Faceți căutări pe acest blog

Translate

Italiană Rusă Portugheză Olandeză Poloneză Engleză Franceză Spaniolă Germană

luni, 27 iulie 2020

Fugarii: evadări din închisori și lagăre în secolul XX, de Ruxandra Cesereanu


   Ruxandra Cesereanu este poetă, prozatoare, eseistă, fiind profesor la Catedra de Literatură Comparată a Facultății de Litere din cadrul Universității „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, făcând parte din stafful Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, Cluj, în programul căruia susține seminarii de scriere creativă în literatură și scenariu de film. Este redactor-șef al revistei de cultură „Steaua”.
   Fugarii: evadări din închisori și lagăre în secolul XX, după cum ne spune autoarea în Argument (pp. 7-10) încearcă „o panoramare a evadărilor din închisori și lagăre din toată lumea și din variate sisteme de represiune. Nu mă ocup de evadările deținuților de drept comun ci, în continuitate cu preocupările mele anterioare, am în vizor doar evadările deținuților politici și ale prizonierilor de război. Trebuie precizat însă că evadările prizonierilor de război au fost mai dese decât cele ale deținuților politici din secolul XX, măcar pentru faptul că prizonierii de război au fost închiși, în majoritatea cazurilor, în lagăre – de unde evadarea avea mai multe șanse de reușită –, în timp ce deținuții politici au fost închiși mai cu seamă în închisori – de unde evadarea era mai riscantă și mai dificilă, întrucât aparatul de represiune a fost extrem de dur, în general, în mijloacele sale de coerciție asupra prizonierilor de conștiință. Dar, tocmai pentru că sunt mai rare și mai dificile, evadările deținuților politici sunt adesea și mai spectaculoase. În cazul prizonierilor de război se poate vorbi despre zeci de mii de evadări și încercări de evadare, în timp ce în cazul deținuților politici se poate vorbi despre câteva mii de astfel de evadări și încercări de evadare”.
   Volumul (222 p.) este alcătuit din capitolele: Scurtă retrospectivă; Definiția evadării; Portretul evadatului; Tipuri de evadări; Tipuri de evadați; Arta de a fi trickster; Intermediarii.
   Pentru că autoarea prezintă, în paginile volumului, „fugarul” în toate ipostazele sale, vă stârnim interesul de a căuta și citi volumul, amintind câteva din trăsăturile acestuia: „Simțurile i se ascut, învață să trăiască singur, asocial, fiindcă este un mohican vânat cu voluptate de urmăritorii săi. Precaut, postura sa nu mai este verticalitatea, ci orizontalitatea, care îngăduie camuflajul. Între ceilalți oameni se simte vulnerabil. Are doi timpi speciali: zorii și crepusculul. Dimineața îi indică timpul ocultării, noaptea indică timpul revelării și călătoriei necesare pentru a supraviețui” (capitolul Portretul evadatului, p. 46).

   Cartea este dedicată lui Ion Ioanid, (născut la 28 martie 1926, în Ilovăț, județul Mehedinți – stins la 12 octombrie 2003, la München în Germania. Ioanid a fost memorialist, disident, redactor al postului de radio Europa Liberă) cel care a scris cartea Închisoarea noastră cea de toate zilele (două volume, Editura Albatros, 1991) în care este relatată evadarea sa de o sută de zile din lagărul de muncă de la Cavnic. De asemenea, volumul este și pentru bunicul din partea tatălui al autoarei, Vasile Cesereanu (1899-1984), preot greco-catolic, fost deținut politic, cel care a jucat un rol major în cercetările nepoatei, în ceea ce privește Gulagul, exilul, violențele politice.
   Ruxandra Cesereanu a mai publicat: Zona vie (poeme, 1993); Purgatoriile (proză scurtă, 1997); Tricephalos (roman, 2002); Nașterea dorințelor lichide (proză scurtă, 2007); Gulagul în conștiința românească. Memorialistica și literatura închisorilor și lagărelor comuniste (2005); Panopticum. Eseu despre tortură în secolul XX (2014) etc.
Text: Dumitru ȘERBAN

„Doar prin educație ne putem schimba imaginea” – Viața Rromilor cu Dumitru Șerban (ora 20:30, 27.07.2020)

   Încă din primele clipe ale întâlnirii cu domnul Antonel Tabac, lider al rromilor din Comuna Frumușița, Județul Galați, am putut asculta cuvintele din titlu, miza fiind educația, pentru că, doar astfel, putem evolua, putem fi mai buni, mai deschiși.
   Așadar, astăzi, poposim în comunitatea rromă din Comuna Frumușița, județul Galați, comună în componența căreia sunt satele - Frumușița, centrul administrativ, Ijdileni și Tămăoani. Comunitatea etnicilor rromi din această comună gălățeană numără 1000 de suflete, oameni gospodari, o parte din ei fiind agricultori, iar meseria de bază fiind lăutăria.
    Astăzi, invitat la microfonul Radio Iași, avem pe domnul învățător Antonel Tabac, cadru didactic, consilier local, un om gospodar, implicat, trup și suflet, în bunul mers al treburilor în comuna Frumușița.

       Domnia Sa ne oferă o scurtă prezentare a comunei, apoi a comunității de rromi cu accent pe ocupațiile membrilor acesteia, dar și pe grupurile folclorice care activau altădată în localitate, mărci identitare ale comunei Frumușița. Antonel Tabac, un om implicat, de peste 20 de ani, în educația copiilor comunității, ne oferă mai multe amănunte despre proiectele implementate. Aceste proiecte au avut și au ca principal obiectiv educația copiilor din comună.
    Antonel Tabac, pe scurt, în emisiunea de astăzi, ne oferă o radiografie a etnicilor rromi din Comuna Frumusița, spunându-ne că proiectele implementate în comunitate au adus schimbări majore în rândul membrilor acesteia, apoi – Domnia Sa – ne vorbește și despre sănătatea oamenilor din Frumușița.
    Din ultimele minute de dialog – de la invitatul nostru – aflăm amănunte despre oamenii care l-au ajutat în carieră, iar – Domnia Sa – la rându-i s-a întors în comunitate, ocupându-se de educația copiilor, întorcând, astfel, sprijinul pe care l-a avut în formarea sa.
      Înspre finalul dialogului audiem un gând pentru toți etnicii rromi și nu numai, care, la ceas de seară, stau lângă aparatul de radio
     Raportat la subiectele discutate cu Domnul învățător Antonel Tabac conchidem prin câteva cuvinte care aparțin filozofului grec Aristotel (n. 384 î. Hr. - d. 7 martie 322 î. Hr.) – „Un om educat se deosebește de un om needucat, așa cum un om viu se deosebește de un om mort”.
      În finalul emisiunii vă invit să-l audiați pe maestrul Ion Voicu (născut la 8 octombrie 1923, București – stins la 24 februarie 1997 în capitală), fost elev al lui George Enescu, la vioară – cu un fragment din Concertul Nr. 1 în Re Major – Rondo. Allegro Spirituosso, de Nicolo Paganini.

Ne auzim și online: http://www.radioiasi.ro/asculta-live/

Text: Dumitru Șerban
Foto: Facebook Antonel Tabac
Powered By Blogger