Eroii neamului, izvor al vieții și al credinței - Tradiții cu Dumitru Șerban (ora 21:03, 27.09.2018)

În ediția de astăzi a emisiunii noastre relatăm de la evenimentul – Ceremonii și manifestări de comemorare a eroilor români căzuți în Războiul de reîntregire a neamului, manifestare organizată, în comuna Deleni de Hârlău, județul Iași, vineri, 21 septembrie.

Acțiunea s-a petrecut în cimitirul din satul Maxut, sat component al comunei.

Au fost comemorați cei peste 2800 de militari, stinși în Primul Război Mondial, în zona Deleniului, militari din Regimentul 48 Infanterie, Buzău.

Organizarea acestui eveniment a fost posibilă cu implicarea, atât a autorităților din Municipiul Buzău, cât și a celor din județul Iași.

Înainte de a păși înspre cimitirul din satul Maxut, în incinta Căminului Cultural Alexandru Tănase din Deleni, despre manifestare, despre o posibilă reorganizare a Muzeului Militar din Iași, dar și despre apropierea Zilei de Întâi Decembrie, atunci când vom sărbători Centenarul Marii Uniri în deplinătatea lui, am dialogat cu doamna Laura-Iuliana Scântei, senator de Iași, membru în Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru celebrarea Centenarului Marii Uniri şi a Războiului pentru întregirea Neamului. Interviul poate fi ascultat în ediția de astăzi a emisiunii Tradiții.

În emisiunea de astăzi difuzăm predica Înalt Prea Sfinției Sale Teofan, Mitropolit al Moldovei și Bucovinei; apoi audiem mesajul Șefului Statului Major al Apărării, domnul General Nicolae Ionel Ciucă, discurs adresat celor prezenți, cu prilejul manifestării din comuna Deleni; de asemenea mai difuzăm discursul domnului comandant al Diviziei 2 Infanterie Getica, general de brigadă Gheorghiță Vlad, președinte al Fundației Mareșal Alexandru Averescu, fundație ai cărei reprezentanți s-au ocupat de reabilitarea (luna octombrie a anului 2012) cimitirului militar din Maxut, comuna Deleni. Domnul general de brigadă Gheorghiță Vlad prezintă detaliat soarta Regimentului căzut la datorie, expunându-ne date exacte culese în urma cercetării întreprinse pe teritoriul Deleniului, completând cu informații de la Arhivele Statului. 

O altă voce pe care o difuzăm – în ediția de azi a emisiunii Tradiții - aparține domnului Dumitru Prigoreanu, primar al comunei Deleni, cel care ne amintește de dragostea pe care trebuie să o avem pentru armata neamului, pentru eroii neamului, cât și pentru tradiția noastră strămoșească, tradiție frumos reflectată la manifestarea de zilele trecute, atât prin straiele purtate de oamenii locului, cât și prin cântecele pe care aceștia le au în zestrea locală și le-au interpretat pentru cei prezenți. Mai audiem, de la Dumitru Prigoreanu și opinia domniei sale despre Centenarul Marii Uniri, dar și cum vede domnia sa România la o sută de ani de la Unirea teritoriilor locuite de români?

Aproape de final invităm la dialog pe domnul Constantin Toma, primar al Municipiului Buzău, implicat, trup și suflet, în buna organizare a evenimentului de la Maxut, Deleni, Iași, pentru că aici, în primul război mondial, s-au stins înaintașii neamului nostru, originari, mulți dintre ei, din zona Buzăului.

Dacă ediția de astăzi a emisiunii noastre este dedicată eroilor neamului, vom difuza cântece de cătănie (De Sânta Măria Mare și Bubuie tunul, Siretul plânge... în interpretarea rapsodului popular Ion Ciuraru din Tunsești, Vaslui, înregistrate în anul 1975, la vârsta de 80 de ani, de către folclorist Silvia Chiper; Soldat de la Roșiori, în interpretarea Zoiței Obreja din Ruși, Puiești, Vaslui, înregistrat în anul 1977 de către folcloriștii Dan și Silvia Ravaru; Cântec de la Mărășești, cules din Negrilești, Vrancea, interpretat de Ion Iordache, cules în anul 1975, atunci când Moșu Ion avea 73 de ani, de către folclorist  Silvia Chiper) de pe Albumul - Măi soldate roșior - album editat anul acesta cu prilejul Centenarului, la Vaslui, de către reprezentanții Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale din Vaslui.

Războiul a marcat conștiințe și a făcut eroi și sfinți, care și-au dat sufletul apărând pământul și glia străbună, pentru ca noi astăzi să dăinuim ca popor, de aceea ne întoarcem cu pioșenie și recunoștință, mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru că prin jertfa sufletelor nevinovate căzute la datorie pe fronturile românești și nu numai... existăm ca neam.

E bine că Centenarul unește în trăiri și-n simțiri suflarea românească și în cinstea eroilor neamului ne-am adunat cu mic cu mare, aducând recunoștință prin activitățile diverse care au fost și sunt organizate.

Ascultând cântecele de cătănie pe care le difuzăm în emisiunea de azi nu putem decât spune că... energia și credința unui neam le alimentăm din pământul îmbibat cu sânge ostășesc, vărsat de străbuni pentru apărarea patriei și a gliei strămoșești. Purtăm în sângele nostru sângele străbunilor, ne alimentăm din credința și sacrificiul acestora, dăinuind și trăind în eternitate. Exemplul lor este exemplul nostru, modelul lor, prototipul nostru. Cu jertfa lor și prin sacrificiul lor am ajuns un neam creștin, plin de bunătate, dragoste și adevăr. Istoria lor este a noastră și a urmașilor noștri în vecii vecilor. Dumnezeu cel milostiv să ne apere și să ne păzească pentru sacrificiul lor și să-și îndrepte mila sa asupra noastră și să păzească neamul românesc până la sfârșitul veacurilor.

La sfârșitul activităților dedicate comemorării eroilor români căzuți în Războiul de reîntregire a neamului, de zilele trecute, de la Maxut, Deleni, Iași, am ascultat și o frumoasă poezie pe care ne-a interpretat-o un vlăstar al locului. Este vorba despre Larisa Borșeri pe care, în emisiunea de diseară o simțim alături de noi, alături de tradițiile neamului românesc, implicată fiind și în bunul mers al activităților culturale împreună cu Ansamblul Folcloric Muguri de Stejar din comună.

Text, audio, foto: Dumitru ȘERBAN

Jertfă și sacralitate prin credință și educație - Comunităţi Etnice/Ruși lipoveni cu Dumitru Șerban (ora 20 și 30 de minute, 26.09.2018)

Emisiunea de astăzi își propune să aducă în casele dumneavoastră imagini vii despre neamul lipovenesc, invitați fiind profesor de istorie Constantin Sergiu Enea de la Liceul “Ion Neculce” din Târgu-Frumos și profesor universitar, doctor în filologie, Leonte Ivavov de la Catedra de Slavistică "Petru Caraman" a Facultății de Litere din cadrul Universității "Alexandru Ioan Cuza", aducând în prim plan educația și istoria neamului starover.

Așadar, primul interlocutor al emisiunii este profesor de istorie Constantin Sergiu Enea, director al Liceului “Ion Neculce” din Târgu-Frumos care în ciuda vârstei frumoase a tinereții, este foarte bine pregătit, are o cultură formată prin lectură și cercetare, vorbindu-ne ca un om care are pe umerii lui experiența de o viață. Sufletul, mintea și viața îi sunt alimentate de învățătură, de școală, trăind și gândind prin acestea.                                                   

Constantin Sergiu Enea ne face o incursiune în lumea școlii descriindu-ne unitatea de învățământ în centrul căreia este un adevărat Învățător, coordonând cu înțelepciune și încredere în forțele și calitățile dascălilor cu care reușește să aducă școala pe o treaptă înaltă, cu toate că, tentațiile vieții sunt întâlnite mișunând la tot pasul.                                           

Atunci când toate merg bine și cu folos, domnia sa și-a alocat parte din timp cercetării, astfel, lucrând la Monografia orașului, dar și la cea a comunității rușilor lipoveni din Târgu-Frumos, studii pe care le va lansa - cu ajutorul Domnului - spre sfârșitul acestui an, ediții închinate Centenarului Marii Uniri. 

Interlocutorul nostru ne mai vorbșete despre comunitatea rușilor lipoveni de astăzi, din perspectiva elevilor pe care i-a educat și-i educă în Liceul Teoretic „Ion Neculce”, conturând rezultatele obținute din ultimii ani prin participarea la diferite competiții și concursuri din țară.

Prof. de istorie Constantin Sergiu Enea, director al Liceului "Ion Neculce" din Târgu-Frumos

În ediția de astăzi a emisiunii noastre dialogăm și cu domnul profesor universitar, doctor în filologie, Leonte Ivavov de la Catedra de Slavistică “Petru Caraman” a Facultății de Litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”. Nu demult, dragi prieteni, la Manolea, satul de unde este originar domnul profesor, s-a inaugurat sediul comunității, prilej cu care a fost dezvelit și bustul lui Feodor Evfimofici Melnikov, unul dintre liderii spirituali ai ortodoxiei de rit vechi, autor al Scurtei Istorii a Bisericii Ortodoxe de rit vechi, carte tradusă de către domul profesor Leonte Ivanov. Domnul profesor ne oferă mai multe detalii biografice despre Fiodor Evfimievici Melnikov, despre activitatea acestuia pe teritoriul României, activitate presărată de evenimente mai puțin plăcute, dar tot timpul, atât în viața de zi cu zi, cât și în activitatea spirituală întreprinsă, L-a avut pe Hristos în suflet.

Spre finalul emisiunii mai aflăm detalii despre destinul cărții Scurtă Istorie a Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi, de Fiodor Evfimievici Melnikov, un destin tumultuous, dar important este faptul că manuscrisul a văzut, în final, lumina tiparului și a fost oferit spre citire publicului larg.

Bust al teologului Fiodor Evfimievici Melnikov, incinta sediului Comunității Rușilor Lipoveni din satul Manolea, comuna Forăști, județul Suceava

Redăm interviul cu domnul profesor universitar, doctor în filologie, Leonte Ivanov:

−        Domnule profesor, nu demult, în satul Manolea din Comuna Forăști, Suceava a avut loc un eveniment care va dăinui în istorie și va contura Comunitatea Rușilor Lipoveni din  România. Nu dezvăluim mai multe, ci vă invităm pe dumneavoastră să ne spuneți despre ce este vorba?

−        Da, într-adevăr, la Manolea s-a inaugurat sediul comunității rușilor lipoveni, iar apoi s-a dezvelit un bust al lui Fiodor Evfimievici Melnikov, unul dintre liderii spirituali ai ortodoxiei de rit vechi, refugiat din Rusia și trăitor o vreme la mânăstirea cu hramul Sfântului Nicolae din Manolea. După aceasta, la foarte puțin timp, în după amiaza aceleiași zile, a avut loc și o masă rotundă consacrată fraților Chiril și Metodiu, precum și culturii scrise, în general, un eveniment de asemenea de menționat cu acest prilej.

−        Amintind de această personalitate a ortodoxiei de rit vechi, prezentați-ne un portret care să contureze viața și opera acestuia.

−        M-a preocupat personalitatea acestui lider spiritual, cum spuneam, al ortodocșilor de rit vechi, tocmai pentru că el a trăit o perioadă în satul în care m-am născut, și cunoșteam destul de multe despre el din povestirile celor care l-au prins în viață. În plus, am găsit la Biblioteca Centrală Universitară Mihai Eminescu din Iași câteva din broșurile pe care le-a publicat la Chișinău sau la Bălți și, astfel, mi-am putut forma încă de pe atunci o imagine despre cine a fost. Însă, el este cunoscut în istoria ortodoxiei, în primul rând prin ”Scurta Istorie a Bisericii Ortodoxe de rit vechi”, o lucrare pe care am reușit, iată, să-i traduc prima parte și este gata de tipar în versiune dublă, atât în română, cât și în rusă, o istorie foarte importantă tocmai pentru că este scrisă din interior și este redactată de un condei experimentat, cu har. Fiodor Evfimievici Melnikov s-a refugiat în România în anul 1931, fugind de persecuțiile bolșevice și a trăit până în 1960. Din anul 1947 până în anul morții, a trăit la Manolea, la Mânăstirea cu hramul Sfântului Nicolae, unde a și scris. Din păcate nu știm nimic despre soarta manuscriselor redactate acolo. Este autorul unor lucrări de istorie a bisericii, unor lucrări apologetice, polemice de combatere a ateismului, dar și lucrări de dogmatică, lucrări foarte bine primite și aș spune înscrise în secolul de aur, o perioadă totuși restrânsă a ortodoxiei de rit vechi.

−        F. E. Melnikov a avut de pătimit pentru că s-a implicat în includerea calendarului de rit vechi în comunitate. Vorbiți-ne despre viața tumultuoasă pe care a dus-o acest lider spiritual al staroverilor.

−        Sigur, din păcate, din 1948 regimul de care a fugit el din Rusia l-a regăsit aici, cel comunist, și persecuțiile au continuat, nu a avut deloc o viață fericită, liniștită aici, a trebuit să stea ascuns, să aibă domiciliul forțat, a stat prin lagăre, și în general i se cam pierdea urma. Am găsit la arhivele CNSAS dosarul său de urmărire, de urmărit, în care se vede practic grija autorităților față de această personalitate și faptul că mereu, spunem în ghilimele, a dat de furcă organelor, a avut o activitate care nu era deloc pe placul organelor respective. Acolo, în acest dosar de urmărit, există notele de urmărire prin țară, există documente care dovedesc arestarea și închiderea sa în lagărul de deținuți politic de la Târgu Jiu, apoi experiența lui de misionar și mai ales cea de combatere a ateismului din Transnistria, activitate pe care o desfășoară acolo în perioada 1943 – 1944.

−        Să revenim la acea perioadă pe care a trăit-o în Manolea. Vă gândiți că documentele nu au dispărut în totalitate, ci “pot fi puse la păstrare” prin vreo arhivă?

−        Cu siguranță ele nu au dispărut, nu au ars, există pe undeva, fie prin vreun dosar la CNSAS sau există în arhivele personale ale unor oameni, mai curând sunt indicii că ar exista, s-au și găsit scrisori ale lui, precum și o serie întreagă de lucrări. Partea interesantă este că atunci când am efectuat prima cercetare la Manolea mi s-a spus că o rudă de-a acestuia a strâns, după moartea lui, tot ceea ce i-a aparținut și a luat cu sine obiectele, manuscrisele, mașina de scris. Însă cine era această persoană încă nu putem să spunem cu exactitate. Cu siguranță ele vor ieși la iveală, dovadă că au început să apară, pe ici pe colo, semnale că ele există. S-au păstrat și va fi doar în folosul lui Fiodor Evfimievici Melnikov. Vom avea o imagine mult mai completă cu privire la activitatea lui desfășurată aici. Cu siguranță, el nu s-a oprit doar la ”Scurta Istorie a Bisericii Ortodoxe de rit vechi”, lucrare care a fost terminată în anii războiului, știut fiind faptul că a scris și după aceea, mai mult a purtat o largă corespondență, însă această corespondență ar interesa în primul rând, pentru că se știe, dezvăluie foarte mult din destinul său pe teritoriul românesc.

−        Care  este drumul cărții lui F. E. Melnikov?

−        Este o carte cu un destin ciudat, un destin poate nedrept, în sensul că au trecut atâția ani de la scrierea ei, practic este terminată în 1943. A cunoscut o primă versiune, însă ce s-a întâmplat cu manuscrisul, o primă versiune în limba română comandată chiar de autor, probabil a și plătit această traducere, dar ce s-a întâmplat cu traducerea în sine nu se știe. Interesant e că manuscrisul sau o copie a manuscrisului a ajuns la Barnaul, în Siberia, este o localitate de referință pentru ortodoxia de rit vechi, acolo a stat și Fiodor Evfimievici Melnikov în perioada refugiului său în Siberia, acolo s-a început ediția de opere ale lui Fiodor Evfimievici Melnikov, cu această istorie, această scurtă istorie a bisericii ortodoxe de rit vechi, și s-a continuat până la volumul al nouălea. Urmează să apară articolele de mai mici dimensiuni si, cred, corespondența. Cu aceasta s-ar încheia editarea operei lui. Însă în România au apărut doar două broșuri traduse, una cred la Bârlad, a doua la Bălți, în limba română, celelalte au fost publicate în limba rusă, majoritatea la Chișinău, și acum ar fi prima traducere contemporană, să spunem, și prima traducere în limba română existentă, cea pe care am reușit să o isprăvim, cum spuneam, lunile trecute.

Text, audio, foto: Dumitru ȘERBAN

Imaginea țiganilor din nuvela Faraonii, de Ion Agârbiceanu - Viața Rromilor cu Dumitru Șerban (ora 20:30, 24.09.2018)

Dacă în urmă cu câteva ediţii ale emisiunii noastre, am vorbit despre romanul Şatra, al lui Zaharia Stancu, unde am prezentat viaţa rromilor prin intermediul operei literare, astăzi, vom continua incursiunea în labirintul literaturii române, vorbind despre o altă naraţiune, plăcută sufletului meu -  Faraonii, de Ion Agârbiceanu, care are în centrul acţiunii protagoniştii ţigani, care se confruntă cu încercările vieţii, lupta cu destinul, care uneori este de neacceptat pentru unii, fiind mult prea greu.

Dacă încă nu aţi apucat să lecturaţi această carte, cu dragoste frăţească, vă îndemn la lectură. Este o carte care te acaparează, care te prinde în mreje ca pe o nadă şi te vei simţi stăpân în lumea ei, doar în momentul în care veţi citi ultima pagină... o dată cu finalul acestei naraţiuni, veţi constata încă o dată, de două ori, de n... ori, că viaţa nu a fost niciodată roz, că viaţa înseamnă sacrificiu şi până la urmă - Moarte.

Şi pentru că, domnul profesor Nicolae Creţu, doctor în filologie, la Catedra de Limba şi Literatura Română a Facultăţii de Litere din cadrul Universitatăţii Alexandru Ioan Cuza, ne-a vorbit atât de frumos, data trecută, şi, de fiecare dată, de altfel, l-am invitat la dialog, pentru a ne prezenta firul epic, incursiunea în naraţiune, destinul tragic al personajelor principale, viaţa cu înălţările şi căderile ei.

Până a ne vorbi despre nuvela Faraonii, apărută la Bucureşti, în anul 1961, profesor Nicolae Creţu, ne vorbeşte despre imaginea ţiganilor în literatura universală şi literatura română.

Împreună cu prof. univ. Nicolae Crețu în incinta Ateneului ieșean

Prof. univ., dr. în filologie, Nicolae Crețu în incinta Ateneului ieșean

Aflăm de la profesorul Nicolae Creţu, invitat al emisiunii de astăzi, că autorul romanului Faraonii, preotul Ion Agârbiceanu, a scris acest roman cu un respect deosebit pentru toţi oamenii.

Ion Agârbiceanu, autorul Faraonilor

Naraţiunea romanului este dramatică, irepresibilă şi prin citirea textului se vede credinţa în destin a personajelor.

În cele ce urmează, aflăm mai multe despre acţiunea romanului, despre firul epic, întrepătrunderea planurilor, statutul personajelor, rolul pe care acestea îl joacă sau ponderea personajelor în structura epică.

 Rusalina rămâne personajul feminin, unic, memorabil al literaturii române, după cum ne spune prof. univ., dr. în filologie, Nicolae Creţu.

Spre finalul ediției de astăzi a emisiunii d-l profesor ne explică titlul romanului discutat astăzi – Faraonii.

De fapt, de aici trebuia să începem dialogul, de la explicaţia titlului, dar, mi-am propus să nu livrăm răspunsul în mod direct, ci, să creăm suspansul lecturii,  de aceea, cred că fiecare dintre dumneavoastră, vă puneţi întrebarea ce o fi însemnând … Faraonii?

Titlul este unul metaforic, şi se pare că, acesta trimite la priceperea de care dau dovadă unii rromi, în ceea ce priveşte stăpânirea unor meşteşuguri deloc uşoare.

Faraonii  reprezintă, urcuşurile  şi coborâşurile... unde, munca nu e altceva, decât, după cum putem constata … cântecul ciocanului pe nicovală, un cântec aspru, obţinut cu trudă şi muncă, prin sudoare şi chiar, abandonarea ca om… aşa cum va face în final, Rusalina…se abandonează pe sine, căutându-şi fata, pe Florica…

Raportat la subiectul emisiunii de astăzi conchidem prin cuvintele criticului literar George Călinescu din Istoria literaturii române de la origini până în prezent: “La Agârbiceanu discutarea problemelor morale  formează ţinta nuvelei şi a romanului şi dacă ceva merită aprobarea neşovăitoare este tactul desăvârşit cu care acest prelat ştie să facă opera educativă, ocolind predica anostă. Teza morală este absolvită în fapte, obiectivată, şi singura atitudine pe care şi-o îngăduie autorul  e de a face simpatică virtutea”.

Text, audio, foto: Dumitru ȘERBAN

Călători și visători prin Zona Etnografică a Hârlăului, încărcată de tradiție și istorie - Tradiții cu Dumitru Șerban (ora 21:03, 20.09.2018)

Astăzi poposim în zona Hârlăului, zonă încărcată istoric și spiritual, unde vom fi întâmpinați de oameni ai locului care sunt legați prin tradiție, prin unitate, frumos, port, grai și limbă.            

Primul popas îl facem la Domnul Sorin Coteanu, un om valoros, care a adunat de-a lungul timpului bucăți din sufletul neamului răspândite în perimetrul Complexului Turistic pe care-l administrează din satul Poiana, Comuna Deleni, Iași.

Valoarea bogăției constă în contopirea sufletului pur românesc și a obiectelor pe care le-a adunat cu grijă de la oamenii locului, la care se adaugă natura care tresaltă și este în consonanță cu trăirile și vibrațiile localnicilor.

Dintre obiectele întâlnite aici ne-au atras atenția, în mod special, moșoaicele din lut specifice satului Poiana, Deleni, făurite de meșterii olari de altădată din sat, dar și imaginația creatorilor populari – de astăzi - care au sfredelit și au lăsat urme în lemn, aducând la lumină adevărate moșteniri autentice lăsate urmașilor. 

Mirosul de lut, contopit cu cel al lemnului și cu primirea călduroasă a interiorului te invită într-o lume plină de poveste unde imaginile vorbesc de la sine, iar obiectele își deapănă povestea cu a fossst…

Sorin Coteanu este un om al locului care trăiește la unison cu tot ce vibrează în jurul său... lacuri, râuri, oameni, lut, păduri, înaintași. Locul este recunoscut și pentru faptul că meșterii populari și-au adunat creațiile, făurite într-o săptămână la fața locului, expunându-le pentru câteva zile în Poiană, găzduiți fiind de domnul Coteanu, conturând nu doar mărinimia domniei sale, ci și înclinația spre tradiții și obiceiuri populare românești, o acțiune de un real succes.

Întorcându-se spre anii copilăriei, într-un colțișor al sufletului său, a întâlnit-o pe Bunica Aglăița cu clătitele delicioase făcute de aceasta, pe Mama care așeza aromele într-o rețetă din familie, pregătind cele mai gustoase prăjituri, pudrate cu bunătate și căldură părintească, și nu în ultimul rând, tatăl, care era maestru în realizarea diverselor tipuri de zacuscă, pe care le-a și numit simbolic – Zacusca lu Gheorghiță. 

Un alt punct forte al mesei tradiționale îl reprezentau afumăturile cu mirosul de brad și cireș, care i-au deschis acestuia cutiuța cu amintiri, încercând să le reînvie și să le pregătească cu drag în zilele noastre sub marca – D ale lui Tata.Pentru toate gospodinele care încă nu au făcut zacusca anul acesta le invităm la șezătoare, pentru a afla detalii despre cum se face o zacuscă… ca la mama acasă. Cum orice meniu se încheie cu ceva dulce, vă invităm să aflați secretele dulceții din cireșe albe, rețetă de familie, pentru a da un plus de savoare meselor copioase.

În a doua parte a emisiunii poposim în incinta Muzeului Viei și Vinului din Hârlău și de la Gheorghe Tincu aflăm detalii despre prezența vinului în cele trei rituri de trecere: Nașterea, Nunta și Înmormântare, reflectate în primele săli ale Muzeului, precum și un istoric al muzeului.

Continuăm periplul prin Muzeul Viei și Vinului din Hârlău, iar Domnul Gheorghiță Tincu, cu răbdare și pricepere, ne prezentă hanul tradițional și sala interiorului țărănesc specifică viticultorului, punând accentul pe instrumentele cu care se lucrează via, coborând apoi în subsolul muzeului, luând contact cu o altă lume dedicată etapelor de realizare a licorii miraculoase.

Dragi auditori pe fundalul acesta al toamnei plină de roade, unde natura își dezbracă haina oferindu-ne produse zemoase și gustoase, cu soarele berc, cu castanul sălbatic, nătâng de felul lui, cu bostanii care au cozi fudule, cu floarea soarelui care-și pleacă fruntea la pământ, cu nucii cu creierul zbârcit, cu mustul care bolborosește în butoaiele gospodarilor, cu mirosul specific de toamnă, vă dorim sănătate din belșug, zile călduroase și senine cu împliniri și proiecte frumoase. Nu uitați dacă aveți drum prin zona Hârlăului să poposiți în Poiană și apoi în Muzeul din Hârlău, căci nu știți ce pierdeți.

În speranța că doriți să-i cunoașteți pe invitații noștri, la ei acasă, cu sufletul deschis spre Radio Iași, cu bucuriile și frumusețea vieții, cu portul și cântul românesc, cu munca pe care au depus-o de-a lungul anilor pentru a ajunge până aici, vă invităm ca începând cu ora 21 și 3 minute să ascultați, pe toate frecvențele Radio Iași, emisiunea Tradiții.

Text, audio, foto: Dumitru ȘERBAN

Istoric al rușilor lipoveni din Bucovina – Comunităţi Etnice/Ruși lipoveni cu Dumitru Șerban (ora 20 și 30 de minute, 19.09.2018)

În emisiunea de astăzi revenim asupra unor subiecte pe care le-am mai tratat și în alte ediții. Așadar, vorbim despre istoricul rușilor lipoveni de pe teritoriul României, în special din Bucovina, o istorie zbuciumată, pusă la grea încercare, cu piedici, şi cu realizări… o istorie, care şi-a pus amprenta asupra acestei etnii, încât… chiar dacă au reuşit să se inchege în comunităţi, urmele schismei şi-au pus amprenta asupra lor, încât au rămas neşterse şi astăzi din conştiinţa şi istoria neamului lipovenesc.

Astfel, pe teritoriul României, rușii lipoveni locuiesc de mai bine de 300 de ani, fiind împânziţi  în Bucovina, Moldova, Muntenia, respectiv Dobrogea. 

Invitat la dialog, în emisiunea de astăzi, este istoricul Daniel Hrenciuc, cel care, în urmă cu ceva timp a scris cartea - Rușii lipoveni în Bucovina (1774-2012). Contribuții. 

Rușii lipoveni în Bucovina (1774-2012). Contribuții.

Istoric Daniel Hrenciuc

Unul dintre subiectele, pe lângă multe altele, tratate de Daniel Hrenciuc în carte domniei sale este - Raskolul din Biserica Ortodoxă Rusă, subiect pe care-l dezbatem în emisiunea de astăzi. Biserica a fost și rămâne viața în sine a rușilor lipoveni din întreaga lume. Pentru Sfânta biserică și credința întru aceasta, rușii lipoveni au pătimit foarte mult, după cum spunea foarte frumos Petre Ţuţea - "fără Dumnezeu omul ramâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri".                                                                                                          

Mai mult, în ediția de astăzi a emisiunii noastre, aflăm și care a fost opinia unor scriitori români despre rușii lipoveni de pe teritoriul României: Nicolae Iorga, Ioan Budai Deleanu, Mihail Sadoveanu. Bucovina, spațiu al înțelegerii, al bunei comunicări între minorități și majoritari.

Raportat la subiectele emisiunii de astăzi încheiem prin câteva cuvinte, care aparţin chiar lui Daniel Hrenciuc, invitatul emisiunii de astăzi, care întăreşte spusele din emisiunea prezentată: "Cunoscuţi şi renumiţi pentru hărnicia şi devotamentul  lor faţă de religie şi atitudinea faţă de propriile lor tradiţii şi obiceiuri, ruşii lipoveni au rămas până în zilele noastre drept o comunitate etnică şi confesională aparte. În perioada interbelică au avut numeroase soboare bisericeşti ale ruşilor lipoveni concentrate – prioritar – pe alegerea noilor mitropoliţi şi episcopi, rezolvarea unor probleme şi disensiuni  apărute între lipovenii din Dobrogea, Basarabia, Bucovina, Vechiul Regat, chestiuni legate de religie, cultură, şcoală. La aceste soboare au fost invitaţi reprezentanţi  ai autorităţilor române, iar una dintre temele centrale fiind reprezentată de recunoaşterea oficială a religiei lipovenilor, în acest sens fiind trimise memorii Ministerului Culturii şi Artelor, Parlamentului, Guvernului, inclusiv Casei Regale de Hohenţollern-Sigmaringen. În anul 1937, însuşi Carol al II-lea a vizitat colonia ruşilor lipoveni de la Fântâna Albă. Lipovenii au contribuit prin profunzimea sentimentului lor religios, hărnicia, priceperea, frumuseţea portului şi tradiţiilor  lor religioase, spiritual şi cultural la promovarea spiritului rus în spațiul românesc".

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lipoveni

Pentru a fi mărturisitorii și transmițătorii culturii în linie dreaptă, vă așteptăm să vă alăturați aparatului de radio, un prieten de nădejde care nu o să vă trădeze niciodată, pentru că doar alături de Radio Iași vă ascultați inima, de aceea începând cu ora 20 și 30 de minute, “vreau să vă aud suflul” respirând același aer al culturii alături de noi.

 Text, foto, audio: Dumitru ȘERBAN       

     

Sesiune de folclor românesc alături de Dina Vrăjmașu - Tradiții cu Dumitru Șerban (ora 21:03, 13.09.2018)

           În seara aceasta specială, dragi auditori, în emisiunea noastră, poposim în incinta Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău unde invitată la dialog avem pe interpreta de folclor Dina Vrăjmașu, coordonator, metodist al Programelor Culturale desfășurate în incinta acestei prestigioase instituții de cultură a Republicii Moldova.

      Dina Vrăjmașu, în emisiunea noastră, ne povestește despre apropierea domniei sale de folclorul autentic românesc, despre istoricul Ansamblului Etnofolcloric Tălăncuța, grupare din care a făcut parte, dar ne vorbește și despre repertoriul domniei sale, zestre cu melodii curate, autentice în care dăinuie tradiția neamului nostru.

      Invitata noastră ne povestește despre originile domniei sale, amintindu-și de pasiunea pe care o avea pentru pian în copilărie, despre chipul mamei și vocea suavă care interpreta romanțe, de unde nu putea lipsi tatăl, cunoscător al istoriei românilor.

            Dina Vrăjmașu, invitata ediției de astăzi a emisiunii noastre, ne vorbește despre Ansamblul Etnofolcloric Tălăncuța, despre activitatea și membrii acestuia, dar și despre cel care a făcut posibilă această ctitorie a folclorului autentic românesc, etnomuzicologul Andrei Tamazlâcaru, un nume de referință în istoria muzicii, dar înainte de toate un mare om care a avut brațe părintești pentru fiecare în parte, a ajutat ori de câte ori a fost nevoie, chiar dacă aceasta a însemnat punerea domniei sale pe locul al doilea, un sprijinitor și un sfătuitor de nădejde.

            Dina Vrăjmașu ne mai vorbește despre cariera domniei sale, un om implicat în studiul artelor frumoase, pasionat de literatura română, absolventă a Institutului de Arte din Chișinău. Marea dorință a fost  să facă o facultate românească, vis împlinit, studiind în București la Facultatea de Litere. Putem spune că visul i-a fost împlinit, domnia sa dorind să-și îmbogățească cultura generală prin studierea și incursiunea în lumea literelor, pentru ca, mai târziu, să se întoarcă acasă în Moldova, să fie alături de părinți. Tot în această perioadă o întâlnim și în Orchestra Radiodifuziunii Române din București. Domnia sa ne mai povestește despre legătura dintre strămoși și tinerii zilelor noastre, punând accentul pe instruirea tinerilor și trimiterea către izvorul autentic al folclorului, pentru că ei sunt cei care vor duce tradiția mai departe.

            Vă invităm ca în seara aceasta, începând cu ora 21 și 3 minute, să deschideți aparatele de radio, pe frecvențele Radio Iași, pentru a o cunoaște pe cea care însuflețește emisiunea de astăzi, având în  comun arta și tradițiile neamului românesc.

Text, audio, foto: Dumitru ȘERBAN