Invitată în ediția specială a emisiunii Tradiții din ziua de Paști, 28
aprilie, începând cu ora 10, la
microfonul Radio Iaşi, avem pe Adina Hulubaș - cercetător științific, doctor în
filologie, la Institutul de Filologie Română Alexandru Philippide, Academia Română, Filială Iași.
Vorbim despre câteva subiecte care îmbracă
sfintele sărbători legate de tradițiile de Paști, despre datini și obiceiuri,
despre riturile creștine legate de sărbătoare, dar și despre cele păgâne.
Cu toții trebuie să știm că în spatele unei
sărbători sunt anumite cutume fără de care sărbătoarea ar fi incompletă și ar
fi lipsită de picanteriile frumoase care se împletesc într-un tot unitar.
Ceremonialele, legile transmise prin tradiție,
întăresc faptul că sărbătorile au fost ținute cu strictețe de către înaintașii
noștri și, ca și noi, se pregăteau cu sfințenie, pentru a fi cu sufletul în
sărbătoare.
În ediția specială din
ziua de Paști aflăm detalii concrete despre simbolistica și semnificația sfintei
păşti, aceasta fiind o ofrandă pe care o aduc creștinii spre sfințire în
Sfânta Biserică, oferind partea ce se cuvine bisericii, dar în același timp
ducând - și acasă - în familie - pasca sfințită, aceasta devenind ritualic o
reprezentare a jertfei Mântuitorului, Crucea de pe pască trimite spre
crucificare, spre răstignire, iar fâșiile de cocă împletite din jurul păștii
întruchipează coroana de spini de pe capul lui Hristos.
Adina Hulubaș, invitată a ediției speciale a emisiunii Tradiții din ziua de Paști, cercetător științific, doctor în filologie, la Institutul de Filologie Română Alexandru Philippide, Academia Română, Filială Iași - ne vorbeşte despre oul roșu și semnificațiile acestuia.
Operaţia de încondeiere se face din timp, încă de
la începutul Postului Mare, atunci când gospodinele încep să-şi rezerve ouă
suficiente, de obicei selectându-le pe cele fără bănuţ.
Tradiţional, încondeierea şi împistrirea ouălor
se făcea cu culori naturale obţinute prin extragerea acestora prin fierberea
plantelor sau a anumitor părţi ale acestora -
frunze, flori, scoarţă, rădăcini.
Despre anumite practici legate de prezența oului
roșu în sărbătoare ne vorbește invitata
noastră, prezentând cele trei posibilității - simbolice - legate de originea
înroșirii ouălor.
Adina Hulubaș, doctor în filologie,
ne vorbește despre o lucrare foarte interesantă, o lucrare completă, intitulată - Ouăle de Paști la Români. Vechime,
semnificații, implicații ritual ceremoniale.
Autorul acestui volum este domnul profesor
universitar - doctor în filologie - Ion H. Ciubotaru. Cartea a apărut în anul
2012, la Iași, la Editura Presa Bună.
Domnia Sa pune în vedere faptul că sărbătorile, încă
din cele mai vechi timpuri, au existat și au fost nucleul datinilor, fiind
ținute cu strictețe în practicile străvechi, oul fiind un element care face
parte din acest ritual.
În
cartea Domniei Sale este evidențiată mitologia
oului, conturând oul în mentalitatea
tradițională, înțelesul legendelor, dar sunt creionate și redimensionările
ritual-ceremoniale care au în vedere - focul și apa neîncepută pentru fierberea
ouălor, vopsirea și ornamentarea acestora, ciocnitul și rostogolitul ouălor,
realizarea decorului și altele…
Audiem, în următoarele
minute, detalii concrete despre conotaţiile pe care le au produsele din coşul
cu care am fost la slujba Sfintei Învieri, aflând care este legătura dintre ou
şi pâine.
Domnul profesor face o analogie a
oului, trecându-l prin toate etapele importante ale vieții omului, de la
naștere până la moarte, acesta având numeroase practice, în viața de zi cu zi,
fiind respectate cu strictețe de bătrânii de altădată.
În centrul
atenției în dialogul cu invitata noastră se află volumul - Ouăle de Paști la Români. Vechime,
semnificații, implicații ritual ceremoniale, de Ion H. Ciubotaru,
profesor universitar, doctor în filologie. Cartea a apărut în anul 2012, la
Iași, la editura Presa Bună.
În carte putem citi o interesantă
clasificare a motivelor de pe ouă, dar găsim și detalii concrete despre
ciocnitul ouălor.
În volumul domnului profesor Ion H.
Ciubotaru întâlnim motive simbolice arhaice… printre care amintim - motivul spiralei, pentagrama, motivul
șarpelui, simbolul broaștei, coarnele
berbecului, calea rătăcită…
Fără să mă leg absolut deloc de
sinteza teoretică a căii rătăcite
prezentată de profesor Ion H. Ciubotaru… prefer să interpretez câteva ornamente
reprezentate pe această tematică, filtrate prin propria con știință
apelând la imaginația și creativitatea, dar și inspirația pe care
mi-o oferă primul contact vizual cu
simbolurile …
Voi face o incursiune în localitatea
Corbi din Muscel… trecând și prin Bacău, Brașov, Republica Moldova, Suceava și
Izvoarele Sucevei…
Cele din Muscel - figurativ sunt
asemănătoare prezentând o cale întortocheată a vieții care începe dintr-un
punct, prezentând labirintul vieții, întortocheat, uneori sinuos prin liniile
trasate brusc cu ocolișuri și întoarceri, dar întotdeauna spre un punct final,
probabil calea morții…
Viața omului este atât de scurtă,
dar plină de drumuri sinuoase, parcă fără ieșire, iar punctele întâlnite pe
această cale, pe acest drum - pot reprezenta obstacolele vieții care sunt
destul de numeroase.
Aceste simboluri vin parcă și cu
salavarea, ieșirea din situația încurcată a vieții, având forma unui creier
împrăștiat, neobosit și neadormit care încearcă din răsputeri să găsească
soluția pentru a-l ajuta pe omul încercat.
Coborând înspre Bacău, liniile devin
din ce în ce mai dese, nu la fel de răsfirate ca în zona Muscelului, ca și cum
viața ar fi mai complicată și fără ieșire, fără salvare, dar, în plan simbolic,
drumul acesta poate fi salvat de primejdii prin linia oblică, ca și cum toate
drumurile duc aici, aici găsindu-se salvarea.
Poate că drumul acesta pe mijloc
reprezintă destinul uman care-ți oferă și salvarea, important este să știi cum
să ajungi la aceasta.
La fel de frumos lucrată și
interpretată este și calea rătăcită
reprezentată în Republica Moldova, unde drumul este atât de încâlcit și de greu
de răzbătut, încât te prinde o melancolie că nu ai să poți răzbi prea ușor la
lumină, cu câte piedici și cotituri are drumul, toate brațele fiind închise,
fără șansă de salvare sau evadare din labirint, dar optimismul vine o dată cu
liniile trasate ca niște scări, un ajutor, pentru a te putea agăța și cățăra,
pentru a ajunge în partea celalată a vieții ca să poti trece liniștit.
Pentru că sunt sărbătorile Pascale -
să ne dezbrăcăm cu toții de haina cea veche a păcatului și să ne îmbrăcăm cu
haina smereniei, a credinței, ca împreună cu Hristos să vedem lumina cea
dătătoare de viață, iubirea fiind singura salvare a noastră.
Iubiți-vă
mult, trăiți în armonie și credință și invitați-L pe Hristos la mesele voastre,
EL va veni negreșit.
Hristos a Înviat!
MAI MULTE AUDIO - AICI - http://www.radioiasi.ro/emisiuni/traditii-2/traditiile-de-pasti-comoara-poporului-roman-traditii-editie-speciala-de-dumitru-serban/
Text și audio: Dumitru ȘERBAN
