În ediția
de astăzi a emisiunii Tradiții relatăm de la evenimentul
„Meşteri şi meşteşuguri tradiţionale
din Moldova”. Manifestarea a fost
organizată de Asociaţia „ART –
Meşteşugurile Prutului” din Iaşi, în colaborare cu Primăria Municipiului
Iași. S-a desfăşurat în perioada 2- 4 noiembrie 2018, pe Pietonalul „Ștefan cel
Mare și Sfânt” din Iaşi. Parteneri în organizarea acestui eveniment au fost:
Muzeul Etnografic al Moldovei din cadrul Complexului Muzeal Național „Moldova”
Iași; Asociația ROIS; Asociaţia Dialog Pentru Dezvoltare Iași; Asociația
Societăților Imobiliare din Moldova; Centrul de Informare Turistică Iași. Radio
Iași – partener media al evenimentului.
Au fost
prezenţi 40 de meşteri populari, atât din Moldova de pe ambele maluri ale
Prutului, cât şi din alte zone etnografice ale ţării.
Organizat
pe durata a trei zile, evenimentul a promovat valorile perene ale culturii tradiţionale
româneşti din Moldova și Republica Moldova, dar și transmiterea acestora către
tânăra generație.
La
această manifestare ne-am întâlnit și cu o frumoasă familie din satul Iurești,
comuna Todireni, judeţul Botoşani care realizează adevărate bijuterii ale artei
noastre populare. Este vorba despre Maria Daniela și Vasile Ivănuşcă. Aceștia,
cu mâinile lor de aur, făuresc covoare ca acum 100 de ani, la războiul de țesut
şi numai… din lână naturală nevopsită. La sfaturile și la îndrumarea
etnografilor de la Centrul Creației Populare din Botoșani respectă cu sfinţenie
motivele specifice zonei din care fac parte. Vă invităm ca în ediția de astăzi a
emisiunii noastre să le ascultăm povestea.
Doamna
Ivănușcă, primul interlocutor, a mai fost invitată în emisiunea noastră și după
dialogul purtat în urmă cu ceva timp, reacțiile dumneavoastră, iubiții noștri auditori,
nu au întârziat să apară. Ne vorbește despre sincronia dintre obiectele țesute
de mâinile domniei sale și costumul popular pe care îl îmbracă la toate
manifestările dedicate conservării și promovării meșteșugurilor noastre la care
participă. Fiindcă am amintit de costumul popular, Doamna Ivănușcă își propune ca în următoarea
perioadă, în an centenar, să fie exemplu pentru oamenii din comuna domniei
sale… în ceea ce privește îmbrăcatul și purtatul straielor populare, având, în acest
context, o inițiativă aparte.
Aflăm care sunt obiectele pe care echipa cu care
lucrează le făurește și - cu emoție în glas - ne vorbește despre Centenar…
doamna Ivănușcă având în piept Sigla care marchează această frumoasă sărbătoare
a tuturor românilor de pe toate meridianele lumii.
Vasile Ivănușcă, al doilea interlocutor al emisiunii, deapănă
firul poveștii începute în deschiderea ediției de astăzi de către soția domniei
sale, Maria Daniela, o istorie care
arată că munca, pentru acești oameni frumoși nu este o povară, ci o
binecuvântare, care te înnobilează.
Experiența plăcută avută în afara granițelor îi
declanșează scânteia care îi întreține focul patriotismului și-i deschide calea
întoarcerii acasă cu o nouă viziune pe care o pune în practică.
Dezamăgit că întâlnește în Italia oamenii care-și
apreciază atât de mult cultura și tradiția, iar în patria sa frumusețea fără
margini nu este pusă în valoare, hotărât, dar și înzestrat cu creativitate,
imaginație, har, pune bazele unei afaceri, care are ca drept scop potențarea
valorilor autentice, conservarea acestora și transmiterea urmașilor prin meșteșugul
pe care-l întreprinde.
Creativitatea este transferată de la înaintași
urmașilor prin adevărate povești care sunt transpuse în covoare de lână țesută
și nu numai. Amintirile copilăriei îi țin trează conștiința, întorcându-se - în
timp și spațiu - în casa copilăriei unde imaginea bunicii este clară și vie în
minte, retrăind momentul unic din sânul familiei, când de la mic la mare ajutau
la țesutul covoarelor, unde unele treburi erau făcute de copii.
În dialog cu Vasile Ivănușcă/Foto: Florin Șova, B. J. "Gh. Asachi", Iași
La Iași, la
cea de-a XI-a ediţie a manifestării „Meşteri
şi meşteşuguri tradiţionale din Moldova”, eveniment care s-a desfăşurat
în perioada două – 4 noiembrie 2018, pe Pietonalul „Ștefan cel Mare și Sfânt”
ne-am întâlnit și cu doamna Adriana Țibulcă din Vaslui, un om
iscusit, iubitor de frumos, apropiată de o ocupație deloc ușoară - apicultura.
Sănătoasă și gustoasă, indicată în
anemii și răceli, cu un gust dulce și parfumat, strânsă de albinuțe, este
mierea de albine, gustată și mâncată de la cei mai mici până la cei vârstnici. Este
utilizată de gospodine, atât în sosuri, în preparate dulci, în felurite gustări
și prăjituri, dar și un îndulcitor natural pentru ceaiuri, mierea este un
aliment nelipsit de pe mesele oamenilor. Acest element este iubit și în
tradiție, fiind un ingredient principal în prepararea turtei dulci și a altor
dulciuri preferate de cei mici și cei mari.
Doamna
Adriana Țibulcă ne surprinde prin prezentarea unei licori de la Casa
Părintească, marcă înregistrată la OSIM și prezentată publicului, anul acesta,
la ediția a XV-a a Târgului Meșterilor Populari, din Vaslui, Parcul Copou, în
perioada – 7 – 9 septembrie.
În dialog cu Adriana Țibulcă/Foto: Florin Șova, B. J. "Gh. Asachi", Iași
Aproape de finalul emiisunii...
intrăm în incinta atelierului de lucru al meșterului popular Vasile
Dudanu din Suseni, Grumăzești, Ținutul Neamțului. Se cuvine, ca în contextul
de față să amintim cuvintele etnografului Marcel Lutic, președinte al
Asociației Meșterilor Populari din Moldova, scrise despre Familia Dudanu: “A furat sau, mai
bine zis, a deprins meseria de la tatăl său, vrednicul de pomenire Mihai
Dudanu, plecat acum câțiva ani în lumea fără dor. Putem presupune că bătrânul a
plecat în Împărăția Cerurilor mulțumit și împăcat că unul dintre feciori îi
duce mai departe, cu multă vrednicie, meșteșugul pe care el însuși l-a practicat
aproape întreaga viață! În acest context, al predării meșteșugului din tată în
fiu, marele etnolog Petru Caraman afirma cu temei undeva că „cine vrea să
pregătească un viitor sigur copilului său, să-l dea la meşteşug, pentru că
ştiut este de toată lumea, «Omul cu meşteşug nu piere», căci «Dintr-o meserie
cât de mică,/ Dacă nu curge, tot pică!». Ba există o serie de proverbe, care
exprimă un optimism cu mult mai larg în ce priveşte lucrativitatea meseriilor
şi bunăstarea pe care ele o pot oferi omului. Astfel, se zice pe bună dreptate
că «Omul cu meşteşug/ Trăieşte din belşug»”. Acest din urmă proverb este
confirmat în mare parte de gospodăria lui Vasile Dudanu din Susenii
Grumăzeștilor, una cum rar îți este dat să întâlnești în satele Moldovei, o
adevărată oază de temeinicie, de hărnicie bine chibzuită, dar și de liniște
care te seduce cum îi treci poarta, un loc unde ai vrea mereu să revii.
Desigur, toate acestea se datorează în primul rând armoniei conjugale de
invidiat din familia Dudanu, soția Mihaela fiind un ajutor de nădejde în toate
proiectele soțului”.
Audim de la meșterul popular Vasile Dudanu detalii
concrete despre meșteșugul domniei sale, un meșteșug nu ușor, dar fără de el -
pentru că se apropie anotimpul rece - ce ne-am face? În gospodăria lui Vasile
Dudanu se pot vedea o mulțimede obiecte tradiționale, evidențiind astfel buna
comunicare dintre domnia sa și meșterii populari din întreaga țară.
Dragi prieteni, raportat la subiectele pe care le dezbatem în ediția de astăzi a emisiunii noastre conchidem prin câteva cuvinte
care aparțin scriitorului Lucian Blaga din Elogiul satului românesc… “Copilăria şi satul se întregesc reciproc
alcătuind un întreg inseparabil. S-ar putea vorbi chiar despre o simbioză între
copilărie şi sat, o simbioză datorită căreia fiecare dintre părţi se alege cu
un cîștig. Căci, pe cît de adevărat e că mediul cel mai potrivit şi cel mai
fecund al copilăriei e satul, pe atît de adevărat e că şi satul la rîndul lui
îşi găseşte suprema înflorire în sufletul copilului. Există un apogeu
exuberant, învoit şi baroc, al copilăriei, care nu poate fi atins decît în
lumea satului, şi există de altă parte aspecte tainice, orizonturi şi structuri
secrete ale satului, cari nu pot fi sezisate decît în copilărie. Cert lucru,
pentru a afla ceva despre viaţa satului şi despre prelungirile ei cosmice, e
greşit să iscodeşti sufletul ţăranului matur cu zarea retezată de nevoile
vieţii, de mizeriile şi de cele o sută de porunci ale zilei. Pentru a-ţi tăia
drum spre plenitudinea vieţii de sat trebuie să cobori în sufletul copilului.
Copilăria e de altfel vîrsta sensibilităţii metafizice prin excelenţă. Şi
satul, ca zărişte integrală, are nevoie de această sensibilitate pentru a fi cuprins
în ceea ce cu adevărat este. Copilăria mi
se pare singura poartă deschisa spre metafizica satului, spre acea stranie, şi
firească în acelaşi timp, metafizică, vie, adăpostită în inimile care bat subt
acoperişele de paie, şi oglindită în feţele bîntuite de soartă, dar cu ochii
atîrnaţi de cer”.
Foto, text, audio: Dumitru
ȘERBAN
