„Istoria Pedagogiei” și „Pedagogie”, de Constantin Cucoș

În anul 2017, la Editura POLIROM din Iași, în Seria Collegium. Științele educației, a văzut lumina tiparului volumul Istoria Pedagogiei. Idei și doctrine pedagogice fundamentale, ediția a II-a revăzută și adăugită, a profesorului universitar Constantin Cucoș.

În cariera universitară a Domniei Sale, universitarul ieșean a mai publicat lucrările: Pedagogie și axiologie; Educația religioasă. Conținut și forme de realizare; Minciună, contrafacere, simulare. O abordare psihopedagogică; Educația religioasă. Repere teoretice și metodice; Educația. Dimensiuni culturale și interculturale; Pedagogie; Timp și temporalitate în educație. Elemente pentru un management al timpului școlar; Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării; Teoria și metodologia evaluării; Educația. Iubire, edificare, desăvârșire; Educația. Experiențe, reflecții, soluții; Educația estetică; Educația. Reîntemeieri, dinamici, prefigurări.

Volumul este alcătuit din 11 unități de curs, după cum le numește domnul profesor, în care este prezentată, pe perioade, pedagogia, de la ideile celor mai importanți filosofi ai Antichității… până la cele susținute de iluștri pedagogi (Durkheim, Dewey, Spranger, Makarenko) ai secolului XX.

Comparativ cu prima ediție, volumul aduce un capitol nou (unitatea de curs nr. 11) în care sunt prezentate ideile promovate de către reprezentanții pedagogiei românești (Spiru Haret, Ion Găvănescul, Vladimir Ghidionescu, George G. Antonescu, Onisifor Ghibu, Grigore Tăbăcaru, Iosif Gabrea, Ștefan Bârsănescu și Constantin Narly).

Pentru viitorii dascăli, volumul profesorului Cucoș, constituie o piatră de temelie privind formarea, deschizând noi căi spre cunoașterea teoretică a elementelor de pedagogie.

Editura POLIROM din Iași, în anul 2014, pentru iubitorii de pedagogie, viitori dascăli, a tipărit volumul – „Pedagogie” (Ediția a III-a revăzută și adăugită), a universitarului ieșean Constantin Cucoș.

Autorul s-a născut la 12 ianuarie 1958, în satul Osoi, comuna Comarna din județul Iași, fiind absolvent al Facultății de Istorie-Filosofie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, promoția 1985, cu tema tezei de licență – Semiotica limbajului artistic. În anul 1994 obține titlul de doctor în Științele Educației, cu lucrarea: Educația axiologică. Problematică și forme de realizare (coord. prof. univ. dr. George Văideanu).

După Cuvântul înainte, semnat de către autor, volumul este împărțit în patru părți (Introducere în pedagogie; Teoria și metodologia curriculumului; Teoria și metodologia instruirii; Teoria și metodologia evaluării) și Addenda. Deschideri posibile, în care sunt reflectate capitolele – Îndoctrinarea în învățământ; Pentru o filozofie a educației; Formarea formatorilor. Experiențe prezente și deschideri posibile, toate acestea fiind urmate de o Bibliografie generală, care surprinde toate sursele care au stat la baza apariției la lumină a volumului.

Lucrarea, aflată la ediția a III-a revăzută și adăugită, după cum ne spune autorul, „abordează și subiecte de actualitate, ca rolul noilor tehnologii în procesul de învățare și modul în care pot fi integrate cât mai eficient în actul educațional în vederea îmbunătățirii rezultatelor”.

Invităm toți doritorii, interesați de ideile și doctrinele pedagogice fundamentale, să deschidă paginile inscripționate cu știință ale pedagogiei, care oferă toate informațiile, fiind un curs complet, pentru formarea viitorilor educatori, pedagogi.

Text și foto: Dumitru ȘERBAN

20 DE ANI ÎN Siberia: Amintiri din viață, de Anița Nandriș-Cudla

      Volumul a apărut, în anul 2013, la Editura Humanitas din București. Anița Nandriș-Cudla s-a născut în anul 1904 într-o familie de țărani din satul Mahala, județul Cernăuți și moare la 30 august 1986.  În anul 1941, mai exact în luna iunie, 13.000 de români din Bucovina de Nord au avut neșansa de a fi deportați în gulagul rusesc, după ce, cu un an înainte, ținutul despre care vorbim a fost cedat Uniunii Sovietice. Printre surghiuniți se află Anița, împreună cu cei trei fii ai ei de 17, 14, respectiv 11 ani, ridicați din propria casă, aruncați într-un vagon, și trimiși, de către trupele NKVD-ului, în îndepărtata Siberie, acolo unde, timp de 20 de ani, în afara trăirii interiore pe care o avea față de copii și a divinității, nimeni și nimic nu le-a fost de ajutor.

Anița, cu doar trei clase, întoarsă din sumbrul exil rusesc, a reușit să scrie, într-un limbaj simplu, povestea supraviețuirii. După ce a înșirat cuvintele pe foile albe, cu o tărie sufletească aparte, precum a dat dovadă în gulagul sovietic, încredințează, în anul 1982, manuscrisul nepotului ei, Gheorghe Nandriș, care, la rândul său, cu o frică de nedescris, îl trece de cele două granițe, în România, publicat fiind, pentru prima dată, în anul 1991. Cartea a fost premiată de Academia Română, în anul următor, cu Premiul „Lucian Blaga”.

       În Prefața ediției de față, semnată de către Gheorghe Nandriș (Sibiu, 10 ianuarie 2006), citim trei spețe care nu trebuiau să se petreacă în istoria Europei, dar, pentru că oamenii de pe bătrânul continent le-au trăit, din păcate, a trebuit să vorbim despre comunism, altfel, acesta rămânea un curent în dicționarele politice.

          Conturăm, mai jos, cele trei evenimente de tristă amintire, pentru ca apoi, în câteva fraze să ilustrăm, din volum, și suferințele prin care au trecut Anița cu cei trei copii ai săi. Așadar, „să nu fi fost expediat Lenin în 1918 din vestul Europei spre Rusia...”, „Să nu fi mers Ribbentrop la Moscova în noaptea aceea de 23 august 1938, pentru a ceda Rusiei o parte a Europei...” și „Să nu fi mers Churchill cu avionul la Moscova în octombrie 1943, pentru a abandona – cu bună știință – în cazanul comunist tot estul Europei...”.

        Și pentru că toate acestea s-au petrecut, s-a ajuns la situații de grea încercare, de luptă interioară și nu numai, nevinovată, a milioane de oameni. Dintre aceștia fac parte și Anița, autoarea volumului, împreună cu cei trei fii ai săi, dar și cu restul personajelor pe care ni le descrie, cu o emoție aparte, în paginile cărții.

Prezentăm două situații trăite, văzute și simțite, de autoare în timpul celor două conflagrații mondiale, surprinse, sugestiv în paginile volumului: „Eu sângură să rămân acasă mă temiam. Am eșit și eu cu mama. Nu mult mergem și întâlnim o femeie care o întriabă îndată pe mama, unde mergi și unde ți-s băieții, că uite ce-i, îi spune mamei, la cutare casă strâng moscalii baieți și, cu lacrimi în ochi, îi arată mamii o mojilă de gunoaie în grădină. Uite, acolo eu l-am îngropat pe a meu baiet de viu. Am sapat o groapă în pământ, am pus niște lemne deasupra și am făcut o mojilă de gunoaie să nu se cunoască. De bună siamă, i-a lasat ca să aibă oliacă de aier, ca să poată sta până a trece nenorocirea asta” (p. 37) sau „Eu am prins a tremura. Așa tremuram de-mi clănțăneau dinții în gură, parcă ar fost ger de 40 de grade. Am început să îmbrac copiii. Scăpam tot din mână. Mă gândiam, copiii îi îmbrac, dar ce am să fac cu mama, cum am să o iau, că ea nu poate să facă un pas. Am să o duc pe brață, să o pun pe căruță. Dar mai departe? Ea nu o să poată suporta greutățile și are să moară pe drum și ce am să fac eu mai departe. Aiestea toate mi le-am înșirat reped eîn gând. Așa tremurând am îmbrăcat copiii, m-am îmbrăcat și eu, pe urmă am început să o îmbrac și pe mama” (pp. 81-82).

 Raportat la scurta prezentare a volumului, conchidem prin cuvintele Monicăi Lovinescu, cea care a dus o luptă continuă împotriva totalitarismului comunist: „Cartea e o revelație și s-ar cere primită ca atare. Nu doar privitor la soarta deportaților români în Gulagul sovietic povestirea Aniței Nandriș-Cudla aduce o mărturie esențială, dar și pentru reconstituirea staturii țăranului bucovinean: o statură net aristocratică, pe care metamorfozele provocate de comunism o aruncaseră nu numai în trecut, ci, s-ar spune, aproape în legendă. Or, iată că, odată cu Anița Nandriș-Cudla, legenda ia conturul firescului, iar realitatea ei ni se impune din nou. După o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui să dispară. Cartea aceasta, care nu numai că se cere neapărat citită, dar ar merita să fie așezată, prin biblioteci, într-un raft al clasicilor, descrie unul din cele mai cumplite destine”.