Cu „nostalgie” despre Rusia prin filmele lui Tarkovski... împreună cu Feodora Tichanov – Comunități Etnice/Ruși Lipoveni cu Dumitru Șerban (ora 20:30, 09.12.2020 și 16.12.2020)

     Atât în ediția de astăzi a emisiunii noastre, cât și în cea de miercurea viitoare (16 decembrie a.c.), începând cu ora 20 și 30 de minute, dialogăm cu Feodora Tichanov, tânără a Comunității Starovere din satul Climăuți, Comuna Mușenița, Județul Suceava.

Feodora Tichanov a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Unviersității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, secția Limba și literatura română – Limba și literatura rusă, iar lucrarea de licență pe care a prezentat-o la sfârșitul studiilor se intitulează - Nebunia întru Hristos în tradiția culturală și literară românească.

În prezent, invitata ediției de astăzi a emisiunii noastre urmează cursurile de Masterat - Limba rusă ca limbă străină și comunicare interculturală - master de didactică și culturologie, în cadrul Institutului „Aleksandr Sergheevici Pușkin” din Moscova, Federația Rusă.

Înspre Feodora am ajuns în urma unui text pe care l-a scris, evident, după câteva experiențe culturale trăite: acasă, în comunitate; la studii, în Iași, dar și în peregrinările pe care le-a întreprins de-a lungului anilor în Sankt Petersburg și Moscova, Federația Rusă, toate fiind descrise în textul respectiv.

Așadar, acesta se intitulează - „Cărți în limba română în filmul lui Tarkovski”, trimis fiind către producătorul și regizorul Ionuț Dumitrescu, cel care este creatorul inițiativei Tarkovskiana în România.

Până a ne vorbi despre subiectele surprinse în textul amintit, Feodora vine în fața dumneavoastră, su sufletul deschis, prezentându-ne din mărcile identitare pe care le are în zestrea sa spirituală, aducându-ne amănunte și despre biografia Sa… presărată fiind cu piese de teatru urmărite, filme vizonate, muzee vizitate, imagini culese și conservate atât pe retină, dar mai ales în suflet.

Feodora ne vobește și despre modul cum se păstrează și se conservă tradițiile specifice în comunitatea din care-și trage rădăcinile, spunându-ne că acestea, astăzi, în ciuda modernității pe care o întâlnim la tot pasul, se păstrează cu sfințenie.

Și dacă am amintit de textul intitulat: „Cărți în limba română în filmul lui Tarkovski” pe care Feodora Tichanov l-a trimis către producătorul și regizorul Ionuț Dumitrescu, cel care este creatorul inițiativei Tarkovskiana în țara noastră, facem precizarea că textul respectiv ne-a emoționat, stârnindu-ne acele corzi sensibile ale sufletului, trimițându-ne către reîntâlnirea cu filmele din creația lui Andrei Tarkovski. În acest context, până a afla amănunte din filmele regizorului rus, audiem o scurtă biografie a acestuia. 

 

Feodora Tichanov, invitata celor două ediții ale emisiunii Comunități Etnice/Ruși Lipoveni (9 și 16 dec. a.c.), orginară din Comunitatea Staroveră Climăuți, comuna Mușenița, Județul Suceava, ne mai oferă amănunte concrete despre subiectul filmului Solaris (apărut în 1972, ecranizare  a romanului cu același nume al lui Stanislav Lem), de Andrei Tarkovski, prezentându-ne firul acțiunii, accentuând care sunt legăturile regizorului cu România, lămurindu-ne, astfel, și - de ce apar, secvențial, în film, cărți în limba română?

 După prezentarea firului acțiunii din filmul Solaris, Feodora Tichanov ne vorbește despre exil, cu accent pe filmul Nostalgia, lansat în iunie 1983 în Italia, prezentându-ne subiectul, deloc simplu, însă, acesta e ca un răspuns la trăirile staroverilor - și nu numai - din timpurile apuse (miezul secolului al XVII-lea; prigoana intelectualilor de timpul Revoluției bolșevice din 1917 și de după; prigoana elitelor din timpul regimului comunist, aici amintind și de regizorul Andrei Tarkovski).

  Mai apoi, Feodora Tichanov – originară din Comunitatea Staroveră Climăuți, comuna Mușenița, județul Suceava, masterandă a Insitutului „Aleksandr Sergheevici Pușkin” din Moscova, ne conturează o imagine a Rusiei din sufletul său… oferindu-ne exemple de scriitori prin a căror operă – scrisă în Rusia sau în exil – au marcat-o, încât ne spune că viziunea Sa despre acest spațiu, încărcat de cultură și spiritualitate, este mult diferită, trimițând, astfel, către anii dintâi, atunci când era o lume altfel, cu nostalgie susținând că… era, de fapt, o lume la care nu vom mai avea acces niciodată. Înspre finalul dialogului, Feodora, pe calea undelor, are un gând de bine și frumos, pentru fiecare dintre dumnevaoastră. 

Despre toate acestea, dar și multe alte subiecte interesante veți afla mai multe amănunte, în cele două ediții ale emisiunii Comunități Etnice/Ruși Lipoveni de astăzi și de miercurea viitoare, pe care le difuzăm începând cu ora 20 și 30 de minute, de pe toate frecvențele Radio Iași.

Mai multe amănunte... inclusiv AUDIO, AICI - http://www.radioiasi.ro/emisiuni/cu-nostalgie-despre-rusia-prin-filmele-lui-tarkovski-comunitati-etnice-rusi-lipoveni-cu-dumitru-serban-ora-2030-09-12-2020-si-16-12-2020/

Text și foto (unele): Dumitru ȘERBAN

Fotografii: Feodora TICHANOV 

Ion Martinov – esenţa vieţii… însăşi viaţa – Comunităţi Etnice/Ruși lipoveni cu Dumitru Șerban (ora 20 și 30 de minute, 7.11.2018/RADIO ROMÂNIA IAȘI)

În emisiunea de astăzi revenim acasă la ruşii lipoveni din satul Climăuți, comuna Mușenița, județul Suceava. În Climăuți, intrăm în incinta gospodăriei moşului Ion Martinov, membru al comunităţii lipoveneşti, un om gospodar, dedicat trup şi suflet comunităţii, familiei, sfintei biserici, un om a cărui experienţă de viaţă trăită, încă scrie istoria unui neam osândit la chinurile cele mai aspre, prezentând astăzi, viaţa familiilor lipoveneşti din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Războiul, cu toate ororile lui, şi-a lăsat amprenta adânc în conştiinţa neamurilor, distrugând familii, dezbinând oamenii, lăsând răni deschise, poate abia cicatrizate.

Invitatul nostru ne aminteşte de timpurile de altădată din Climăuţi, timpuri în care frontul din cel de-al Doilea Război Mondial trecea chiar prin sat. Acesta ne deapănă povestea tatălui domniei sale, căzut prizonier la ruşi, un film real al vieţii şi al războiului, al intrigilor şi răzbunărilor, iar pentru muritorii de rând, al luptei pentru supravieţuire.

Prin intermediul invitatului nostru, moşul Ion Martinov, încercăm să facem o incursiune în trecutul domniei sale şi să ne imaginăm cum un copil de paisprezece ani, ia frâiele vieţii în mâini şi munceşte pentru a avea ce pune  pe masă… pare aproape o poveste ruptă din basme, unde neiniţiatul parcurge etapele iniţierii, trecând o serie de probe.

După ce-l veţi audia pe Ion Martinov, veţi constata că viaţa este uneori prea dură, dar depinde de noi, de credinţa noastră, de voinţa şi de puterea de sacrificiu, care au fost bazele trecerii probelor. Imaginaţi-vă un copil de paisprezece ani, care-şi cumpără un căluţ cu bani împrumutaţi, pentru a-şi câştiga existenţa de zi cu zi, şi e nevoit să plece din casa părintească, să muncească printre străini, în construcţii, fiind acum gospodarul familiei, muncind cu gândul la tatăl său care era prizonier în Rusia, sacrificând aproape două decenii din viaţă, în detenţie, în numele unui război iminent.

Ion Martinov ne prezintă firul vieţii, după anii “60, când, alături de tatăl domniei sale, întors acasă, din detenţie, muncesc pentru a-şi înfiripa gospodăria, cunoscând bunăstarea, curtea fiind-le plină, neajunsurile fiind de domeniul trecutului, iar cea de-a doua perioadă, după anii “90, putem spune, că viaţa este chiar una înfloritoare, acesta devenind şi un bun neguţător făcându-şi clientelă, nu doar în sat, ci şi în afara acestuia, fiind căutat de comercianţii din Galaţi, Brăila.

Ceea ce ne mângâie sufletul, se adună în declaraţia pe care ne-o face moşul Ion Martinov, care ne mărturiseşte, că este nedezlipit, săptămână de săptămână, de emisiunea Comunităţi entice/Ruşi Lipoveni (Miercuri, ora 20 şi 30 de minute – 21/RADIO ROMÂNIA IAȘI), pe care o aşteaptă cu sufletul la gură, astăzi, devenind personaj, actant în rolurile principale, împărtăşindu-ne experienţa de viaţă trăită, fiind un adevărat model pentru noi toţi.

Această poveste, pe lângă partea narativă, frumos prezentată de către invitatul nostru, conţine şi o parte moralizatoare deductivă: să nu-ţi pierzi niciodată nădejdea şi, mereu, în ochii tăi trebuie să sclipească luminiţa de la capătul tunelului, viaţa întreagă fiind un adevărat tunel, tunel din care trebuie să ieşi victorios.

Foto, text, audio: Dumitru ȘERBAN

Ion Martinov - esenţa vieţii… însăşi viaţa - Comunităţi Etnice/Ruși lipoveni cu Dumitru Șerban (ora 20 și 30 de minute, 26.04.2017)

În emisiunea de astăzi revenim acasă la ruşii lipoveni din satul Climăuți, comuna Mușenița, județul Suceava. În Climăuți, intrăm în incinta gospodăriei moşului Ion Martinov, membru al comunităţii lipoveneşti, un om gospodar, dedicat trup şi suflet comunităţii, familiei, sfintei biserici, un om a cărui experienţă de viaţă trăită, încă scrie istoria unui neam osândit la chinurile cele mai aspre, prezentând astăzi, viaţa familiilor lipoveneşti din timpul celui de-al doilea Război Mondial.

Războiul, cu toate ororile lui, şi-a lăsat amprenta adânc în conştiinţa neamurilor, distrugând familii, dezbinând oamenii, lăsând răni deschise, poate abia cicatrizate.

Invitatul nostru ne aminteşte de timpurile de altădată din Climăuţi, timpuri în care frontul din cel de-al doilea Război Mondial trecea chiar prin sat. Acesta ne deapănă povestea tatălui domniei sale, căzut prizonier la ruşi, un film real al vieţii şi al războiului, al intrigilor şi răzbunărilor, iar pentru muritorii de rând, al luptei pentru supravieţuire.

Prin intermediul invitatului nostru, moşul Ion Martinov, încercăm să facem o incursiune în trecutul domniei sale şi să ne imaginăm cum un copil de paisprezece ani, ia frâiele vieţii în mâini şi munceşte pentru a avea ce pune  pe masă… pare aproape o poveste ruptă din basme, unde neiniţiatul parcurge etapele iniţierii, trecând o serie de probe.

După ce-l veţi audia pe Ion Martinov, veţi constata că viaţa este uneori prea dură, dar depinde de noi, de credinţa noastră, de voinţa şi de puterea de sacrificiu, care au fost bazele trecerii probelor. Imaginaţi-vă un copil de paisprezece ani, care-şi cumpără un căluţ cu bani împrumutaţi, pentru a-şi câştiga existenţa de zi cu zi, şi e nevoit să plece din casa părintească, să muncească printre străini, în construcţii, fiind acum gospodarul familiei, muncind cu gândul la tatăl său care era prizonier în Rusia, sacrificând aproape două decenii din viaţă, în detenţie, în numele unui război iminent. 

Ion Martinov ne prezintă firul vieţii, după anii “60, când, alături de tatăl său, întors acasă, din detenţie, muncesc pentru a-şi înfiripa gospodăria, cunoscând bunăstarea, curtea fiind-le plină, neajunsurile fiind de domeniul trecutului, iar cea de-a doua perioadă, după “90, putem spune, că viaţa este chiar una înfloritoare, acesta devenind şi un bun neguţător făcându-şi clientelă, nu doar în sat, ci şi în afara acestuia, fiind căutat de comercianţii din Galaţi, Brăila.

Ceea ce ne mângâie sufletul, se adună în declaraţia pe care ne-o face moşul Ion Martinov, care ne mărturiseşte, că este nedezlipit, săptămână de săptămână, de emisiunea Comunităţi entice/Ruşi Lipoveni (Miercuri, ora 20 şi 30 de minute - 21), pe care o aşteaptă cu sufletul la gură, astăzi, devenind personaj, actant în rolurile principale, împărtăşindu-ne experienţa de viaţă trăită, fiind un adevărat model pentru noi toţi.

Această poveste, pe lângă partea narativă, frumos prezentată de către invitatul nostru, conţine şi o parte moralizatoare deductivă: să nu-ţi pierzi niciodată nădejdea şi, mereu, în ochii tăi trebuie să sclipească luminiţa de la capătul tunelului, viaţa întreagă fiind un adevărat tunel, tunel din care trebuie să ieşi victorios.

MAI MULTE AICI - http://radioiasi.ro/emisiuni/rusi-lipoveni/ion-martinov-esenta-vietii-insasi-viata-comunitati-etnicerusi-lipoveni-cu-dumitru-serban-ora-20-si-30-de-minute-26-04-2017/