Dacă în
urmă cu câteva ediţii ale emisiunii noastre, am vorbit despre romanul Şatra,
al lui Zaharia Stancu, unde am prezentat viaţa rromilor prin
intermediul operei literare, astăzi, vom continua incursiunea în labirintul literaturii
române, vorbind despre o altă naraţiune, plăcută sufletului meu - Faraonii, de Ion
Agârbiceanu, care are în centrul acţiunii protagoniştii ţigani, care se
confruntă cu încercările vieţii, lupta cu destinul, care uneori este de
neacceptat pentru unii, fiind mult prea greu.
Dacă încă nu aţi apucat să lecturaţi
această carte, cu dragoste frăţească, vă îndemn la lectură. Este o carte care
te acaparează, care te prinde în mreje ca pe o nadă şi te vei simţi stăpân în
lumea ei, doar în momentul în care veţi citi ultima pagină... o dată cu finalul
acestei naraţiuni, veţi constata încă o dată, de două ori, de n... ori, că
viaţa nu a fost niciodată roz, că viaţa înseamnă sacrificiu şi până la urmă -
Moarte.
Şi
pentru că, domnul profesor Nicolae Creţu, doctor în filologie, la Catedra de Limba
şi Literatura Română a Facultăţii de Litere din cadrul Universitatăţii Alexandru
Ioan Cuza, ne-a vorbit atât de frumos, data trecută, şi, de fiecare
dată, de altfel, l-am invitat la dialog, pentru a ne prezenta firul epic,
incursiunea în naraţiune, destinul tragic al personajelor principale, viaţa cu
înălţările şi căderile ei.
Până a ne vorbi despre nuvela Faraonii,
apărută la Bucureşti, în anul 1961, profesor Nicolae Creţu, ne vorbeşte despre
imaginea ţiganilor în literatura universală şi literatura română.
Împreună cu prof. univ. Nicolae Crețu în incinta Ateneului ieșean
Prof. univ., dr. în filologie, Nicolae Crețu în incinta Ateneului ieșean
Aflăm de la
profesorul Nicolae Creţu, invitat al emisiunii de astăzi, că autorul romanului
Faraonii, preotul Ion Agârbiceanu, a scris acest roman cu un
respect deosebit pentru toţi oamenii.
Ion Agârbiceanu, autorul Faraonilor
Naraţiunea romanului este dramatică,
irepresibilă şi prin citirea textului se vede credinţa în destin a
personajelor.
În cele ce
urmează, aflăm mai multe despre acţiunea romanului, despre firul epic,
întrepătrunderea planurilor, statutul personajelor, rolul pe care acestea îl
joacă sau ponderea personajelor în structura epică.
Rusalina rămâne personajul feminin, unic, memorabil
al literaturii române, după cum ne spune prof. univ., dr. în filologie, Nicolae
Creţu.
Spre finalul
ediției de astăzi a emisiunii d-l profesor ne explică titlul romanului
discutat astăzi – Faraonii.
De fapt, de
aici trebuia să începem dialogul, de la explicaţia titlului, dar, mi-am propus
să nu livrăm răspunsul în mod direct, ci, să creăm suspansul lecturii, de aceea, cred că fiecare dintre
dumneavoastră, vă puneţi întrebarea ce o fi însemnând … Faraonii?
Titlul este
unul metaforic, şi se pare că, acesta trimite la priceperea de care dau dovadă
unii rromi, în ceea ce priveşte stăpânirea unor meşteşuguri deloc uşoare.
Faraonii reprezintă, urcuşurile şi coborâşurile... unde, munca nu e altceva,
decât, după cum putem constata … cântecul ciocanului pe nicovală, un cântec
aspru, obţinut cu trudă şi muncă, prin sudoare şi chiar, abandonarea ca om… aşa
cum va face în final, Rusalina…se abandonează pe sine, căutându-şi fata, pe
Florica…
Raportat la subiectul
emisiunii de astăzi conchidem prin cuvintele criticului literar George
Călinescu din Istoria literaturii române de
la origini până în prezent: “La Agârbiceanu discutarea problemelor
morale formează ţinta nuvelei şi a
romanului şi dacă ceva merită aprobarea neşovăitoare este tactul desăvârşit cu
care acest prelat ştie să facă opera educativă, ocolind predica anostă. Teza
morală este absolvită în fapte, obiectivată, şi singura atitudine pe care şi-o
îngăduie autorul e de a face simpatică
virtutea”.
Text, audio, foto: Dumitru ȘERBAN