Fugarii: evadări din închisori și lagăre în secolul XX, de Ruxandra Cesereanu

   Ruxandra Cesereanu este poetă, prozatoare, eseistă, fiind profesor la Catedra de Literatură Comparată a Facultății de Litere din cadrul Universității „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, făcând parte din stafful Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, Cluj, în programul căruia susține seminarii de scriere creativă în literatură și scenariu de film. Este redactor-șef al revistei de cultură „Steaua”.

   Fugarii: evadări din închisori și lagăre în secolul XX, după cum ne spune autoarea în Argument (pp. 7-10) încearcă „o panoramare a evadărilor din închisori și lagăre din toată lumea și din variate sisteme de represiune. Nu mă ocup de evadările deținuților de drept comun ci, în continuitate cu preocupările mele anterioare, am în vizor doar evadările deținuților politici și ale prizonierilor de război. Trebuie precizat însă că evadările prizonierilor de război au fost mai dese decât cele ale deținuților politici din secolul XX, măcar pentru faptul că prizonierii de război au fost închiși, în majoritatea cazurilor, în lagăre – de unde evadarea avea mai multe șanse de reușită –, în timp ce deținuții politici au fost închiși mai cu seamă în închisori – de unde evadarea era mai riscantă și mai dificilă, întrucât aparatul de represiune a fost extrem de dur, în general, în mijloacele sale de coerciție asupra prizonierilor de conștiință. Dar, tocmai pentru că sunt mai rare și mai dificile, evadările deținuților politici sunt adesea și mai spectaculoase. În cazul prizonierilor de război se poate vorbi despre zeci de mii de evadări și încercări de evadare, în timp ce în cazul deținuților politici se poate vorbi despre câteva mii de astfel de evadări și încercări de evadare”.

   Volumul (222 p.) este alcătuit din capitolele: Scurtă retrospectivă; Definiția evadării; Portretul evadatului; Tipuri de evadări; Tipuri de evadați; Arta de a fi trickster; Intermediarii.

   Pentru că autoarea prezintă, în paginile volumului, „fugarul” în toate ipostazele sale, vă stârnim interesul de a căuta și citi volumul, amintind câteva din trăsăturile acestuia: „Simțurile i se ascut, învață să trăiască singur, asocial, fiindcă este un mohican vânat cu voluptate de urmăritorii săi. Precaut, postura sa nu mai este verticalitatea, ci orizontalitatea, care îngăduie camuflajul. Între ceilalți oameni se simte vulnerabil. Are doi timpi speciali: zorii și crepusculul. Dimineața îi indică timpul ocultării, noaptea indică timpul revelării și călătoriei necesare pentru a supraviețui” (capitolul Portretul evadatului, p. 46).

   Cartea este dedicată lui Ion Ioanid, (născut la 28 martie 1926, în Ilovăț, județul Mehedinți – stins la 12 octombrie 2003, la München în Germania. Ioanid a fost memorialist, disident, redactor al postului de radio Europa Liberă) cel care a scris cartea Închisoarea noastră cea de toate zilele (două volume, Editura Albatros, 1991) în care este relatată evadarea sa de o sută de zile din lagărul de muncă de la Cavnic. De asemenea, volumul este și pentru bunicul din partea tatălui al autoarei, Vasile Cesereanu (1899-1984), preot greco-catolic, fost deținut politic, cel care a jucat un rol major în cercetările nepoatei, în ceea ce privește Gulagul, exilul, violențele politice.

   Ruxandra Cesereanu a mai publicat: Zona vie (poeme, 1993); Purgatoriile (proză scurtă, 1997); Tricephalos (roman, 2002); Nașterea dorințelor lichide (proză scurtă, 2007); Gulagul în conștiința românească. Memorialistica și literatura închisorilor și lagărelor comuniste (2005); Panopticum. Eseu despre tortură în secolul XX (2014) etc.

Text: Dumitru ȘERBAN

„Doar prin educație ne putem schimba imaginea” – Viața Rromilor cu Dumitru Șerban (ora 20:30, 27.07.2020)

   Încă din primele clipe ale întâlnirii cu domnul Antonel Tabac, lider al rromilor din Comuna Frumușița, Județul Galați, am putut asculta cuvintele din titlu, miza fiind educația, pentru că, doar astfel, putem evolua, putem fi mai buni, mai deschiși.

   Așadar, astăzi, poposim în comunitatea rromă din Comuna Frumușița, județul Galați, comună în componența căreia sunt satele - Frumușița, centrul administrativ, Ijdileni și Tămăoani. Comunitatea etnicilor rromi din această comună gălățeană numără 1000 de suflete, oameni gospodari, o parte din ei fiind agricultori, iar meseria de bază fiind lăutăria.

    Astăzi, invitat la microfonul Radio Iași, avem pe domnul învățător Antonel Tabac, cadru didactic, consilier local, un om gospodar, implicat, trup și suflet, în bunul mers al treburilor în comuna Frumușița.

       Domnia Sa ne oferă o scurtă prezentare a comunei, apoi a comunității de rromi cu accent pe ocupațiile membrilor acesteia, dar și pe grupurile folclorice care activau altădată în localitate, mărci identitare ale comunei Frumușița. Antonel Tabac, un om implicat, de peste 20 de ani, în educația copiilor comunității, ne oferă mai multe amănunte despre proiectele implementate. Aceste proiecte au avut și au ca principal obiectiv educația copiilor din comună.

    Antonel Tabac, pe scurt, în emisiunea de astăzi, ne oferă o radiografie a etnicilor rromi din Comuna Frumusița, spunându-ne că proiectele implementate în comunitate au adus schimbări majore în rândul membrilor acesteia, apoi – Domnia Sa – ne vorbește și despre sănătatea oamenilor din Frumușița.

    Din ultimele minute de dialog – de la invitatul nostru – aflăm amănunte despre oamenii care l-au ajutat în carieră, iar – Domnia Sa – la rându-i s-a întors în comunitate, ocupându-se de educația copiilor, întorcând, astfel, sprijinul pe care l-a avut în formarea sa.

      Înspre finalul dialogului audiem un gând pentru toți etnicii rromi și nu numai, care, la ceas de seară, stau lângă aparatul de radio

     Raportat la subiectele discutate cu Domnul învățător Antonel Tabac conchidem prin câteva cuvinte care aparțin filozofului grec Aristotel (n. 384 î. Hr. - d. 7 martie 322 î. Hr.) – „Un om educat se deosebește de un om needucat, așa cum un om viu se deosebește de un om mort”.

      În finalul emisiunii vă invit să-l audiați pe maestrul Ion Voicu (născut la 8 octombrie 1923, București – stins la 24 februarie 1997 în capitală), fost elev al lui George Enescu, la vioară – cu un fragment din Concertul Nr. 1 în Re Major – Rondo. Allegro Spirituosso, de Nicolo Paganini.

Ne auzim și online: http://www.radioiasi.ro/asculta-live/

Text: Dumitru Șerban

Foto: Facebook Antonel Tabac

„Însemnări politice”, de GRIGORE GAFENCU

            Grigore Gafencu s-a născut la 30 ianuarie 1892, la Bârlad și s-a stins la 30 ianuarie 1957, la Paris. Gafencu a fost gazetar, diplomat, om politic, reprezentativ pentru istoria noastră interbelică.

          Volumul a apărut în anul 1991, la Editura Humanitas din București, fiind îngrijit și cu o postfață de către istoricul Stelian Neagoe (autor, editor de studii și lucrări științifice despre istorie).

          Lucrarea surprinde, cronologic, însemnările lui Grigore Gafencu din perioada 3 martie 1929 – 13 noiembrie 1939, editate după manuscrisele autorului aflate în arhivele Bibliotecii Academiei Române.

          Apariția Însemnărilor… lui Gafencu, după cum ne precizează editorul în nota introductivă, constituie o „reparație târzie!” – aducând, astfel, „în circuitul internațional acele Însemnări politice uitate, ale unui gazetar, om politic și diplomat pe cât de documentat, pe atât de plin de har scriitoricesc”.

          Pentru a vă stârni interesul de a parcurge volumul, istoricul Stelian Neagoe, în Postfață, susține că: „Filonul-geneză al Însemnărilor… exprimă robustețe morală, iar firul călăuzitor este totdeauna luminos: o împătimită dragoste de țară, o neostoită grijă pentru destinele poporului român”. 

                                              Text: Dumitru ȘERBAN

„Istoria Pedagogiei” și „Pedagogie”, de Constantin Cucoș

În anul 2017, la Editura POLIROM din Iași, în Seria Collegium. Științele educației, a văzut lumina tiparului volumul Istoria Pedagogiei. Idei și doctrine pedagogice fundamentale, ediția a II-a revăzută și adăugită, a profesorului universitar Constantin Cucoș.

În cariera universitară a Domniei Sale, universitarul ieșean a mai publicat lucrările: Pedagogie și axiologie; Educația religioasă. Conținut și forme de realizare; Minciună, contrafacere, simulare. O abordare psihopedagogică; Educația religioasă. Repere teoretice și metodice; Educația. Dimensiuni culturale și interculturale; Pedagogie; Timp și temporalitate în educație. Elemente pentru un management al timpului școlar; Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării; Teoria și metodologia evaluării; Educația. Iubire, edificare, desăvârșire; Educația. Experiențe, reflecții, soluții; Educația estetică; Educația. Reîntemeieri, dinamici, prefigurări.

Volumul este alcătuit din 11 unități de curs, după cum le numește domnul profesor, în care este prezentată, pe perioade, pedagogia, de la ideile celor mai importanți filosofi ai Antichității… până la cele susținute de iluștri pedagogi (Durkheim, Dewey, Spranger, Makarenko) ai secolului XX.

Comparativ cu prima ediție, volumul aduce un capitol nou (unitatea de curs nr. 11) în care sunt prezentate ideile promovate de către reprezentanții pedagogiei românești (Spiru Haret, Ion Găvănescul, Vladimir Ghidionescu, George G. Antonescu, Onisifor Ghibu, Grigore Tăbăcaru, Iosif Gabrea, Ștefan Bârsănescu și Constantin Narly).

Pentru viitorii dascăli, volumul profesorului Cucoș, constituie o piatră de temelie privind formarea, deschizând noi căi spre cunoașterea teoretică a elementelor de pedagogie.

Editura POLIROM din Iași, în anul 2014, pentru iubitorii de pedagogie, viitori dascăli, a tipărit volumul – „Pedagogie” (Ediția a III-a revăzută și adăugită), a universitarului ieșean Constantin Cucoș.

Autorul s-a născut la 12 ianuarie 1958, în satul Osoi, comuna Comarna din județul Iași, fiind absolvent al Facultății de Istorie-Filosofie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, promoția 1985, cu tema tezei de licență – Semiotica limbajului artistic. În anul 1994 obține titlul de doctor în Științele Educației, cu lucrarea: Educația axiologică. Problematică și forme de realizare (coord. prof. univ. dr. George Văideanu).

După Cuvântul înainte, semnat de către autor, volumul este împărțit în patru părți (Introducere în pedagogie; Teoria și metodologia curriculumului; Teoria și metodologia instruirii; Teoria și metodologia evaluării) și Addenda. Deschideri posibile, în care sunt reflectate capitolele – Îndoctrinarea în învățământ; Pentru o filozofie a educației; Formarea formatorilor. Experiențe prezente și deschideri posibile, toate acestea fiind urmate de o Bibliografie generală, care surprinde toate sursele care au stat la baza apariției la lumină a volumului.

Lucrarea, aflată la ediția a III-a revăzută și adăugită, după cum ne spune autorul, „abordează și subiecte de actualitate, ca rolul noilor tehnologii în procesul de învățare și modul în care pot fi integrate cât mai eficient în actul educațional în vederea îmbunătățirii rezultatelor”.

Invităm toți doritorii, interesați de ideile și doctrinele pedagogice fundamentale, să deschidă paginile inscripționate cu știință ale pedagogiei, care oferă toate informațiile, fiind un curs complet, pentru formarea viitorilor educatori, pedagogi.

Text și foto: Dumitru ȘERBAN

20 DE ANI ÎN Siberia: Amintiri din viață, de Anița Nandriș-Cudla

      Volumul a apărut, în anul 2013, la Editura Humanitas din București. Anița Nandriș-Cudla s-a născut în anul 1904 într-o familie de țărani din satul Mahala, județul Cernăuți și moare la 30 august 1986.  În anul 1941, mai exact în luna iunie, 13.000 de români din Bucovina de Nord au avut neșansa de a fi deportați în gulagul rusesc, după ce, cu un an înainte, ținutul despre care vorbim a fost cedat Uniunii Sovietice. Printre surghiuniți se află Anița, împreună cu cei trei fii ai ei de 17, 14, respectiv 11 ani, ridicați din propria casă, aruncați într-un vagon, și trimiși, de către trupele NKVD-ului, în îndepărtata Siberie, acolo unde, timp de 20 de ani, în afara trăirii interiore pe care o avea față de copii și a divinității, nimeni și nimic nu le-a fost de ajutor.

Anița, cu doar trei clase, întoarsă din sumbrul exil rusesc, a reușit să scrie, într-un limbaj simplu, povestea supraviețuirii. După ce a înșirat cuvintele pe foile albe, cu o tărie sufletească aparte, precum a dat dovadă în gulagul sovietic, încredințează, în anul 1982, manuscrisul nepotului ei, Gheorghe Nandriș, care, la rândul său, cu o frică de nedescris, îl trece de cele două granițe, în România, publicat fiind, pentru prima dată, în anul 1991. Cartea a fost premiată de Academia Română, în anul următor, cu Premiul „Lucian Blaga”.

       În Prefața ediției de față, semnată de către Gheorghe Nandriș (Sibiu, 10 ianuarie 2006), citim trei spețe care nu trebuiau să se petreacă în istoria Europei, dar, pentru că oamenii de pe bătrânul continent le-au trăit, din păcate, a trebuit să vorbim despre comunism, altfel, acesta rămânea un curent în dicționarele politice.

          Conturăm, mai jos, cele trei evenimente de tristă amintire, pentru ca apoi, în câteva fraze să ilustrăm, din volum, și suferințele prin care au trecut Anița cu cei trei copii ai săi. Așadar, „să nu fi fost expediat Lenin în 1918 din vestul Europei spre Rusia...”, „Să nu fi mers Ribbentrop la Moscova în noaptea aceea de 23 august 1938, pentru a ceda Rusiei o parte a Europei...” și „Să nu fi mers Churchill cu avionul la Moscova în octombrie 1943, pentru a abandona – cu bună știință – în cazanul comunist tot estul Europei...”.

        Și pentru că toate acestea s-au petrecut, s-a ajuns la situații de grea încercare, de luptă interioară și nu numai, nevinovată, a milioane de oameni. Dintre aceștia fac parte și Anița, autoarea volumului, împreună cu cei trei fii ai săi, dar și cu restul personajelor pe care ni le descrie, cu o emoție aparte, în paginile cărții.

Prezentăm două situații trăite, văzute și simțite, de autoare în timpul celor două conflagrații mondiale, surprinse, sugestiv în paginile volumului: „Eu sângură să rămân acasă mă temiam. Am eșit și eu cu mama. Nu mult mergem și întâlnim o femeie care o întriabă îndată pe mama, unde mergi și unde ți-s băieții, că uite ce-i, îi spune mamei, la cutare casă strâng moscalii baieți și, cu lacrimi în ochi, îi arată mamii o mojilă de gunoaie în grădină. Uite, acolo eu l-am îngropat pe a meu baiet de viu. Am sapat o groapă în pământ, am pus niște lemne deasupra și am făcut o mojilă de gunoaie să nu se cunoască. De bună siamă, i-a lasat ca să aibă oliacă de aier, ca să poată sta până a trece nenorocirea asta” (p. 37) sau „Eu am prins a tremura. Așa tremuram de-mi clănțăneau dinții în gură, parcă ar fost ger de 40 de grade. Am început să îmbrac copiii. Scăpam tot din mână. Mă gândiam, copiii îi îmbrac, dar ce am să fac cu mama, cum am să o iau, că ea nu poate să facă un pas. Am să o duc pe brață, să o pun pe căruță. Dar mai departe? Ea nu o să poată suporta greutățile și are să moară pe drum și ce am să fac eu mai departe. Aiestea toate mi le-am înșirat reped eîn gând. Așa tremurând am îmbrăcat copiii, m-am îmbrăcat și eu, pe urmă am început să o îmbrac și pe mama” (pp. 81-82).

 Raportat la scurta prezentare a volumului, conchidem prin cuvintele Monicăi Lovinescu, cea care a dus o luptă continuă împotriva totalitarismului comunist: „Cartea e o revelație și s-ar cere primită ca atare. Nu doar privitor la soarta deportaților români în Gulagul sovietic povestirea Aniței Nandriș-Cudla aduce o mărturie esențială, dar și pentru reconstituirea staturii țăranului bucovinean: o statură net aristocratică, pe care metamorfozele provocate de comunism o aruncaseră nu numai în trecut, ci, s-ar spune, aproape în legendă. Or, iată că, odată cu Anița Nandriș-Cudla, legenda ia conturul firescului, iar realitatea ei ni se impune din nou. După o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui să dispară. Cartea aceasta, care nu numai că se cere neapărat citită, dar ar merita să fie așezată, prin biblioteci, într-un raft al clasicilor, descrie unul din cele mai cumplite destine”.

Graiul starover, arhaicitate și acuratețe - Comunități Etnice/Ruși Lipoveni cu Dumitru Șerban (ora 20:30, 1.07.2020)

Astăzi (Ora 20 și 30 de minute, pe toate frecvențele), invitată la microfonul Radio Iași, o avem pe scriitoarea Maria Rîbakova originară din Moscova, Federația Rusă, cu un bogat palmares educațional, având în zestrea sa și următoarele romane: Анна Гром и ее призрак,1999; Братство проигравших, 2005; The Child-snatching Demons of Antiquity: Narrative Traditions, Psychology and Nachleben, Ph.D. thesis, Yale University, 2004; Слепая речь, Время, 2006; Острый нож для мягкого сердца, Время, 2009; Гнедич, Время, 2011; Черновик человека, Эксмо, 2014 etc.

Domnia Sa, până în prezent, a urmat cursuri, programe în prestigioase universități din întreaga lume.

De exemplu, în această perioada este cu o bursă Fulbright în cadrul Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, subiect despre care, astăzi, ne aduce amănunte.

Maria Rîbakova, invitata ediției de astăzi a emisiunii noastre, s-a născut la 6 decembrie 1973 în Moscova, fiind absolventă a  Facultății de Filologie din cadrul Universitîții de Stat din capitala Fedrației Ruse.

Interviul pe care-l difuzăm, în emisiunea de astăzi, a fost realizat zilele trecute, în incinta Catedrei de Slavistică „Petru Caraman” a Facultății de Litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, iar cea care ne-a fost alături, ajutându-ne cu traducerea din limba rusă în limba română a fost Doamna Profesor Marina Vraciu.

După o scuccintă intrducere despre originile Domniei Sale, Maria Rîbakova ne oferă amănunte despre perioada americană și pasiunea pentru mitologie, în special pentru opera lui Mircea Eliade, pentru ca imediat să ne prezinte principalele romane pe care le-a scris, conturându-ne, pe scurt, firul acțiunii.

Maria Rîbakova se arată bucuroasă și mulțumită în suflet, pentru că, în următoarea perioadă Romanul Gnedich, care a văzut lumina tiparului la Editura Время din Moskova, în anul 2011, va fi tradus în limba română.

          Invitata ediției de astăzi a emisiunii Comunități Etnice/Ruși Lipoveni este Maria Rîbakova, originară din Moscova, Federația Rusă, cea care în anul 2000 a obținut Premiul Eureka în Moscova, iar, mai târziu, în 2004, la Sankt-Petersburg, a primit Premiul Sergei Dovlatov.

Astăzi, începând cu ora 20 și 30 de minute, ne răspunde și la întrebarea: În cariera dumneavoastră ați urmat destinul unua dintre cei mai de seamă scriitori maghiari - Sándor Márai. Ce va determinat să vă apropiați de biografia și opera acestuia? Ne puteți împărtăși câteva din lucrurile, poate, mai puțin cunoscute din viața scriitorului maghiar?

Maria Rîbakova, invitată a ediției de astăzi a emisiunii noastre, ne conturează o opinie despre etnicii staroveri, accentuând arhaicitatea, acuratețea graiului starover, grai unic în lume.

Evident că nu am epuizat subiectele pe care le dezbatem cu invitata noastră, dar nu vă spunem mai multe, invitându-vă ca, diseară, începând cu ora 20 și 30 de minute să fiți alături de Radio Iași, un radio al sufletului dumneavoastră.

Audiție plăcută!

Ne auzim și online ... în orice colț al universului - http://www.radioiasi.ro/asculta-live/