În ediția de astăzi a
emisiunii Tradiții poposim în Suceava, mai egzact în incinta Centrului
Cultural Bucovina şi dialogăm cu etnomuzicolog Constanţa Cristescu. După cum mulţi
dintre dumneavoastră ştiţi, în alte ediţii ale emisiunii noastre ne-a prezentat
Numerele 6 şi 7 din Ghidul Iubitorilor de Folclor, anuar editat de către
reprezentanţii Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale
Suceava, iar, astăzi, ne vorbeşte despre - Volumul I, dintr-o serie mai largă,
volum intitulat – Folclor Muzical din Bucovina, Repertoriul ritual-ceremonial vocal,
al folcloristului Alexandru Voevidca (n.
27 mai 1862, satul Vaslăuți, Bucovina, Imperiul Austro-Ungar — d. 6 iunie 1931,
Cernăuți), volum apărut la Editura LIDANA din Suceava în anul 2015.
Volumul face parte
dintr-o serie monografică ce tezaurizează editorial fondul manuscris Alexandru
Voevidca conservat de Biblioteca Naţională a României.
Aşadar, primul volum din fondul
Alexandru Voevidca cuprinde patru capitole intitulate - Colinde, Cântecul
ritual-ceremonial de cătănie, Repertoriul funebru. Bocetul,
respectiv Repertoriul vocal ritual-ceremonial de nuntă. Raportat
la primele două capitole din volumul de faţă, trebuie să facem precizarea că -
reprezentanţii actului cultural din Suceava, au editat două CD-uri în care sunt
ilustrate colindele și melodiile populare culese de către Alexandru Voevidca.
CD-urile cuprind – Colinde din Bucovina şi Cântece de cătănie din Bucovina...
interpretate de către reprezentanţii, de astăzi, ai actului folcloric din satele
județului Suceava.
Concret, astăzi, dialogăm cu doamna Constanţa
Cristescu, etnomuzicolog, care ne
prezintă volumul de faţă şi ne vorbște despre omul, culegătorul de folclor,
muzicianul Alexandru Voevidca.
Practic, dragi prieteni, prin demersul
editorial despre care vorbim, în ediţia de astăzi a emisiunii noastre, cu
aproape o sută de ani întârziere, lui Alexandru Voevidca i se recunoaşte, cu
adevărat, munca prestată în cariera sa de culegător de folclor şi este repus în
drepturile de autor.
Muzica
pe care o difuzăm, în ediţia de astăzi a emisiunii noastre, este de pe CD-ul - Cântece
de cătănie din Bucovina, CD apărut în anul 2015, la editura Lidana şi
editat de către reprezentanţii Centrului pentru Conservarea şi Promovarea
Culturii Tradiţionale Suceava din cadrul Centrului Cultural Bucovina.
Așadar, vom audia Vin
doi fraţi din cătunie (în interpretarea Grupului Vocal Bărbătesc Flori de
Măr din localitatea Râşca, grup condus de către profesor Mihaela
Grădinariu) și Cât e Suceava de mare (în interpretarea Grupul
Vocal Bărbătesc al Parohiei Ortodoxe Salcea, grup vocal coordonat de
preot Doru Budeanu).
Cântecul
de cătănie pe care l-aţi ascultat, prezintă legătura puternică dintre om şi
natură, codru, unde doi fraţi de sânge se întorc pe plaiurile părinteşti, dar
of-urile lor sunt încărcate de un puternic sentiment lirico-dramatic, tensiunea
crescând pe măsură ce aceştia pătrund în lumea satului. Reîntorşi, după trei
ani de cătănie, pământul este udat de lacrimile fraţilor care şi-au pierdut
ambii părinţi, fiind mai săraci din acest punct de vedere şi pentru a da
crezare celor mărturisite, printr-un imperativ şi printr-o adresare directă,
invită lectorul şi auditoriul să fie martori la suferinţă, indicând chiar locul
îngropării părinţilor. Mărturie stau florile, viorelele care nu sunt doar
vestitoarele primăverii, ci, în cazul de faţă, au funcţie prevestitoare a
morţii. Contactul cu natura, prin intermediul florilor, trimite spre puritate,
viaţă, sensibilitate, cu rolul de a sensibiliza, pentru că ele sunt cele care
vor stoarce lacrimi şi din inimile cele mai împietrite… „Pe mormânt îi sămănatu,/
Ghiorele, flori adânciu,/ Când l-ei vede mai să plângi!”.
În
cântecul audiat... se păstrează aceeaşi tematică a cătăniei, unde tensiunea
este crescendo, pornind, în incipit, de la prezentarea drumului, care are,
aici, o funcţie bivalentă, marcând simbolic – cărarea vieţii, cu dusul şi
întorsul, dar şi o cărare care poate semnifica o şansă, poate, de evadare din
firul vieţii. Motivul
nisipiului evidenţiază trecerea vieţii, susţinând tematica trecerii
ireversibile a timpului, dar, în acelaşi timp, trimite spre ceva nedurabil,
efemer, iar, asociat, motivului lacrimilor, dar şi blestemului - conturează un
spaţiu de un lirism dramatic, de o încărcătură puternică unde incantaţia îşi
are rolul ei în lumea satului.
Plecarea
la cătănie are efecte asupra întregului sat, care rămâne pustiit de forţa de
muncă, fetele rămân nemăritate, casele pustii, părinţii neajutoraţi, de aceea,
mama amărâtă… îi blesteamă pe capii armatei, chiar cu moartea, pentru necazul
pricinuit… „Iar maiorul de la poartă,/ Vede-l-aş cu faţa moartă, /Că de când s-a
maiorit,/ Mulţi flăcăi a cătunit…”.
Spre finalul emisiunii, etnomuzicolog
Constanţa Cristescu oferă îndemnuri cu final moralizator, atrăgând atenţia
asupra tipului de lectură pe care să-l utilizeze cel care doreşte să se
iniţieze în folclor, subliniind în paralel cu toate acestea pericolul
televiziunilor de astăzi, care au scopul egoist de a-şi crea rating, să ofere
informaţii care să denatureze realitatea, trunchiate şi raportate la tot ceea
ce nu constituie filonul specific unei naţiuni. Mai
multe despre cele prezentate, puteţi audia, doar la Radio Iaşi, un radio al
inimii dumneavoastră, începând cu ora 21 şi 3 minute, în emisiunea – Tradiţii,
unde vă invităm să fiţi alături de noi pentru a scrie istoria neamului
românesc.
