Ruxandra Cesereanu este poetă,
prozatoare, eseistă, fiind profesor la Catedra de Literatură Comparată a
Facultății de Litere din cadrul Universității „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca,
făcând parte din stafful Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, Cluj,
în programul căruia susține seminarii de scriere creativă în literatură și
scenariu de film. Este redactor-șef al revistei de cultură „Steaua”.
Fugarii:
evadări din închisori și lagăre în secolul XX, după cum ne spune
autoarea în Argument (pp. 7-10)
încearcă „o panoramare a evadărilor din închisori și lagăre din toată lumea și
din variate sisteme de represiune. Nu mă ocup de evadările deținuților de drept
comun ci, în continuitate cu preocupările mele anterioare, am în vizor doar
evadările deținuților politici și ale prizonierilor de război. Trebuie precizat
însă că evadările prizonierilor de război au fost mai dese decât cele ale
deținuților politici din secolul XX, măcar pentru faptul că prizonierii de
război au fost închiși, în majoritatea cazurilor, în lagăre – de unde evadarea
avea mai multe șanse de reușită –, în timp ce deținuții politici au fost
închiși mai cu seamă în închisori – de unde evadarea era mai riscantă și mai
dificilă, întrucât aparatul de represiune a fost extrem de dur, în general, în
mijloacele sale de coerciție asupra prizonierilor de conștiință. Dar, tocmai
pentru că sunt mai rare și mai dificile, evadările deținuților politici sunt
adesea și mai spectaculoase. În cazul prizonierilor de război se poate vorbi
despre zeci de mii de evadări și încercări de evadare, în timp ce în cazul
deținuților politici se poate vorbi despre câteva mii de astfel de evadări și
încercări de evadare”.
Volumul
(222 p.) este alcătuit din capitolele: Scurtă retrospectivă; Definiția
evadării; Portretul evadatului; Tipuri de evadări; Tipuri de evadați; Arta de a
fi trickster; Intermediarii.
Pentru că autoarea prezintă, în
paginile volumului, „fugarul” în toate ipostazele sale, vă stârnim interesul de
a căuta și citi volumul, amintind câteva din trăsăturile acestuia: „Simțurile i
se ascut, învață să trăiască singur, asocial, fiindcă este un mohican vânat cu voluptate de
urmăritorii săi. Precaut, postura sa nu mai este verticalitatea, ci
orizontalitatea, care îngăduie camuflajul. Între ceilalți oameni se simte
vulnerabil. Are doi timpi speciali: zorii și crepusculul. Dimineața îi indică
timpul ocultării, noaptea indică timpul revelării și călătoriei necesare pentru
a supraviețui” (capitolul Portretul
evadatului, p. 46).
Cartea
este dedicată lui Ion Ioanid, (născut la 28 martie 1926, în Ilovăț, județul
Mehedinți – stins la 12 octombrie 2003, la München în Germania. Ioanid a fost
memorialist, disident, redactor al postului de radio Europa Liberă) cel care a
scris cartea Închisoarea noastră cea de
toate zilele (două volume, Editura Albatros, 1991) în care este relatată
evadarea sa de o sută de zile din lagărul de muncă de la Cavnic. De asemenea,
volumul este și pentru bunicul din partea tatălui al autoarei, Vasile Cesereanu
(1899-1984), preot greco-catolic, fost deținut politic, cel care a jucat un rol
major în cercetările nepoatei, în ceea ce privește Gulagul, exilul, violențele
politice.
Ruxandra
Cesereanu a mai publicat: Zona vie
(poeme, 1993); Purgatoriile (proză
scurtă, 1997); Tricephalos (roman,
2002); Nașterea dorințelor lichide
(proză scurtă, 2007); Gulagul în
conștiința românească. Memorialistica și literatura închisorilor și lagărelor
comuniste (2005); Panopticum. Eseu
despre tortură în secolul XX (2014) etc.
Text: Dumitru ȘERBAN
