lacrimi şi din inimile cele mai împietrite… „Pe mormânt îi sămănatu,/ Ghiorele, flori adânciu,/ Când l-ei vede mai să plângi!”.
În cântecul audiat... se păstrează aceeaşi tematică a cătăniei, unde tensiunea este crescendo, pornind, în incipit, de la prezentarea drumului, care are, aici, o funcţie bivalentă, marcând simbolic – cărarea vieţii, cu dusul şi întorsul, dar şi o cărare care poate semnifica o şansă, poate, de evadare din firul vieţii.                Motivul nisipiului evidenţiază trecerea vieţii, susţinând tematica trecerii ireversibile a timpului, dar, în acelaşi timp, trimite spre ceva nedurabil, efemer, iar, asociat, motivului lacrimilor, dar şi blestemului - conturează un spaţiu de un lirism dramatic, de o încărcătură puternică unde incantaţia îşi are rolul ei în lumea satului.                                                                                             
Plecarea la cătănie are efecte asupra întregului sat, care rămâne pustiit de forţa de muncă, fetele rămân nemăritate, casele pustii, părinţii neajutoraţi, de aceea, mama amărâtă… îi blesteamă pe capii armatei, chiar cu moartea, pentru necazul pricinuit… „Iar maiorul de la poartă,/ Vede-l-aş cu faţa moartă, /Că de când s-a maiorit,/ Mulţi flăcăi a cătunit…”.                                                  
Spre finalul emisiunii, etnomuzicolog Constanţa Cristescu oferă îndemnuri cu final moralizator, atrăgând atenţia asupra tipului de lectură pe care să-l utilizeze cel care doreşte să se iniţieze în folclor, subliniind în paralel cu toate acestea pericolul televiziunilor de astăzi, care au scopul egoist de a-şi crea rating, să ofere informaţii care să denatureze realitatea, trunchiate şi raportate la tot ceea ce nu constituie filonul specific unei naţiuni.                                       Mai multe despre cele prezentate, puteţi audia, doar la Radio Iaşi, un radio al inimii dumneavoastră, începând cu ora 21 şi 3 minute, în emisiunea – Tradiţii, unde vă invităm să fiţi alături de noi pentru a scrie istoria neamului românesc.
Text, audio, foto: Dumitru ȘERBAN

        

Exprimarea frumosului, creativităţii, imaginarului, în viziunea şi cromatica artiştilor naivi – Tradiții cu Dumitru Șerban (ora 21:03, 17.08.2017)


La 5 august a.c., în Botoșani, în incinta Galeriilor de Artă “Ștefan Luchian”, a fost găzduit vernisajul Salonului Național de Artă Naivă Gheorghe Sturza, eveniment aflat ediția a V-a. Manifestarea a fost marcată de prezența a 44 de pictori naivi, din întreaga țară, care și-au expus tablourile, într-o atmosferă caldă, primitoare, doritoare de public interesat, iubitor de frumos, care știe să aprecieze arta și valorile neamului românesc.                                                   
Cea care ne întâmpină și ne deschide ușa, prin modestia și simplitatea dumneaei, este referent etnograf Margareta Mihalache de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Botoșani.                 
Margareta Mihalache ne face o incursiune în lumea artiștilor expozanți, prezentându-ne tematica lucrărilor, date interesante despre artiști și operă, marcând personalitatea celui care a fost Gheorghe Sturza, artistul care dă numele Salonului Național de Artă Naivă din Botoșani.

Se angajează în dialog pentru dumneavoastră și al doilea interlocutor al emisiunii, pictorul naiv Cristian Hârtie, un nume cunoscut în pictura naivă națională și recunoscut pentru lucrările sale. Trebui să vă mărturisesc faptul că impactul pe care l-am avut la vederea tablourilor expuse de domnia sa, a fost unul  fascinant, trimițându-ne la copilăria de altădată, așa cum era ea … pură, curată, trăită de noi toți. Titlurile tablourilor accentuează imaginea, nuanțând în tonuri aprinse, o viață autentică trăită în timpuri demult apuse. Puritatea, gingășia, frumusețea naturii, pajiștea, câmpul cu flori, verdeața, umanul vorbesc de la sine fără nicio altă prezentare. Titlurile au o simbolstică aparte: Țăranul ostenit, Ţărăncuţa, Copilăria de altădată, sunt doar o parte dintre lucrările expuze în Salonul Național de Artă Naivă “Gheorghe Sturza”.


A ales să vorbească pentru dumneavoastră și pictorul naiv Calistrat Robu, originar din Pufești, județul Vrancea, astăzi viețuitor al Iașiului, care vine în întâmpinarea publicului iubitor de artă cu lucrări alese special pentru această expoziție cu titluri simbolice: Sărbători de iarnă, Președintele, Lanul, Primăvara, care au ca marcă identitară “spirala”, despre care vă vom dezvălui mai multe într-o emisiune viitoare. Pentru că de la naștere suntem înconjurați de dualitate, bine/rău, frumos/urât, rai/iad, Calistrat Robu fiind interesat direct despre dualitatea rai/iad, ca un creator “răzbunător”, așază din pensulă, de-a stânga și de-a dreapta, binele și răul.


Pentru toți doritorii, localnici, dar și cei care au drum prin Botoșani, nu ezitați să vizitați Galeriile de Artă “Ștefan Luchian”, care adăpostesc tablourile prin frumosul, creatul, increatul, cromatica, viziunea, talentul etc.… până la 27 august 2017.                                                                                                  
Mai multe despre cele prezentate, puteţi audia, doar la Radio Iaşi, un radio al inimii dumneavoastră, începând cu ora 21 şi 3 minute, în emisiunea – Tradiţii, unde vă invităm să fiţi alături de noi pentru a scrie istoria neamului.
Text, audio, foto: Dumitru ȘERBAN



Powered By Blogger