Jertfă și sacralitate prin credință și educație - Comunităţi Etnice/Ruși lipoveni cu Dumitru Șerban (ora 20 și 30 de minute, 26.09.2018)

Emisiunea de astăzi își propune să aducă în casele dumneavoastră imagini vii despre neamul lipovenesc, invitați fiind profesor de istorie Constantin Sergiu Enea de la Liceul “Ion Neculce” din Târgu-Frumos și profesor universitar, doctor în filologie, Leonte Ivavov de la Catedra de Slavistică "Petru Caraman" a Facultății de Litere din cadrul Universității "Alexandru Ioan Cuza", aducând în prim plan educația și istoria neamului starover.

Așadar, primul interlocutor al emisiunii este profesor de istorie Constantin Sergiu Enea, director al Liceului “Ion Neculce” din Târgu-Frumos care în ciuda vârstei frumoase a tinereții, este foarte bine pregătit, are o cultură formată prin lectură și cercetare, vorbindu-ne ca un om care are pe umerii lui experiența de o viață. Sufletul, mintea și viața îi sunt alimentate de învățătură, de școală, trăind și gândind prin acestea.                                                   

Constantin Sergiu Enea ne face o incursiune în lumea școlii descriindu-ne unitatea de învățământ în centrul căreia este un adevărat Învățător, coordonând cu înțelepciune și încredere în forțele și calitățile dascălilor cu care reușește să aducă școala pe o treaptă înaltă, cu toate că, tentațiile vieții sunt întâlnite mișunând la tot pasul.                                           

Atunci când toate merg bine și cu folos, domnia sa și-a alocat parte din timp cercetării, astfel, lucrând la Monografia orașului, dar și la cea a comunității rușilor lipoveni din Târgu-Frumos, studii pe care le va lansa - cu ajutorul Domnului - spre sfârșitul acestui an, ediții închinate Centenarului Marii Uniri. 

Interlocutorul nostru ne mai vorbșete despre comunitatea rușilor lipoveni de astăzi, din perspectiva elevilor pe care i-a educat și-i educă în Liceul Teoretic „Ion Neculce”, conturând rezultatele obținute din ultimii ani prin participarea la diferite competiții și concursuri din țară.

Prof. de istorie Constantin Sergiu Enea, director al Liceului "Ion Neculce" din Târgu-Frumos

În ediția de astăzi a emisiunii noastre dialogăm și cu domnul profesor universitar, doctor în filologie, Leonte Ivavov de la Catedra de Slavistică “Petru Caraman” a Facultății de Litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”. Nu demult, dragi prieteni, la Manolea, satul de unde este originar domnul profesor, s-a inaugurat sediul comunității, prilej cu care a fost dezvelit și bustul lui Feodor Evfimofici Melnikov, unul dintre liderii spirituali ai ortodoxiei de rit vechi, autor al Scurtei Istorii a Bisericii Ortodoxe de rit vechi, carte tradusă de către domul profesor Leonte Ivanov. Domnul profesor ne oferă mai multe detalii biografice despre Fiodor Evfimievici Melnikov, despre activitatea acestuia pe teritoriul României, activitate presărată de evenimente mai puțin plăcute, dar tot timpul, atât în viața de zi cu zi, cât și în activitatea spirituală întreprinsă, L-a avut pe Hristos în suflet.

Spre finalul emisiunii mai aflăm detalii despre destinul cărții Scurtă Istorie a Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi, de Fiodor Evfimievici Melnikov, un destin tumultuous, dar important este faptul că manuscrisul a văzut, în final, lumina tiparului și a fost oferit spre citire publicului larg.

Bust al teologului Fiodor Evfimievici Melnikov, incinta sediului Comunității Rușilor Lipoveni din satul Manolea, comuna Forăști, județul Suceava

Redăm interviul cu domnul profesor universitar, doctor în filologie, Leonte Ivanov:

−        Domnule profesor, nu demult, în satul Manolea din Comuna Forăști, Suceava a avut loc un eveniment care va dăinui în istorie și va contura Comunitatea Rușilor Lipoveni din  România. Nu dezvăluim mai multe, ci vă invităm pe dumneavoastră să ne spuneți despre ce este vorba?

−        Da, într-adevăr, la Manolea s-a inaugurat sediul comunității rușilor lipoveni, iar apoi s-a dezvelit un bust al lui Fiodor Evfimievici Melnikov, unul dintre liderii spirituali ai ortodoxiei de rit vechi, refugiat din Rusia și trăitor o vreme la mânăstirea cu hramul Sfântului Nicolae din Manolea. După aceasta, la foarte puțin timp, în după amiaza aceleiași zile, a avut loc și o masă rotundă consacrată fraților Chiril și Metodiu, precum și culturii scrise, în general, un eveniment de asemenea de menționat cu acest prilej.

−        Amintind de această personalitate a ortodoxiei de rit vechi, prezentați-ne un portret care să contureze viața și opera acestuia.

−        M-a preocupat personalitatea acestui lider spiritual, cum spuneam, al ortodocșilor de rit vechi, tocmai pentru că el a trăit o perioadă în satul în care m-am născut, și cunoșteam destul de multe despre el din povestirile celor care l-au prins în viață. În plus, am găsit la Biblioteca Centrală Universitară Mihai Eminescu din Iași câteva din broșurile pe care le-a publicat la Chișinău sau la Bălți și, astfel, mi-am putut forma încă de pe atunci o imagine despre cine a fost. Însă, el este cunoscut în istoria ortodoxiei, în primul rând prin ”Scurta Istorie a Bisericii Ortodoxe de rit vechi”, o lucrare pe care am reușit, iată, să-i traduc prima parte și este gata de tipar în versiune dublă, atât în română, cât și în rusă, o istorie foarte importantă tocmai pentru că este scrisă din interior și este redactată de un condei experimentat, cu har. Fiodor Evfimievici Melnikov s-a refugiat în România în anul 1931, fugind de persecuțiile bolșevice și a trăit până în 1960. Din anul 1947 până în anul morții, a trăit la Manolea, la Mânăstirea cu hramul Sfântului Nicolae, unde a și scris. Din păcate nu știm nimic despre soarta manuscriselor redactate acolo. Este autorul unor lucrări de istorie a bisericii, unor lucrări apologetice, polemice de combatere a ateismului, dar și lucrări de dogmatică, lucrări foarte bine primite și aș spune înscrise în secolul de aur, o perioadă totuși restrânsă a ortodoxiei de rit vechi.

−        F. E. Melnikov a avut de pătimit pentru că s-a implicat în includerea calendarului de rit vechi în comunitate. Vorbiți-ne despre viața tumultuoasă pe care a dus-o acest lider spiritual al staroverilor.

−        Sigur, din păcate, din 1948 regimul de care a fugit el din Rusia l-a regăsit aici, cel comunist, și persecuțiile au continuat, nu a avut deloc o viață fericită, liniștită aici, a trebuit să stea ascuns, să aibă domiciliul forțat, a stat prin lagăre, și în general i se cam pierdea urma. Am găsit la arhivele CNSAS dosarul său de urmărire, de urmărit, în care se vede practic grija autorităților față de această personalitate și faptul că mereu, spunem în ghilimele, a dat de furcă organelor, a avut o activitate care nu era deloc pe placul organelor respective. Acolo, în acest dosar de urmărit, există notele de urmărire prin țară, există documente care dovedesc arestarea și închiderea sa în lagărul de deținuți politic de la Târgu Jiu, apoi experiența lui de misionar și mai ales cea de combatere a ateismului din Transnistria, activitate pe care o desfășoară acolo în perioada 1943 – 1944.

−        Să revenim la acea perioadă pe care a trăit-o în Manolea. Vă gândiți că documentele nu au dispărut în totalitate, ci “pot fi puse la păstrare” prin vreo arhivă?

−        Cu siguranță ele nu au dispărut, nu au ars, există pe undeva, fie prin vreun dosar la CNSAS sau există în arhivele personale ale unor oameni, mai curând sunt indicii că ar exista, s-au și găsit scrisori ale lui, precum și o serie întreagă de lucrări. Partea interesantă este că atunci când am efectuat prima cercetare la Manolea mi s-a spus că o rudă de-a acestuia a strâns, după moartea lui, tot ceea ce i-a aparținut și a luat cu sine obiectele, manuscrisele, mașina de scris. Însă cine era această persoană încă nu putem să spunem cu exactitate. Cu siguranță ele vor ieși la iveală, dovadă că au început să apară, pe ici pe colo, semnale că ele există. S-au păstrat și va fi doar în folosul lui Fiodor Evfimievici Melnikov. Vom avea o imagine mult mai completă cu privire la activitatea lui desfășurată aici. Cu siguranță, el nu s-a oprit doar la ”Scurta Istorie a Bisericii Ortodoxe de rit vechi”, lucrare care a fost terminată în anii războiului, știut fiind faptul că a scris și după aceea, mai mult a purtat o largă corespondență, însă această corespondență ar interesa în primul rând, pentru că se știe, dezvăluie foarte mult din destinul său pe teritoriul românesc.

−        Care  este drumul cărții lui F. E. Melnikov?

−        Este o carte cu un destin ciudat, un destin poate nedrept, în sensul că au trecut atâția ani de la scrierea ei, practic este terminată în 1943. A cunoscut o primă versiune, însă ce s-a întâmplat cu manuscrisul, o primă versiune în limba română comandată chiar de autor, probabil a și plătit această traducere, dar ce s-a întâmplat cu traducerea în sine nu se știe. Interesant e că manuscrisul sau o copie a manuscrisului a ajuns la Barnaul, în Siberia, este o localitate de referință pentru ortodoxia de rit vechi, acolo a stat și Fiodor Evfimievici Melnikov în perioada refugiului său în Siberia, acolo s-a început ediția de opere ale lui Fiodor Evfimievici Melnikov, cu această istorie, această scurtă istorie a bisericii ortodoxe de rit vechi, și s-a continuat până la volumul al nouălea. Urmează să apară articolele de mai mici dimensiuni si, cred, corespondența. Cu aceasta s-ar încheia editarea operei lui. Însă în România au apărut doar două broșuri traduse, una cred la Bârlad, a doua la Bălți, în limba română, celelalte au fost publicate în limba rusă, majoritatea la Chișinău, și acum ar fi prima traducere contemporană, să spunem, și prima traducere în limba română existentă, cea pe care am reușit să o isprăvim, cum spuneam, lunile trecute.

Text, audio, foto: Dumitru ȘERBAN