În emisiunea de astăzi revenim acasă
la ruşii lipoveni din satul Climăuți, comuna Mușenița, județul Suceava. În
Climăuți, intrăm în incinta gospodăriei moşului Ion Martinov, membru al
comunităţii lipoveneşti, un om gospodar, dedicat trup şi suflet comunităţii,
familiei, sfintei biserici, un om a cărui experienţă de viaţă trăită, încă
scrie istoria unui neam osândit la chinurile cele mai aspre, prezentând astăzi,
viaţa familiilor lipoveneşti din timpul celui de-al doilea Război Mondial.
Războiul, cu toate ororile lui, şi-a
lăsat amprenta adânc în conştiinţa neamurilor, distrugând familii, dezbinând
oamenii, lăsând răni deschise, poate abia cicatrizate.
Invitatul nostru ne aminteşte de
timpurile de altădată din Climăuţi, timpuri în care frontul din cel de-al
doilea Război Mondial trecea chiar prin sat. Acesta ne deapănă povestea tatălui
domniei sale, căzut prizonier la ruşi, un film real al vieţii şi al războiului,
al intrigilor şi răzbunărilor, iar pentru muritorii de rând, al luptei pentru
supravieţuire.
Prin intermediul invitatului nostru,
moşul Ion Martinov, încercăm să facem o incursiune în trecutul domniei sale şi
să ne imaginăm cum un copil de paisprezece ani, ia frâiele vieţii în mâini şi
munceşte pentru a avea ce pune pe masă…
pare aproape o poveste ruptă din basme, unde neiniţiatul parcurge etapele
iniţierii, trecând o serie de probe.
După ce-l veţi audia pe Ion
Martinov, veţi constata că viaţa este uneori prea dură, dar depinde de noi, de
credinţa noastră, de voinţa şi de puterea de sacrificiu, care au fost bazele
trecerii probelor. Imaginaţi-vă un copil de paisprezece ani, care-şi cumpără un
căluţ cu bani împrumutaţi, pentru a-şi câştiga existenţa de zi cu zi, şi e
nevoit să plece din casa părintească, să muncească printre străini, în
construcţii, fiind acum gospodarul familiei, muncind cu gândul la tatăl său
care era prizonier în Rusia, sacrificând aproape două decenii din viaţă, în
detenţie, în numele unui război iminent.
Ion Martinov ne prezintă firul
vieţii, după anii “60, când, alături de tatăl său, întors acasă, din detenţie,
muncesc pentru a-şi înfiripa gospodăria, cunoscând bunăstarea, curtea fiind-le
plină, neajunsurile fiind de domeniul trecutului, iar cea de-a doua perioadă,
după “90, putem spune, că viaţa este chiar una înfloritoare, acesta devenind şi
un bun neguţător făcându-şi clientelă, nu doar în sat, ci şi în afara acestuia,
fiind căutat de comercianţii din Galaţi, Brăila.
Ceea ce ne mângâie sufletul, se
adună în declaraţia pe care ne-o face moşul Ion Martinov, care ne mărturiseşte,
că este nedezlipit, săptămână de săptămână, de emisiunea Comunităţi entice/Ruşi
Lipoveni (Miercuri, ora 20 şi 30 de minute - 21), pe care o
aşteaptă cu sufletul la gură, astăzi, devenind personaj, actant în rolurile
principale, împărtăşindu-ne experienţa de viaţă trăită, fiind un adevărat model
pentru noi toţi.
Această poveste, pe lângă partea
narativă, frumos prezentată de către invitatul nostru, conţine şi o parte
moralizatoare deductivă: să nu-ţi pierzi niciodată nădejdea şi, mereu,
în ochii tăi trebuie să sclipească luminiţa de la capătul tunelului, viaţa
întreagă fiind un adevărat tunel, tunel din care trebuie să ieşi victorios.