Satul tradițional, unit pe veșnicie în cântul popular - Tradiții cu Dumitru Șerban (ora 21:03, 04.04.2019)

       Dragi auditori, în ediția de astăzi a emisiunii noastre, stăm de vorbă cu un tânăr interpret de muzică tradițională, originar din vatra etnofolclorică Arbore din Județul Suceava. Este vorba despre Mihai Hrincescu, iubitor de tradiții, de cântece populare vechi, de port și neam, de glia străbună, pe care l-am întâlnit, la Iași, la un frumos eveniment organizat, nu demult, de către reprezentanții Asociației Meșterilor Populari din Moldova, pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt.

Radio Iași - partener media al acestei manifestări culturale.

            În ediția de astăzi a emisiunii Tradiții, Mihai Hrincescu ne deschide lădița cu zestrea adunată din concursurile la care a participat, amintind de cele mai frumoase premii și trofee obținute în cadrul festivalurilor.

            Suferința cea mare a maestrului este că muzica populară nu mai este interpretată de oameni acreditați, oameni care să redea folclorul românesc autentic, ci punând în balanță tradiția versus modernitatea, Mihai Hrincescu contrage esența conform căreia - cântăreții noi, de duzină, de suprafață, scot muzică pe bandă, prelucrând totul într-un studio, devenind artiști peste noapte.

            Deși este tânăr, iese din tiparele vremii, fiind pasionat de discuțiile pline de încărcătură emoțională cu bătrânii satelor noastre, care - prin memorie involuntară - aduc în prezentul vorbirii evenimente și întâmplări trecute, spre încântarea și bucuria tânărului pasionat de cultura și credințele străvechi. 

            Mihai Hrincescu - împătimit de tot ce înseamnă frumos și autentic - se contopește cu situațiile reale întâlnite pe teren, conștientizând că bătrânii satului tradițional sunt cei din urmă și captează izvoarele care vor forma marea din care se vor adăpa neamurile viitoare.

            Interlocutorul nostru ne mai spune că are o bună comunicare cu reprezentanții actului cultural din Suceava… de la Centrul Cultural Bucovina, comunicând cu aceștia și sfătuindu-se pe anumite teme.

            Mă bucur că interlocutorul meu este un om atât de energic și optimist, încât doar cu asemenea oameni… satul poate avea continuitate.

            La întrebarea adresată de mine - dacă satele bătrânilor adăpostesc ultimii rapsozi populari - cu o energie, speranță și încrederre, dar mai ales cu optimism, interlocutorul nostru ne asigură că - în satul nostru - noi suntem continuatorii și transmițătorii credințelor populare străvechi, folclorului autentic.

           Dragi prieteni, însumi mă simt mai liniștit când descopăr oameni care se contopesc cu trăirile și sufletul înaintașilor, știind că satul românesc și țara aceasta minunată sunt lăsate moștenire unor astfel de oameni minunați, trăitori, iubitori de folclor autentic, interesați de soarta altor oameni, vibrând și nuanțând în cântecele populare - izvorul și dorul puternic - care ne leagă de înaintași fiind conector și conductor spre viitor.

            Unor astfel de oameni le mulțumim, făcând plecăciune în fața Domniilor lor, dorindu-le sănătate multă, ani buni și sănătoși, la cât mai multe cântece care să nuanțeze iubirea puternică de patrie, de neam, de țară, de glia străbună, lăsând să curgă prin vene neamul străbun.

            Vă invităm ca în seara aceasta, începând cu ora 21 și 3 minute, să deschideți aparatele de radio, pe frecvențele Radio Iași, pentru a-l cunoaște pe cel care însuflețeștr emisiunea de astăzi, având în  comun arta și tradițiile neamului românesc.

Mai multe audio - AICI - http://www.radioiasi.ro/emisiuni/satul-traditional-unit-pe-vesnicie-in-cantul-popular-traditii-cu-dumitru-serban-ora-2103-04-04-2019/

Text, audio: Dumitru ȘERBAN

Ion Martinov – esenţa vieţii… însăşi viaţa – Comunităţi Etnice/Ruși lipoveni cu Dumitru Șerban (ora 20 și 30 de minute, 7.11.2018/RADIO ROMÂNIA IAȘI)

În emisiunea de astăzi revenim acasă la ruşii lipoveni din satul Climăuți, comuna Mușenița, județul Suceava. În Climăuți, intrăm în incinta gospodăriei moşului Ion Martinov, membru al comunităţii lipoveneşti, un om gospodar, dedicat trup şi suflet comunităţii, familiei, sfintei biserici, un om a cărui experienţă de viaţă trăită, încă scrie istoria unui neam osândit la chinurile cele mai aspre, prezentând astăzi, viaţa familiilor lipoveneşti din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Războiul, cu toate ororile lui, şi-a lăsat amprenta adânc în conştiinţa neamurilor, distrugând familii, dezbinând oamenii, lăsând răni deschise, poate abia cicatrizate.

Invitatul nostru ne aminteşte de timpurile de altădată din Climăuţi, timpuri în care frontul din cel de-al Doilea Război Mondial trecea chiar prin sat. Acesta ne deapănă povestea tatălui domniei sale, căzut prizonier la ruşi, un film real al vieţii şi al războiului, al intrigilor şi răzbunărilor, iar pentru muritorii de rând, al luptei pentru supravieţuire.

Prin intermediul invitatului nostru, moşul Ion Martinov, încercăm să facem o incursiune în trecutul domniei sale şi să ne imaginăm cum un copil de paisprezece ani, ia frâiele vieţii în mâini şi munceşte pentru a avea ce pune  pe masă… pare aproape o poveste ruptă din basme, unde neiniţiatul parcurge etapele iniţierii, trecând o serie de probe.

După ce-l veţi audia pe Ion Martinov, veţi constata că viaţa este uneori prea dură, dar depinde de noi, de credinţa noastră, de voinţa şi de puterea de sacrificiu, care au fost bazele trecerii probelor. Imaginaţi-vă un copil de paisprezece ani, care-şi cumpără un căluţ cu bani împrumutaţi, pentru a-şi câştiga existenţa de zi cu zi, şi e nevoit să plece din casa părintească, să muncească printre străini, în construcţii, fiind acum gospodarul familiei, muncind cu gândul la tatăl său care era prizonier în Rusia, sacrificând aproape două decenii din viaţă, în detenţie, în numele unui război iminent.

Ion Martinov ne prezintă firul vieţii, după anii “60, când, alături de tatăl domniei sale, întors acasă, din detenţie, muncesc pentru a-şi înfiripa gospodăria, cunoscând bunăstarea, curtea fiind-le plină, neajunsurile fiind de domeniul trecutului, iar cea de-a doua perioadă, după anii “90, putem spune, că viaţa este chiar una înfloritoare, acesta devenind şi un bun neguţător făcându-şi clientelă, nu doar în sat, ci şi în afara acestuia, fiind căutat de comercianţii din Galaţi, Brăila.

Ceea ce ne mângâie sufletul, se adună în declaraţia pe care ne-o face moşul Ion Martinov, care ne mărturiseşte, că este nedezlipit, săptămână de săptămână, de emisiunea Comunităţi entice/Ruşi Lipoveni (Miercuri, ora 20 şi 30 de minute – 21/RADIO ROMÂNIA IAȘI), pe care o aşteaptă cu sufletul la gură, astăzi, devenind personaj, actant în rolurile principale, împărtăşindu-ne experienţa de viaţă trăită, fiind un adevărat model pentru noi toţi.

Această poveste, pe lângă partea narativă, frumos prezentată de către invitatul nostru, conţine şi o parte moralizatoare deductivă: să nu-ţi pierzi niciodată nădejdea şi, mereu, în ochii tăi trebuie să sclipească luminiţa de la capătul tunelului, viaţa întreagă fiind un adevărat tunel, tunel din care trebuie să ieşi victorios.

Foto, text, audio: Dumitru ȘERBAN

Redefinirea folclorului în viziunea inegalabilului Voevidca (ora 21:03, 24.08.2017)

     În ediția de astăzi a emisiunii Tradiții poposim în Suceava, mai egzact în incinta Centrului Cultural Bucovina şi dialogăm cu etnomuzicolog Constanţa Cristescu. După cum mulţi dintre dumneavoastră ştiţi, în alte ediţii ale emisiunii noastre ne-a prezentat Numerele 6 şi 7 din Ghidul Iubitorilor de Folclor, anuar editat de către reprezentanţii Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Suceava, iar, astăzi, ne vorbeşte despre - Volumul I, dintr-o serie mai largă, volum intitulat – Folclor Muzical din Bucovina, Repertoriul ritual-ceremonial vocal, al folcloristului Alexandru Voevidca (n. 27 mai 1862, satul Vaslăuți, Bucovina, Imperiul Austro-Ungar — d. 6 iunie 1931, Cernăuți), volum apărut la Editura LIDANA din Suceava în anul 2015.                             

Volumul face parte dintr-o serie monografică ce tezaurizează editorial fondul manuscris Alexandru Voevidca conservat de Biblioteca Naţională a României.                                                                                                     

Aşadar, primul volum din fondul Alexandru Voevidca cuprinde patru capitole intitulate - Colinde, Cântecul ritual-ceremonial de cătănie, Repertoriul funebru. Bocetul, respectiv Repertoriul vocal ritual-ceremonial de nuntă.               Raportat la primele două capitole din volumul de faţă, trebuie să facem precizarea că - reprezentanţii actului cultural din Suceava, au editat două CD-uri în care sunt ilustrate colindele și melodiile populare culese de către Alexandru Voevidca.                                                                                                              

CD-urile cuprind – Colinde din Bucovina şi Cântece de cătănie din Bucovina... interpretate de către reprezentanţii, de astăzi, ai actului folcloric din satele județului Suceava.                                                                                     

Concret, astăzi, dialogăm cu doamna Constanţa Cristescu, etnomuzicolog,  care ne prezintă volumul de faţă şi ne vorbște despre omul, culegătorul de folclor, muzicianul Alexandru Voevidca.                                                        

Practic, dragi prieteni, prin demersul editorial despre care vorbim, în ediţia de astăzi a emisiunii noastre, cu aproape o sută de ani întârziere, lui Alexandru Voevidca i se recunoaşte, cu adevărat, munca prestată în cariera sa de culegător de folclor şi este repus în drepturile de autor. 

     Muzica pe care o difuzăm, în ediţia de astăzi a emisiunii noastre, este de pe CD-ul - Cântece de cătănie din Bucovina, CD apărut în anul 2015, la editura Lidana şi editat de către reprezentanţii Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Suceava din cadrul Centrului Cultural Bucovina.                                                                                                                   

Așadar, vom audia Vin doi fraţi din cătunie (în interpretarea Grupului Vocal Bărbătesc Flori de Măr din localitatea Râşca, grup condus de către profesor Mihaela Grădinariu) și Cât e Suceava de mare (în interpretarea Grupul Vocal Bărbătesc al Parohiei Ortodoxe Salcea, grup vocal coordonat de preot Doru Budeanu).

Cântecul de cătănie pe care l-aţi ascultat, prezintă legătura puternică dintre om şi natură, codru, unde doi fraţi de sânge se întorc pe plaiurile părinteşti, dar of-urile lor sunt încărcate de un puternic sentiment lirico-dramatic, tensiunea crescând pe măsură ce aceştia pătrund în lumea satului. Reîntorşi, după trei ani de cătănie, pământul este udat de lacrimile fraţilor care şi-au pierdut ambii părinţi, fiind mai săraci din acest punct de vedere şi pentru a da crezare celor mărturisite, printr-un imperativ şi printr-o adresare directă, invită lectorul şi auditoriul să fie martori la suferinţă, indicând chiar locul îngropării părinţilor. Mărturie stau florile, viorelele care nu sunt doar vestitoarele primăverii, ci, în cazul de faţă, au funcţie prevestitoare a morţii. Contactul cu natura, prin intermediul florilor, trimite spre puritate, viaţă, sensibilitate, cu rolul de a sensibiliza, pentru că ele sunt cele care vor stoarce lacrimi şi din inimile cele mai împietrite… „Pe mormânt îi sămănatu,/ Ghiorele, flori adânciu,/ Când l-ei vede mai să plângi!”.

În cântecul audiat... se păstrează aceeaşi tematică a cătăniei, unde tensiunea este crescendo, pornind, în incipit, de la prezentarea drumului, care are, aici, o funcţie bivalentă, marcând simbolic – cărarea vieţii, cu dusul şi întorsul, dar şi o cărare care poate semnifica o şansă, poate, de evadare din firul vieţii.                Motivul nisipiului evidenţiază trecerea vieţii, susţinând tematica trecerii ireversibile a timpului, dar, în acelaşi timp, trimite spre ceva nedurabil, efemer, iar, asociat, motivului lacrimilor, dar şi blestemului - conturează un spaţiu de un lirism dramatic, de o încărcătură puternică unde incantaţia îşi are rolul ei în lumea satului.                                                                                             

Plecarea la cătănie are efecte asupra întregului sat, care rămâne pustiit de forţa de muncă, fetele rămân nemăritate, casele pustii, părinţii neajutoraţi, de aceea, mama amărâtă… îi blesteamă pe capii armatei, chiar cu moartea, pentru necazul pricinuit… „Iar maiorul de la poartă,/ Vede-l-aş cu faţa moartă, /Că de când s-a maiorit,/ Mulţi flăcăi a cătunit…”.                                                  

Spre finalul emisiunii, etnomuzicolog Constanţa Cristescu oferă îndemnuri cu final moralizator, atrăgând atenţia asupra tipului de lectură pe care să-l utilizeze cel care doreşte să se iniţieze în folclor, subliniind în paralel cu toate acestea pericolul televiziunilor de astăzi, care au scopul egoist de a-şi crea rating, să ofere informaţii care să denatureze realitatea, trunchiate şi raportate la tot ceea ce nu constituie filonul specific unei naţiuni.                                       Mai multe despre cele prezentate, puteţi audia, doar la Radio Iaşi, un radio al inimii dumneavoastră, începând cu ora 21 şi 3 minute, în emisiunea – Tradiţii, unde vă invităm să fiţi alături de noi pentru a scrie istoria neamului românesc.

Text, audio, foto: Dumitru ȘERBAN

MAI MULTE AICI - http://radioiasi.ro/emisiuni/traditii-2/redefinirea-folclorului-in-viziunea-inegalabilului-voevidca-ora-2103-24-08-2017/

        

Climăuţi, locul unde cerul se uneşte cu pământul în dangătul clopotelor - Comunităţi Etnice/Ruși lipoveni cu Dumitru Șerban (ora 20 și 30 de minute, 12.04.2017)

Începutul primăverii ne-a condus într-o localitate rodnică, cu oameni gospodari, cu deschidere spre nou, conservând trecutul cu toată moştenirea de valori spirituale şi tradiţionale. Drumul care duce către satul Climăuţi, cu toate că este un drum anevoios, şerpuit, parcă susţinând, în plan simbolic, viaţa grea pe care au avut-o de îndurat ruşii lipoveni, credinţa statornică şi puternică, este vizibilă prin turlele bisericii, care se înalţă mândre şi victorioase, în ciuda tuturor încercărilor, conturând, dincolo de toate, şi caracterele frumoase şi religioase ale oamenilor. Turlele impunătoare şi frumuseţea deosebită te fac să-ţi imaginezi că eşti pe locurile patriei de origine, întrucât asemănarea este izbitoare, dând impresia că acel loc este binecuvântat şi că, Dumnezeu, undeva, de deasupra, uneşte contingentul cu transcendentul, realul cu irealul, terestrul și cosmicul.                             

Mărturii depre aceste frumoase şi dăruite locuri, binecuvântate de Dumnezeu, ne oferă Filip Niculaev, preşedinte al Comunităţii Ruşilor Lipoveni din Climăuţi, comuna Muşeniţa, judeţul Suceava, care, cu sufletul deschis, pentru ascultătorii Radio Iaşi, ne va face o prezentare a locurilor, a oamenilor, cu toată averea materială şi spirituală şi cu toată încărcătura unei etnii.
Cum satul are legi bine stabilite, oamenii comunităţii sunt interesaţi de bunul mers al comunei, fructificând toate instrumentele necesare pentru o localitate prosperă care să-i reprezinte. În acest fel, începând de la conducerea comunităţii şi până la cel mai mic, există activităţi care-i implică şi-i motivează, să păstreze şi să dezvolte mărcile specifice neamului lipovenesc.                                                

Începând de la activităţile cu cei mici, care sunt implicaţi, atât în acţiunile culturale locale, judeţene şi naţionale, până la cei mari, care au viziuni pozitive pentru comunitate, care şi-au propus să construiască anumite anexe gospodăreşti, pe lângă sediul din Climăuţi, care să aibă ca rol principal, dezvoltarea educaţiei şi culturii locale, fiecare aducându-şi contribuţia personală, pentru ca localitatea să prospere.      
Şi ca să demonstrăm că cei mici sunt activi în sânul comunităţii, îi lăsăm pe Damian Savin şi Alexandru Plosceac (elevi ai Școlii Gimnaziale din Baineț) să ne vorbească despre rolul lor în comunitate, despre implicare, şi să ne prezinte ce importanță au cântările bisericeşti în viaţa lor, care este legătura cu sfânta biserică şi care sunt realizările lor pe plan local, judeţean şi naţional.                                          

Despre frumuseţea şi oamenii acestui sat binecuvântat de Dumnezeu veţi afla doar urmărind emisiunea Comunităţi Etnice/Ruși lipoveni, de astăzi, între 20 şi 30 – 21, de pe toate frecvenţele Radio Iaşi, un radio al inimii dumneavoastră.

MAI MULTE AICI - http://radioiasi.ro/emisiuni/rusi-lipoveni/climauti-locul-unde-cerul-se-uneste-cu-pamantul-in-dangatul-clopotelor-comunitati-etnicerusi-lipoveni-cu-dumitru-serban-ora-20-si-30-de-minute-12-04-2017/

Târgului Mărţişorului de la Botoșani, 25 februarie - 1 martie 2017, la ediţia a VII-a

Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani organizează , în perioada 25 februarie - 1 martie 2017 , ediţia a VII-a a Târgului Mărţişorului, eveniment în cadrul căruia vor fi organizate expoziţii cu vânzare, între orele 10-16, de către invitaţii, meșteri populari, din judeţele Iaşi, Suceava, Mureş, Neamţ şi Botoşani.

Manifestarea s-a structurat acum câţiva ani şi a reuşit să capete un caracter permanent, mai ales că acest simbol rămâne unul dintre cele mai reprezentative pentru cultura noastră populară tocmai prin interpretările variate şi complexe pe care le deţine. Fundamentul conotaţiilor legate de mărţişor a fost constituit prin intermediul legendelor cunoscute din mitologia românească , având ca personaj central pe Baba Dochia. Baba Dochia este acea prezenţă mitică care împleteşte “funia anului” sau care îşi trimite nora să-i spele lâna la râu sau să-i aducă fragi când vremea este încă prea rece.

Tot Baba Dochia poate fi aceea care-l supăra pe Zeul Intemperiilor din vremea dacilor. Oricum, interpretările pot continua dacă se ţine cont de faptul că mărţişorul rămâne un talisman solar şi în acelaşi timp lunar, precum ne spune Margareta Mihalache, specialist în etnografie în cadrul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani.

Participanţii vor oferi vizitatorilor o gamă diversă de simboluri, confecţionate atât prin tehnici tradiţionale, cât şi prin tehnici moderne preferate de generaţiile actuale. În ambele cazuri, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani a impus un criteriu important prin limitarea abordărilor doar la simbolurile tradiţionale româneşti .

Deschiderea oficială va avea loc sâmbata, 25februarie 2017, ora 12:00 pe Pietonalul Unirii din Botoşani.

Dumitru ȘERBAN

Lipovenii din Mușenița, Suceava

   O zi ploioasă de toamnă. O toamnă dornică de iarna ce tocmai a venit. Intrarea în comuna Mușenița din județul Suceava mi-a trimis gândurile spre Ansamblul mănăstiresc Sergheiev Posad, ansamblu situat la câteva zeci de kilometri de Moscova. Cupole în forma bulbului de ceapă mi se arată în fața ochilor. Crucile tăiate ... Oare am ajuns din nou în Rusia? Întrebarea care-mi frământa gândurile. Nu, nu am ajuns în Rusia, ci în comuna Mușenița, Suceava. Astfel, satele aflate în administrația comunei sunt - Bănceşti, Climăuţi, Muşeniţa, Văşcăuţi, Baineţ, Vicşani. Primul popas, în comuna Mușenița, l-am făcut în satul Climăuți, mai exact, acasă la Paraskovia Fomin, președinte al Comunității Rușilor Lipoveni din Mușenița și profesoară de limba rusă în această localitate suceveană.

- Comuna Muşeniţa, satul Climăuţi – acasă la doamna Paraskovia Fomin!

- Bine ați venit în comunitatea noastră. Sunt absolventă a Facultăţii de Filologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, profesoară, la pensie, şi ruşii lipoveni din satul Climăuţi au dorit să mă aleagă ca preşedinte al comunității şi activez, după moartea soţului meu, în această funcţie.

- Descrieţi-ne comunitatea.

- Comunitatea ruşilor lipoveni este completă şi complexă. În satul Climăuţi locuiesc majoritatea ruşilor lipoveni, sunt doar până la 1% locuitori de alte naţionalităţi, dar, şi aceştia s-au încadrat şi s-au implicat în activitatea noastră deoarece sunt puţini, sunt câţiva români, câţiva ucrainieni, câţiva tătari şi câţiva polonezi, pe cale de dispariţie, deoarece - bătrânii au murit, iar tinerii au plecat în alte ţări. Ştim cu toții că aceasta este situaţia în ţara noastră. Tinerii pleacă în căutarea unui loc de muncă în Spania, în Italia, în Germania şi de aceea am spus că sunt pe cale de dispariţie. Majoritatea populaţiei este îmbătrânită, puţini sunt dintre cei tineri care au rămas, iar cei care au rămas în sat şi sunt de vârstă mijlocie au copii care sunt la şcoală, şi, deci au interes să mai locuiască în această comună şi în acest sat.

- Câţi ruși lipoveni mai sunt astăzi în comună?

- Estimativ sunt în jur de 400–500 de suflete.

- Câţi erau cu douăzeci de ani în urmă?

- Cu douăzeci de ani în urmă erau foarte mulţi, şi eu când eram elevă, erau clase compacte, de 25–35 de  elevi  într-o clasă, dar, acum, în satul  Climăuţi nu mai funcţionează nici şcoala cu clasele I–IV, ci funcţionează în satul Baineţ, care este centrul comunei.

- Am aflat că în urmă cu doi ani s-au închis nişte şcoli pe raza comunei Muşeniţa.

- Da, s-au închis, tocmai din cauză că numărul de elevi s-a redus şi nu puteau să funcţioneze şcolile cu 9–10 copii.  Astăzi, toţi copiii sunt  transportaţi la Baineţ. Aici este Şcoala cu clasele I – VIII şi aici aceștia învață.

- Aş vrea să ştiu cum îi vedeţi astăzi pe copii. Dumneavoastră aţi ieşit la pensie şi cu siguranţă este un pic de melancolie pentru că nu mai sunteţi la catedră.

- Eu încă merg la şcoală, mai am 8 ore, predau limba rusă maternă, dar chiar dacă nu aş merge la şcoală, tot ţin legătura cu toţi oamenii din sat, deoarece satul nu este atât de populat încât să nu te cunoşti cu un om din cealaltă parte a satului. Oricum ne întâlnim în fiecare duminică la biserică, şi ştiţi că la noi, la ruşii lipoveni, biserica are un mare rol şi ne ţine uniţi. Concret, noi suntem, de fapt, uniţi în jurul bisericii.

- Practic, sfânta biserică este miezul comunităţii.

- Da, şi, întâlnindu-ne, este imposibil să nu intri în contact cu oamenii, să nu comunici, şi comunici câteodată, la bisercă, dintre cele mai interesante idei. Dezbatem idei apărute la televizor sau ceva din ce ai citit

- Fiindcă aţi amintit de citit, v-am găsit şi cu o carte aici pe masa de lucru.

- Da, am început să recitesc Magicianul şi, cred că, altfel văd lucrurile decât în tinereţe. Maturitatea îşi spune cuvântul.

- De asemenea, aţi amintit în discursul dumneavoastră de Sfânta Biserică. Să ne spuneţi câte biserici ale ruşilor lipoveni sunt în comună, ştiu că aici - este un centru spiritual cu greutate.

- Erau patru biserici, acum sunt trei, dar putem spune că sunt patru, căci - în ograda bisericii „Sf. Serghei de Radonej”, este şi o altă bisericuţă, îi spunem aşa pentru că se fac slujbe pe timp de iarnă, este mai mică şi ca să poată lumea să vină şi să nu îngheţe, că cealaltă biserică este mare, este din piatră, este friguroasă şi pe timp de iarnă oamenii nu mai pot sta acolo, în frig, şi slujbele se ţin în cea mică.

- Au acestea un hram?

- Fiecare dintre acestea au câte un hram. Concret – avem Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Biserica „Sf. Nicolae” cu hramul Sf. Nicolae, Biserica „Sf. Serghei din Radonej” şi Biserica „Schimbarea la faţă a Domnului”.

- Este vorba despre Sf. Serghei din Radonej care are sfintele moaşte în Ansamblul Mănăstiresc de la periferia Moscovei, în Lavra Pecerska, acea frumoasă mănăstire de acolo?

- Da, este hramul acestui sfânt la noi. Biserica noastră a Sf. Serghei are o istorie separată. Se spune că - biserica a fost construită de o boieroaică căreia i-a murit fiul, în condiţii neelucidate, şi pentru iertarea păcatelor, se mai spune că - boieroaica a zis că dacă va creşte pe această biserică un copăcel, înseamnă că păcatele fiului său vor fi iertate. Şi într-adevăr a crescut, o salcie. 

- Punctați-ne, în cele ce urmează, câteva lucruri despre ocupațiile celor care au rămas în comună?

- Locuitorii satului nostru, acesta fiind aşezat mai departe de oraş, la 22 de km de oraşul Rădăuţi şi la 14 km de Siret, se ocupă în majoritatea lor cu agricultura. Nu au alte posibilităţi ca să practice altă meserie. Cei tineri mai fac naveta în oraşe, cu maşini particulare şi mai lucrează în Rădăuţi sau în Siret, dar, bătrânii, majoritatea sunt pensionari şi se ocupă cu grădinăritul, cu agricultura.

- Îmi aduc aminte că stăteam de vorbă în urmă cu ceva timp la Manolea, comuna Forăşti, cu preotul de acolo şi îmi spunea că plecările acestea în străinătate, în special ale tinerilor, nu prea sunt bune, era părerea unui om din Sfânta Biserică, anume că - nu sunt uneori utile nici familiei, nici comunităţii. Spun aceasta raportat la faptul că biserica vă strânge, vă ţine uniţi.

- Da, de fapt este părerea tuturor ruşilor lipoveni în privinţa aceasta. Dar ce să facă tinerii? Trebuie să-şi câştige pâinea, trebuie să plece să-şi întemeieze o familie, să-şi construiască o casă, să pornească în viaţă cu ceva. Ei nu pleacă de bunăvoie în altă parte, numai că, situaţia financiară şi economică din ţară fiind foarte proastă, aceștia sunt nevoiţi să plece. În orice caz, sunt harnici acolo unde sunt, întotdeauna vin cu bani, câştigă, cumpără case în alte oraşe, chiar şi în Iaşi ştiu două familii care şi-au cumpărat apartamente. Majoritatea ieşenilor şi răduţenilor ruşi lipoveni sunt din satul Climăuţi. 

- Ne spuneaţi la început dialogului de faptul că aţi absolvit Facultatea de Litere şi să ne spuneţi concret - ce aţi terminat, când aţi terminat, unde aţi terminat?

- Da, sunt absolventă a Facultăţii de Filologie, Secţia Rusă–Română, şi am terminat în anul 1973, la Universitatea „Al.I. Cuza”, Iaşi,

- Vă amintiţi ce teză de licenţă aţi avut?

- Da, îmi amintesc. Am făcut o comparaţie între tragediile lui N. A. Ostrovski, piesele lui Ostrovski, şi W. Shakespeare, asta înseamnă că nu am uitat încă foarte mult.

- Aţi adus fărâme de teatru de pe două teritorii culturale.

- Da, de pe două teritorii, dar să ştiţi că între timp la lucrarea de grad, Gradul I, m-am reprofilat deja spre gramatică. De ce? Deoarece am început să predau la liceu căci am predat la Liceul Silvic din Câmpulung Moldovenesc şi copiilor de acolo le plăcea mai mult gramatica, şi am spus că fac şi eu o teză de gramatică şi am făcut - verbele de mişcare în limba rusă.

- Foarte frumos, interesant! Între timp, de pe teritoriul literaturii, v-aţi îndreptat spre teritoriul limbii, gramaticii. Despre elevii cărora le predați limba rusă – ce ne puteți spune? Doamna secretară a școlii mi-a spus că unii dintre copiii ruşilor lipoveni iau contact cu limba română prima dată la grădiniţă.

- Da, aşa este. Câteodată părinţii nu sunt interesaţi sau delăsători, nu-i învaţă nici măcar două-trei cuvinte în limba română. Iar primul contact chiar că este la grădiniţă. Copiii sunt destul de inteligenţi şi bucuroşi să înveţe o limbă străină şi apoi, în timpul şcolii, recuperează şi chiar ajung să participe la olimpiada de limbă şi literatură română. Unii elevi au luat premii la Olimpiada de la Bacău.

Imediat după realizarea acestui interviu cu președintele Comunității Rușilor Lipoveni din Mușenița, Suceava am pășit spre Sfânta Biserică. Este, cu siguranță, cea mai impunătoare din comună și nu numai. În incinta acestei biserici, care poartă hramul Sf. Serghei de Radonej am stat de vorbă cu dascălul Simion Isakov.

-          O emoţie în suflet m-a cuprins când am intrat în incinta unei biserici atât de frumoase. Să-i facem curioşi şi pe cititorii noştri. Explicaţi-ne în câteva cuvinte istoricul acestei biserici.

-          Biserica aceasta a fost sfinţită în anul 1905, construită prin donaţia împărătesei de la Moscova, a familiei Morozov. Această biserică a trecut prin cele două războaie mondiale, în timpul cărora a fost afectat acoperişul ... au fost și cutremurele. Cu timpul s-a degradat atât de mult încât abia se mai putea oficia o Sfântă Liturghie în ea şi cu ajutorul oamenilor, a unor oameni de suflet, din zonă, din sânul comunităţii şi din afara ei, care ne-au ajutat - am renovat biserica. Prima dată am acoperit-o, în anul 2008, iar în anul 2011, am tencuit-o prin interior şi, apoi, am reușit să o pictăm. După cum se vede şi acum (n.r. noiembrie 2012) se lucrează şi mai este încă mult de lucru, dar suntem şi într-o foarte mare criză financiară. Am împrumutat nişte bani, mai suntem datori şi la pictorii noştri, dar - cu ajutorul lui Dumnezeu vom termina căci mai avem de tencuit turnul bisericii, de finalizat pictura, am mai avea nevoie cam de 40.000-50.000 de lei.

-          Despre hramul bisericii ce ne puteţi spune?

-          Hramul bisericii este a Sf. Cuvios Serghie de la Radonej din Rusia. Îl sărbătorim la 8 octombrie pe stil nou și la 26 Septembrie pe stil vechi.   

-          Aduceţi-ne câteva argumente şi despre stilul în care este construită această biserică.

-          Contrucţia este în stil vechi, de pe timpuri, precum se construiau în vechime bisericile în Rusia. Cam toate bisericile noastre sunt făcute pe formatul acesta.

-          În partea stângă am văzut icoane foarte vechi, icoane care au bătut cu siguranţă timpul.

-          Avem icoane vechi, de 200 de ani, 300 de ani, 150 de ani. Iconostasul are peste 100 de ani, este făcut odată cu biserica, iar restul icoanelor sunt donaţii de la oameni. Şi pictura care se face acum, se face tot în stilul vechi, nu trecem la stilul nou, rămân toate caracteristicile stilului de rit vechi.

-          Cine sunt pictorii care o realizează? De unde sunt aceştia?

-          Pictorii sunt din zona noastră. Aceștia sunt români, au studii superioare, ne înţeleg, ne respectă dorinţele noastre de pictură, ale obiceiului nostru.

-          Despre oamenii de aici din comunitate ce ne puteţi spune? De exemplu, într-o zi de duminică, atunci când e Sfânta Liturghie, vin la slujbă?

-          Da, bineînţeles, nici nu se pune problema să nu vină la slujbă. Cum spune şi în Sfânta Scriptură - şase zile munceşti şi a şaptea te odihneşti, dar te odihneşti slujind Domnului, mulţumindu-I pentru săptămâna care a trecut şi te rogi în continuare pentru săptămâna care a trecut, te rogi în continuare pentru tine, pentru copii, pentru tot neamul tău. Toată speranţa şi baza este Dumnezeu, fără voia lui Dumnezeu nu poţi trece nici pragul unei case.

-          Pragul sfintei biserici de aici ne-a ajutat Bunul Dumnezeu şi l-am trecut, mulţumim pentru faptul că v-aţi deschis sufletul pentru mine, pentru cititorii noştri şi - să conchidem prin a adresa un gând, un salut tuturor etnicilor ruşi lipoveni din zona Moldovei.

-          Le doresc sănătate, fericire, şi dacă au bunăvoinţă şi pot să ne mai ajute, să ne sponsorizeze. Eu vă las - numărul de telefon, adresa, contul și dacă se găseste un bun donator, noi mulţumim foarte frumos.

Simion Isakov – dascăl al bisericii Sfântul Serghei de Radonej, sat Climăuți, Comuna Mușenița, Suceava. Nr. de telefon – 0744/821.774

Apărut în "Kitej-Grad" - Revistă lunară de cultură. NR. 12 (168) - DECEMBRIE 2012

24, 25, 26 FEBRUARIE - Eveniment - Ciocanesti, Suceava

In zilele de 24, 25, 26 februarie 2012 in Comuna Muzeu Ciocanesti din judetul Suceava - va avea loc - Festivalul National al Oualor Incondeiate. Evenimentul se afla la edtia a IX-a. Daca la prima editie au participat un numar de 50 de mesteri populari, incondeietori de oua, la editia din acest an - organizatorii estimeaza ca vor fi prezenti aproximativ 200. Ciocanesti-ul este cunoscut, in intreaga lume, in special, prin Muzeul National al Oualor Incondeiate, punct cultural, situat chiar in centrul comunei.

Fotografii din Muzeul "Arta Lemnului" - Campulung Moldovenesc

TARGUL MESTESUGARILOR CUCUTENI 5000 - IASI - 26-28 IUNIE 2009

Florin Colibaba - Artist Ceramist - Radauti - Suceava