Călători și visători prin Zona Etnografică a Hârlăului, încărcată de tradiție și istorie - Tradiții cu Dumitru Șerban (ora 21:03, 20.09.2018)

Astăzi poposim în zona Hârlăului, zonă încărcată istoric și spiritual, unde vom fi întâmpinați de oameni ai locului care sunt legați prin tradiție, prin unitate, frumos, port, grai și limbă.            

Primul popas îl facem la Domnul Sorin Coteanu, un om valoros, care a adunat de-a lungul timpului bucăți din sufletul neamului răspândite în perimetrul Complexului Turistic pe care-l administrează din satul Poiana, Comuna Deleni, Iași.

Valoarea bogăției constă în contopirea sufletului pur românesc și a obiectelor pe care le-a adunat cu grijă de la oamenii locului, la care se adaugă natura care tresaltă și este în consonanță cu trăirile și vibrațiile localnicilor.

Dintre obiectele întâlnite aici ne-au atras atenția, în mod special, moșoaicele din lut specifice satului Poiana, Deleni, făurite de meșterii olari de altădată din sat, dar și imaginația creatorilor populari – de astăzi - care au sfredelit și au lăsat urme în lemn, aducând la lumină adevărate moșteniri autentice lăsate urmașilor. 

Mirosul de lut, contopit cu cel al lemnului și cu primirea călduroasă a interiorului te invită într-o lume plină de poveste unde imaginile vorbesc de la sine, iar obiectele își deapănă povestea cu a fossst…

Sorin Coteanu este un om al locului care trăiește la unison cu tot ce vibrează în jurul său... lacuri, râuri, oameni, lut, păduri, înaintași. Locul este recunoscut și pentru faptul că meșterii populari și-au adunat creațiile, făurite într-o săptămână la fața locului, expunându-le pentru câteva zile în Poiană, găzduiți fiind de domnul Coteanu, conturând nu doar mărinimia domniei sale, ci și înclinația spre tradiții și obiceiuri populare românești, o acțiune de un real succes.

Întorcându-se spre anii copilăriei, într-un colțișor al sufletului său, a întâlnit-o pe Bunica Aglăița cu clătitele delicioase făcute de aceasta, pe Mama care așeza aromele într-o rețetă din familie, pregătind cele mai gustoase prăjituri, pudrate cu bunătate și căldură părintească, și nu în ultimul rând, tatăl, care era maestru în realizarea diverselor tipuri de zacuscă, pe care le-a și numit simbolic – Zacusca lu Gheorghiță. 

Un alt punct forte al mesei tradiționale îl reprezentau afumăturile cu mirosul de brad și cireș, care i-au deschis acestuia cutiuța cu amintiri, încercând să le reînvie și să le pregătească cu drag în zilele noastre sub marca – D ale lui Tata.Pentru toate gospodinele care încă nu au făcut zacusca anul acesta le invităm la șezătoare, pentru a afla detalii despre cum se face o zacuscă… ca la mama acasă. Cum orice meniu se încheie cu ceva dulce, vă invităm să aflați secretele dulceții din cireșe albe, rețetă de familie, pentru a da un plus de savoare meselor copioase.

În a doua parte a emisiunii poposim în incinta Muzeului Viei și Vinului din Hârlău și de la Gheorghe Tincu aflăm detalii despre prezența vinului în cele trei rituri de trecere: Nașterea, Nunta și Înmormântare, reflectate în primele săli ale Muzeului, precum și un istoric al muzeului.

Continuăm periplul prin Muzeul Viei și Vinului din Hârlău, iar Domnul Gheorghiță Tincu, cu răbdare și pricepere, ne prezentă hanul tradițional și sala interiorului țărănesc specifică viticultorului, punând accentul pe instrumentele cu care se lucrează via, coborând apoi în subsolul muzeului, luând contact cu o altă lume dedicată etapelor de realizare a licorii miraculoase.

Dragi auditori pe fundalul acesta al toamnei plină de roade, unde natura își dezbracă haina oferindu-ne produse zemoase și gustoase, cu soarele berc, cu castanul sălbatic, nătâng de felul lui, cu bostanii care au cozi fudule, cu floarea soarelui care-și pleacă fruntea la pământ, cu nucii cu creierul zbârcit, cu mustul care bolborosește în butoaiele gospodarilor, cu mirosul specific de toamnă, vă dorim sănătate din belșug, zile călduroase și senine cu împliniri și proiecte frumoase. Nu uitați dacă aveți drum prin zona Hârlăului să poposiți în Poiană și apoi în Muzeul din Hârlău, căci nu știți ce pierdeți.

În speranța că doriți să-i cunoașteți pe invitații noștri, la ei acasă, cu sufletul deschis spre Radio Iași, cu bucuriile și frumusețea vieții, cu portul și cântul românesc, cu munca pe care au depus-o de-a lungul anilor pentru a ajunge până aici, vă invităm ca începând cu ora 21 și 3 minute să ascultați, pe toate frecvențele Radio Iași, emisiunea Tradiții.

Text, audio, foto: Dumitru ȘERBAN

Istoric al rușilor lipoveni din Bucovina – Comunităţi Etnice/Ruși lipoveni cu Dumitru Șerban (ora 20 și 30 de minute, 19.09.2018)

În emisiunea de astăzi revenim asupra unor subiecte pe care le-am mai tratat și în alte ediții. Așadar, vorbim despre istoricul rușilor lipoveni de pe teritoriul României, în special din Bucovina, o istorie zbuciumată, pusă la grea încercare, cu piedici, şi cu realizări… o istorie, care şi-a pus amprenta asupra acestei etnii, încât… chiar dacă au reuşit să se inchege în comunităţi, urmele schismei şi-au pus amprenta asupra lor, încât au rămas neşterse şi astăzi din conştiinţa şi istoria neamului lipovenesc.

Astfel, pe teritoriul României, rușii lipoveni locuiesc de mai bine de 300 de ani, fiind împânziţi  în Bucovina, Moldova, Muntenia, respectiv Dobrogea. 

Invitat la dialog, în emisiunea de astăzi, este istoricul Daniel Hrenciuc, cel care, în urmă cu ceva timp a scris cartea - Rușii lipoveni în Bucovina (1774-2012). Contribuții. 

Rușii lipoveni în Bucovina (1774-2012). Contribuții.

Istoric Daniel Hrenciuc

Unul dintre subiectele, pe lângă multe altele, tratate de Daniel Hrenciuc în carte domniei sale este - Raskolul din Biserica Ortodoxă Rusă, subiect pe care-l dezbatem în emisiunea de astăzi. Biserica a fost și rămâne viața în sine a rușilor lipoveni din întreaga lume. Pentru Sfânta biserică și credința întru aceasta, rușii lipoveni au pătimit foarte mult, după cum spunea foarte frumos Petre Ţuţea - "fără Dumnezeu omul ramâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri".                                                                                                          

Mai mult, în ediția de astăzi a emisiunii noastre, aflăm și care a fost opinia unor scriitori români despre rușii lipoveni de pe teritoriul României: Nicolae Iorga, Ioan Budai Deleanu, Mihail Sadoveanu. Bucovina, spațiu al înțelegerii, al bunei comunicări între minorități și majoritari.

Raportat la subiectele emisiunii de astăzi încheiem prin câteva cuvinte, care aparţin chiar lui Daniel Hrenciuc, invitatul emisiunii de astăzi, care întăreşte spusele din emisiunea prezentată: "Cunoscuţi şi renumiţi pentru hărnicia şi devotamentul  lor faţă de religie şi atitudinea faţă de propriile lor tradiţii şi obiceiuri, ruşii lipoveni au rămas până în zilele noastre drept o comunitate etnică şi confesională aparte. În perioada interbelică au avut numeroase soboare bisericeşti ale ruşilor lipoveni concentrate – prioritar – pe alegerea noilor mitropoliţi şi episcopi, rezolvarea unor probleme şi disensiuni  apărute între lipovenii din Dobrogea, Basarabia, Bucovina, Vechiul Regat, chestiuni legate de religie, cultură, şcoală. La aceste soboare au fost invitaţi reprezentanţi  ai autorităţilor române, iar una dintre temele centrale fiind reprezentată de recunoaşterea oficială a religiei lipovenilor, în acest sens fiind trimise memorii Ministerului Culturii şi Artelor, Parlamentului, Guvernului, inclusiv Casei Regale de Hohenţollern-Sigmaringen. În anul 1937, însuşi Carol al II-lea a vizitat colonia ruşilor lipoveni de la Fântâna Albă. Lipovenii au contribuit prin profunzimea sentimentului lor religios, hărnicia, priceperea, frumuseţea portului şi tradiţiilor  lor religioase, spiritual şi cultural la promovarea spiritului rus în spațiul românesc".

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lipoveni

Pentru a fi mărturisitorii și transmițătorii culturii în linie dreaptă, vă așteptăm să vă alăturați aparatului de radio, un prieten de nădejde care nu o să vă trădeze niciodată, pentru că doar alături de Radio Iași vă ascultați inima, de aceea începând cu ora 20 și 30 de minute, “vreau să vă aud suflul” respirând același aer al culturii alături de noi.

 Text, foto, audio: Dumitru ȘERBAN