Faceți căutări pe acest blog

Translate

Italiană Rusă Portugheză Olandeză Poloneză Engleză Franceză Spaniolă Germană

joi, 15 noiembrie 2018

Contururi în lut, forme și creație - Tradiții cu Dumitru Șerban (ora 21:03, 15.11.2018)


În prima parte a emisiunii noastre relatăm de la evenimentul „Meşteri şi meşteşuguri tradiţionale din Moldova”, având ca interlocutor pe meșterul popular ceramist Cristian Munteanu, iar în a doua partea emisiunii poposim în vatra etnofolclorică Marginea, Suceava, acasă la meșterul olar Gheorghe Magopăț.

La această manifestare l-am întâlnit pe meșterul olar Cristian Munteanu, originar din satul Roșu, comuna Răducăneni, județul Iași, care a descoperit că lutul poate fi modelat în forme unice prin puterea minții și a creației, dând naștere unor obiecte originale, valoroase pentru comunitate; un transmițător al valorilor primordiale, modelarea lutului reprezentând creația olarului în forme și culori care atestă dibăcie, gândire, viziune.

Ambițios și hotărât de felul său, nu i-a trebuit decât să fie omul potrivit la locul potrivit, ca miracolul să se întâmple, fiind în treacăt prin ținuturile Sucevei (acasă la meșterul ceramist Gh. Magopăț, Marginea), rămâne impresionat de forma pe care o ia lutul în mâna creatorului și scânteia a fost sădită în inima sa, ca focul să se aprindă la scurt timp, devenind, astfel, un mânuitor și un formator al lutului.

Despre începuturile creației, despre primul impact pe care l-a avut asupra lutului și despre dragostea care l-a prins de la prima întâlnire cu acesta ne va povesti în ediția de astăzi a emisiunii noastre.

Simțindu-i aluatul din care este făcut și puterea pe care o are asupra creației, simțind că acest om va dărui multe bijuterii lutului, Familia Iorga, cunoscută în rândul breslelor de olărit din țară, originară din Horezu, Vâlcea, îi dăruiește o roată tradițională pentru modelatul materiei prime.

Meșterul ceramist - Cristian Munteanu - ne povestește cum a fost apropierea domniei sale de lut și care sunt primele etape de realizare a unui obiect din lut. Chiar dacă începutul a fost mai greu, meșterul ambițios din fiere, a învățat singur din tainele acestui meșteșug.

Își dorește ca, în următorii ani, vestita ceramică de Tansa, ceramică pe care a studiat-o, a cercetat-o, să poată fi adusă - prin diferite proiecte - în centrul atenției, pentru că dacă nu ne implicăm acum, astăzi, riscăm ca mâine să dăm uitării un centru ceramic unic în spațiul românesc.

Cristian Munteanu, primul invitat al ediției de astăzi, ne prezintă proiectul Ușa spre copilărie, inițiativă inedită și pe care, an de an, în ultima săptămâna a lunii august, o organizează, împreună cu preotul paroh al satului din Comuna Răducăneni.

Cristian Munteanu, participant la două ediții a acestei manifestări din comuna natală, s-a arătat încântat de apropierea copiilor de modelatul lutului și își dorește ca în următorii ani dintre copiii cărora le predă din tainele ceramicii, să ajungă adevărați meșteri.

Un al proiect în care este implicat Cristian Munteanu, meșter ceramist din Răducăneni, Iași, invitat la microfonul Radio Iași, se desfășoară, în București, în incinta Muzeului Satului Dimitrie Gusti.

Proiectul se intitulează Vara pe uliță și se desfășoară, an de an, în lunile iulie și august, iar programul acestuia este structurat în ateliere de creaţie populară - olărit, modelaj, încondeiat ouă, ţesut, sculptură în lemn, icoane pe lemn, icoane pe sticlă, măşti populare, podoabe populare, pictură - desen, păpuşi, croit cămăși tradiţionale, dansuri populare, teatru, teatru de păpuşi. Mai aflăm de la Cristian Munteanu ce obiecte fărește domnia sa din lut.




În Marginea, acolo unde facem următorul popas, invităm la dialog pe meșterul ceramist Gheorghe Magopăț, cel care ne oferă un scurt istoric al ceramicii de Marginea, spunându-ne că - el, ca meșter ceramist, se află la a patra generație de olari, iar copiii domniei sale, implicați și ei în continuitatea meșteșugului, se află la a cincea generație. Ceramica de Marginea este deja o marcă binecunoscută în întreaga lume. Aici, în Marginea începutul olăritului este stabilit de către istorici în jurul anului 1500, apărând ca o necesitate a oamenilor de a stoca produsele obţinute, dând oamenilor posibilitatea stocării alimentelor și a preparării acestora. Gheorghe Magopăț ne mai spune că atunci când era copil, în Marginea, Suceava, erau 60 de familii de olari, iar, astăzi, din păcate, mai sunt doar câteva familii care practică meșteșugul. Interlocutorul nostru ne vorbește și despre unicitatea ceramicii de Marginea, despre simbolurile pe care le prinde pe obiectele specifice, iar pe lângă toate acestea, ne precizează că, dacă îți faci treaba - cu răbdare și pasiune - se poate trăi din meșteșug. Meșterul ceramist ne mai spune că - în Marginea - mai este o familie care lucrează lutul, e vorba despre familia Pașcaniuc, dar cu membrii acestei familii și cu toți meșterii ceramiști din țară are o strânsă legătură, o legătură chiar de prietenie. Alături de atelierul de ceramică există o casă bătrânească, o casă specifică vetrei etno-folclorice Marginea, o casă în care a copilărit interlocutorul nostru și ne spune că această casă, casa părintească, nu se vinde.
Spre finalul dialogului cu meșterul ceramist mai aflăm că a dus ceea ce iese din mâinile sale în Praga, Bonn, Munchen, Augsburg, Viena, Bruxelles și a încântat, sufletul și privirea, iubitorilor de frumos din întreaga lume. Gh. Magopăț ne mai precizează că – în ceea ce privește păstrarea și promovarea meșteșugurilor – are un gust amar… și se teme ca acestea, meșteșugurile, să nu dispară.



Cum Creatorul și-a săvârșit lucrarea finită prin crearea omului în cea de-a șaptea zi, fiind toate perfecte, într-o scară și dimensiune mai mică, omul devine și el creator al lutului pe care-l modelează cu sufletul și cu dibăcia mâinilor – în forme unice – recunoscute, atât în țară, cât și peste hotare, așa cum ne-au demonstrat cei doi interlocutori ai noștri.
În speranță că tot ceea ce este frumos nu va dura puțin, dorim să ne mândrim cu acest meșteșug și peste zeci și sute de ani, deoarece creația lutului este desăvârșită, nu are cum să înceteze.
Foto, text, audio: Dumitru ȘERBAN

Powered By Blogger