Emisiunea de astăzi își propune să aducă în casele
dumneavoastră imagini vii despre neamul lipovenesc, invitați fiind profesor de
istorie Constantin Sergiu Enea de la Liceul “Ion Neculce” din
Târgu-Frumos și profesor universitar, doctor în filologie, Leonte Ivavov de la
Catedra de Slavistică "Petru Caraman" a
Facultății de Litere din cadrul Universității "Alexandru Ioan Cuza",
aducând în prim plan educația și istoria neamului starover.
Așadar,
primul interlocutor al emisiunii este profesor de istorie Constantin Sergiu
Enea, director al Liceului “Ion Neculce” din Târgu-Frumos care
în ciuda vârstei frumoase a tinereții, este foarte bine pregătit, are o cultură
formată prin lectură și cercetare, vorbindu-ne ca un om care are pe umerii lui
experiența de o viață. Sufletul, mintea și viața îi sunt alimentate de
învățătură, de școală, trăind și gândind prin acestea.
Constantin Sergiu Enea ne face o
incursiune în lumea școlii descriindu-ne unitatea de învățământ în centrul
căreia este un adevărat Învățător, coordonând cu
înțelepciune și încredere în forțele și calitățile dascălilor cu care reușește
să aducă școala pe o treaptă înaltă, cu toate că, tentațiile vieții sunt
întâlnite mișunând la tot pasul.
Atunci când toate merg bine și cu
folos, domnia sa și-a alocat parte din timp cercetării, astfel, lucrând la
Monografia orașului, dar și la cea a comunității rușilor lipoveni din
Târgu-Frumos, studii pe care le va lansa - cu ajutorul Domnului - spre
sfârșitul acestui an, ediții închinate Centenarului Marii Uniri.
Interlocutorul
nostru ne mai vorbșete despre comunitatea rușilor lipoveni de astăzi, din
perspectiva elevilor pe care i-a educat și-i educă în Liceul Teoretic „Ion
Neculce”, conturând rezultatele obținute din ultimii ani prin
participarea la diferite competiții și concursuri din țară.
Prof. de istorie Constantin Sergiu Enea, director al Liceului "Ion Neculce" din Târgu-Frumos
În
ediția de astăzi a emisiunii noastre dialogăm și cu domnul
profesor universitar, doctor în filologie, Leonte Ivavov de la Catedra de
Slavistică “Petru Caraman”
a Facultății de Litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”.
Nu demult, dragi prieteni, la Manolea, satul de unde este
originar domnul profesor, s-a inaugurat sediul comunității, prilej cu care a
fost dezvelit și bustul lui Feodor Evfimofici Melnikov, unul dintre liderii
spirituali ai ortodoxiei de rit vechi, autor al Scurtei Istorii a Bisericii
Ortodoxe de rit vechi, carte tradusă de către domul profesor Leonte
Ivanov. Domnul profesor ne oferă mai multe detalii biografice despre Fiodor Evfimievici Melnikov, despre activitatea acestuia pe teritoriul României,
activitate presărată de evenimente mai puțin plăcute, dar tot timpul, atât în
viața de zi cu zi, cât și în activitatea spirituală întreprinsă, L-a avut pe
Hristos în suflet.
Spre
finalul emisiunii mai aflăm detalii
despre destinul cărții Scurtă Istorie a Bisericii Ortodoxe de Rit
Vechi, de Fiodor Evfimievici Melnikov, un destin tumultuous, dar
important este faptul că manuscrisul a văzut, în final, lumina tiparului și a
fost oferit spre citire publicului larg.
Bust al teologului Fiodor Evfimievici Melnikov, incinta sediului Comunității Rușilor Lipoveni din satul Manolea, comuna Forăști, județul Suceava
Redăm interviul cu domnul profesor universitar, doctor în filologie, Leonte Ivanov:
−
Domnule profesor, nu
demult, în satul Manolea din Comuna Forăști, Suceava a avut loc un eveniment care va
dăinui în istorie și va contura Comunitatea Rușilor Lipoveni din România. Nu dezvăluim mai multe, ci vă
invităm pe dumneavoastră să ne spuneți despre ce este vorba?
−
Da, într-adevăr, la
Manolea s-a inaugurat sediul comunității rușilor lipoveni, iar apoi s-a
dezvelit un bust al lui Fiodor Evfimievici Melnikov, unul dintre liderii
spirituali ai ortodoxiei de rit vechi, refugiat din Rusia și trăitor o vreme la
mânăstirea cu hramul Sfântului Nicolae din Manolea. După aceasta, la foarte
puțin timp, în după amiaza aceleiași zile, a avut loc și o masă rotundă consacrată
fraților Chiril și Metodiu, precum și culturii scrise, în general, un eveniment
de asemenea de menționat cu acest prilej.
−
Amintind de această
personalitate a ortodoxiei de rit vechi, prezentați-ne un portret care să
contureze viața și opera acestuia.
−
M-a preocupat
personalitatea acestui lider spiritual, cum spuneam, al ortodocșilor de rit
vechi, tocmai pentru că el a trăit o perioadă în satul în care m-am născut, și
cunoșteam destul de multe despre el din povestirile celor care l-au prins în
viață. În plus, am găsit la Biblioteca Centrală Universitară Mihai Eminescu din Iași câteva din
broșurile pe care le-a publicat la Chișinău sau la Bălți și, astfel, mi-am
putut forma încă de pe atunci o imagine despre cine a fost. Însă, el este
cunoscut în istoria ortodoxiei, în primul rând prin ”Scurta Istorie a Bisericii Ortodoxe
de rit vechi”, o lucrare pe care am reușit, iată, să-i traduc prima
parte și este gata de tipar în versiune dublă, atât în română, cât și în rusă,
o istorie foarte importantă tocmai pentru că este scrisă din interior și este redactată
de un condei experimentat, cu har. Fiodor Evfimievici Melnikov s-a refugiat în
România în anul 1931, fugind de persecuțiile bolșevice și a trăit până în 1960.
Din anul 1947 până în anul morții, a trăit la Manolea, la Mânăstirea cu hramul
Sfântului Nicolae, unde a și scris. Din păcate nu știm nimic despre soarta manuscriselor
redactate acolo. Este autorul unor lucrări de istorie a bisericii, unor lucrări
apologetice, polemice de combatere a ateismului, dar și lucrări de dogmatică,
lucrări foarte bine primite și aș spune înscrise în secolul de aur, o perioadă
totuși restrânsă a ortodoxiei de rit vechi.
−
F. E. Melnikov a avut
de pătimit pentru că s-a implicat în includerea calendarului de rit vechi în
comunitate. Vorbiți-ne despre viața tumultuoasă pe care a dus-o acest lider
spiritual al staroverilor.
−
Sigur, din păcate, din
1948 regimul de care a fugit el din Rusia l-a regăsit aici, cel comunist, și
persecuțiile au continuat, nu a avut deloc o viață fericită, liniștită aici, a
trebuit să stea ascuns, să aibă domiciliul forțat, a stat prin lagăre, și în general
i se cam pierdea urma. Am găsit la arhivele CNSAS dosarul său de urmărire, de
urmărit, în care se vede practic grija autorităților față de această
personalitate și faptul că mereu, spunem în ghilimele, a dat de furcă
organelor, a avut o activitate care nu era deloc pe placul organelor
respective. Acolo, în acest dosar de urmărit, există notele de urmărire prin
țară, există documente care dovedesc arestarea și închiderea sa în lagărul de
deținuți politic de la Târgu Jiu, apoi experiența lui de misionar și mai ales
cea de combatere a ateismului din Transnistria, activitate pe care o desfășoară
acolo în perioada 1943 – 1944.
−
Să revenim la acea
perioadă pe care a trăit-o în Manolea. Vă gândiți că documentele nu au dispărut
în totalitate, ci “pot
fi puse la păstrare” prin vreo arhivă?
−
Cu siguranță ele nu au
dispărut, nu au ars, există pe undeva, fie prin vreun dosar la CNSAS sau există
în arhivele personale ale unor oameni, mai curând sunt indicii că ar exista,
s-au și găsit scrisori ale lui, precum și o serie întreagă de lucrări. Partea
interesantă este că atunci când am efectuat prima cercetare la Manolea mi s-a
spus că o rudă de-a acestuia a strâns, după moartea lui, tot ceea ce i-a
aparținut și a luat cu sine obiectele, manuscrisele, mașina de scris. Însă cine
era această persoană încă nu putem să spunem cu exactitate. Cu siguranță ele
vor ieși la iveală, dovadă că au început să apară, pe ici pe colo, semnale că
ele există. S-au păstrat și va fi doar în folosul lui Fiodor Evfimievici Melnikov. Vom avea o imagine mult mai completă cu privire la
activitatea lui desfășurată aici. Cu siguranță, el nu s-a oprit doar la ”Scurta
Istorie a Bisericii Ortodoxe de rit vechi”, lucrare care a fost
terminată în anii războiului, știut fiind faptul că a scris și după aceea, mai
mult a purtat o largă corespondență, însă această corespondență ar interesa în
primul rând, pentru că se știe, dezvăluie foarte mult din destinul său pe
teritoriul românesc.
−
Care este drumul cărții lui F. E. Melnikov?
−
Este o carte cu un
destin ciudat, un destin poate nedrept, în sensul că au trecut atâția ani de la
scrierea ei, practic este terminată în 1943. A cunoscut o primă versiune, însă
ce s-a întâmplat cu manuscrisul, o primă versiune în limba română comandată
chiar de autor, probabil a și plătit această traducere, dar ce s-a întâmplat cu
traducerea în sine nu se știe. Interesant e că manuscrisul sau o copie a
manuscrisului a ajuns la Barnaul, în Siberia, este o localitate de referință
pentru ortodoxia de rit vechi, acolo a stat și Fiodor Evfimievici Melnikov în perioada refugiului său în Siberia, acolo s-a început ediția de
opere ale lui Fiodor Evfimievici Melnikov, cu această istorie, această
scurtă istorie a bisericii ortodoxe de rit vechi, și s-a continuat până la
volumul al nouălea. Urmează să apară articolele de mai mici dimensiuni si,
cred, corespondența. Cu aceasta s-ar încheia editarea operei lui. Însă în
România au apărut doar două broșuri traduse, una cred la Bârlad, a doua la
Bălți, în limba română, celelalte au fost publicate în limba rusă, majoritatea
la Chișinău, și acum ar fi prima traducere contemporană, să spunem, și prima
traducere în limba română existentă, cea pe care am reușit să o isprăvim, cum
spuneam, lunile trecute.
Text, audio, foto:
Dumitru ȘERBAN
