Iubiți
ascultători, astăzi în emisiunea Tradiții, la microfonul Radio Iași
avem invitați oameni valoroși, care
și-au unit energiile și au adus la lumină studii interesante dedicate profesorului
Petru Caraman, folclorului și slavisticii.
Cartea de un real interes -
despre care vorbim în prima parte a ediției
de astăzi - îi aparține savantului etnolog, etnograf, folclorist și
slavist Petru Caraman și se intitulează Restituiri din domeniul slavisticii. Lecții,
studii, articole, recenzii, documente. Invitat la microfon este doamna
profesor universitar, doctor în filologie, Livia Cotorcea, îngrijitor al
ediției. Volumul a fost lansat - nu demult - în incinta Librăriei Orest Tafrali din Iași.
O altă voce pe care o difuzăm
aparține domnului profesor universitar, doctor în filologie, Ion H. Ciubotaru,
apropiat al savantului, autor al unui important volum dedicat lui Petru
Caraman, intitulat Destinul
cărturarului (Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2008),
dar și îngrijitor al mai multor cărți de etnologie și folcloristică pe care
savantul le-a lăsat în manuscrise.
Domnul profesor Ion H.
Ciubotaru, spre finalul emisiunii, ne vorbește despre studiul intitulat - ETNOGRAFUL CANTEMIR ŞI FOLCLORUL ORIENTULUI ASIATIC, scris de către
etnologul Petru Caraman și apărut în Secțiunea Restituiri din Anuarul
Muzeului Etnografic al Moldovei, în două părți, în numerele din anii
2014 și 2015.
Înainte de a-i oferi cuvântul doamnei profesor Livia
Cotorcea amintim volumele de autor pblicate de Domnia Sa: Lirica lui Lermontov. Consideraţii tematico-structurale,
Editura Junimea, 1983, Iaşi; Teoria
limbajului poetic în ştiinţa filologică rusă. Antologie, studiu introductiv şi
note biobibliografice, Centrul de multiplicare al Universităţii „Al. I.
Cuza” Iaşi, 1983; Teoria limbajului poetic în ştiinţa
filologică rusă. Antologie, traducere în limba romană, studiu introductiv şi
note biobibliografice, Centrul
de multiplicare al Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, 1975, ediția a II-a, 1994;
Terminologie poetică şi retorică,
Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 1994 (în colab.); Saturnia, Casa de editură
„Cronica”, Iaşi, 1994; Introducere în
opera lui Velimir Hlebnikov (cu traduceri în limba română din poezia, proza,
dramaturgia, texte teoretice şi manifestele literare ale lui Hlebnikov),
Editura „Istros”, Brăila, 1997; Osip
Mandelștam, Eseu despre Dante, Edit. Universității, 2001; Anna Ahmatova,
Poeme. Proză, Edit. Universității, 2002; Avangarda rusă (studiu + antologie de texte), ediţia I, Editura
Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2005; ediţia a II-a, 2009; Căutând desăvârşirea, Editura „Opera
magna”, Iaşi, 2006 ; ediția a doua revizuită și adăugită, Junimea, 2018.
Doamna profesor Livia Cotorcea
își amintește în prima secvență audio pe care o difuzăm despre jocul
copilăriei, unic și de neegalat în zilele noastre, cu scene care i-au rămas
adânc fixate în conștiință, ca o reflectare a realității.
După ce ne prezintă aceste tradiții de neuitat din copilăria Domniei Sale,
ne conturează o imagine a savantului Petru Caraman, născut la 14 decembrie 1898
în Vârlezi, județul Galați, stins la 10 ianuarie 1980 în Iași.
Doamna profesor ne vorbește
și despre lucrarea de bază a cărturarului Petru Caraman - Colindatul la Români, Slavi și la
alte popoare. Studiu de folclor comparat, dar accentuează și asupra
fenomenului descolindatului descoperit de Peru Caraman prin cercetări
intense, în foarte multe spații culturale, și descris de acesta într-un studiu
masiv pe care i-l consacră.
Stimați
prieteni, pentru că vorbim despre viața și opera savantului Petru Caraman,
credeți-mă că nu pot trece mai departe fără să vă citez din volumul: Petru
Caraman. Destinul cărturarului, al domnului profesor Ion H. Ciubotaru,
măcar o pagină, făcând apel la imaginația dumneavoastră, pentru a înțelege cât de grea a fost
suferința atât pentru savant, cât și pentru neamul românesc, în vremuri
tulburi, în primii ani de la instaurarea comunismului, puțin timp după cel
de-al Doilea Război Mondial: “Nevoit să
părăsească Iaşul, profesorul îşi îndrepta din nou paşii spre meleagurile
copilăriei. Acasă era locul miraculos unde spera să redobândească acea
stare de spirit binefăcătoare, de care avea atâta nevoie. Nu s-a pornit spre ai
săi, de teamă că le-ar fi putut pricinui neplăceri. A ales să se ducă la Corni,
o localitate în care fusese de atâtea ori, începând din cea mai fragedă
pruncie. Acolo, în acea veche aşezare răzeşească, se afla Gheorghe Miron,
unchiul său dinspre mamă. Tuşa Mărioara şi moş Gheorghe erau cunoscuţi în mai
toate satele din împrejurimi. O familie foarte înstărită şi, ceea ce se
întâlneşte destul de rar, deosebit de sensibilă la suferinţele altora. De la
Târgu Bujor şi-a continuat drumul pe jos. Evita şleaurile, pentru a rămâne cât
mai mult în tovărăşia gândurilor, pe care nu mai prididea să şi le orânduiască.
Cărările şerpuitoare, pierdute odinioară printre holdele mănoase, păreau acum
nesfârşite cicatrici pe trupul suferind al pământului. Era vremea foametei!
Grânele chircite, pârguite înainte de vreme, sporeau deznădejdea oamenilor,
care aşteptau de luni şi luni de zile câteva picături de ploaie. Întinderile
nesfârşite, de unde animalele dispăruseră ca şi cum nici nu ar fi fost
vreodată, păreau pustii. O
singură certitudine rămăsese: soarele necruţător, care ameninţa să pârjolească
totul. Când a ajuns la Corni, ospitalierele sale gazde l-au întâmpinat, ca
întotdeauna, cu toată dragostea şi bucuria ce izvora din sufletele lor
generoase. Tuşa Maria (căreia nepoţii îi spuneau mătuşica) şi moş Gheorghe erau
încă puternic marcaţi de moartea lui Ionel. Băiatul lor, de numai douăzeci de
ani, fusese împuşcat pe front – într-o împrejurare stupidă – după încheierea
armistiţiului. Se întâmplase în ajunul întoarcerii sale acasă, unde urma să se
logodească. Îi apăsa această durere cutremurătoare, dar nu pierdeau din vedere
că la poarta lor se perindau zilnic, ca într-un pelerinaj, zeci şi zeci de
oameni necăjiţi, veniţi să le ceară ajutorul. Aveau pentru
fiecare o vorbă bună şi le dăruiau tuturor, din prisosul agoniselii, bucatele
de care aveau nevoie, pentru a-şi salva pruncii ori bătrânii ce se prăpădeau de
foame de la o zi la alta”.
Ei, dragi ascultători, dintr-un
astfel de aluat era plămădit Petru Caraman și, cu acest prilej, vă invit să
lecturați cartea - Destinul Cărturarului a domnului profesor universitar, doctor în filologie, Ion H.
Ciubotaru.
Doamna
profesor Livia Cotorcea, în ediția din seara aceasta a emisiunii noastre, ne
creionează imaginea cărturarului Petru Caraman, amintind principalele teme
folclorice pe care le tratează în lucrările sale.
Temele tratate de etnologul Petru Caraman, susținute de motivele centrale,
sunt unice în scrierile sale, nefiind tratate de niciun alt specialist la o
asemenea intensitate.
Numele Petru Caraman va
dăinui în istoria etnologiei românești întrucât studiile sale sunt de
actualitate, fiind vii, prin
informațiile oferite având puterea de a te acapara, de a te atrage înspre
studiu, ca apoi în urma lecturii să devii inițiat.
Livia Cotorcea, profesor universitar, doctor în
filologie, ne prezintă volumul Restituiri
din domeniul slavisticii. Lecții, studii, articole, recenzii, documente,
al savantului Petru Caraman, carte lansată, nu demult, la Iași, în incinta
Librăriei Orest Tafrali.
Doamna
Livia Cotorcea vorbește cu durere, dar și cu revoltă, în suflet despre faptul
că în momentele studenției sale nu i-a fost dat, datorită sistemului de
dinainte de 1989, să beneficieze de cursurile savantului Petru Caraman, pentru
că numai în preajma unui astfel de cărturar te poți forma optim ca om, dascăl,
cercetător.
Livia Cotorcea, editorul volumului cărturarului Petru Caraman, în timpul
culegerii materialelor necesare redactării cărții a avut sentimentul că pe tot
parcusrsul acesteia s-a metamorfozat într-un căutător de aur culegând slovă cu
slovă, dând spre tipar bogăția valoroasă a unui popor.
Înspre finalul emisiunii oferim
cuvântul domnului profesor universitar doctor Ion H. Ciubotaru, care ne
vorbește despre destinul unui studiu al cărturarului Petru Caraman, intitulat -
ETNOGRAFUL CANTEMIR ŞI FOLCLORUL
ORIENTULUI ASIATIC, apărut în
Secțiunea Restituiri din Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei,
în două părți, în numerele XIV și XV din anii 2014, respectiv 2015.
În studiul amintit,
Petru Carman reflectă truda cărturarului Dimitrie Cantemir subliniindu-i: preocupările muzicologice,
credințele, obiceiurile turcești, vestigii de folclor juridic la turci, obicei
războinic turco-tătar, obicei oriental
exploatat inuman de un creştin, Un obicei juridic asiatic? Sau euroasiatic?...
Datinile cardinale în legătură cu viaţa umană la turci - Nunta la turci şi la tătari, Moartea şi înmormântarea la turci,
Funeralii de rit creştin luate în derâdere de turci, Mitologie musulmană,
Folclorul turcesc, Instituţii specific turceşti, Tablou etnografic circazian.
Ca omagiu adus memoriei
lui Petru Caraman, oameni cunoscători ai operei au ales ca numele cărturarului
să fie reprezentativ pentru Catedra de Slavistică de la Facultatea de Litere,
instituții iubite și îndrăgite atât de mult de etnolog, de care nu s-a putut
bucura în timpul vieții.
Reprezentanții
actului cultural din Galați, în același semn de prețuire, în urmă cu câțiva
ani, au ales ca numele Petru Caraman să fie emblemă pentru Muzeul Satului din
Gârboavele, Galați
Pe
de o parte, ne bucurăm că sunt oameni care se gândesc și-l prețuiesc pe
cărturarul Petru Caraman, iar pe de altă parte, ne plânge sufletul că un
asemenea om de o valoare atât de mare este prea puțin amintit și prea puțin
cunoscut în cultura română.
Text și audio: Dumitru
Șerban
