O zi ploioasă de toamnă. O toamnă
dornică de iarna ce tocmai a venit. Intrarea în comuna Mușenița din județul
Suceava mi-a trimis gândurile spre Ansamblul mănăstiresc Sergheiev Posad,
ansamblu situat la câteva zeci de kilometri de Moscova. Cupole în forma
bulbului de ceapă mi se arată în fața ochilor. Crucile tăiate ... Oare am ajuns
din nou în Rusia? Întrebarea care-mi frământa gândurile. Nu, nu am ajuns în
Rusia, ci în comuna Mușenița, Suceava. Astfel, satele aflate în administrația
comunei sunt - Bănceşti, Climăuţi, Muşeniţa, Văşcăuţi, Baineţ, Vicşani. Primul
popas, în comuna Mușenița, l-am făcut în satul Climăuți, mai exact, acasă la
Paraskovia Fomin, președinte al Comunității Rușilor Lipoveni din Mușenița și
profesoară de limba rusă în această localitate suceveană.
-
Comuna Muşeniţa, satul Climăuţi – acasă la doamna Paraskovia Fomin!
- Bine ați venit în
comunitatea noastră. Sunt absolventă a Facultăţii de Filologie a Universităţii
„Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, profesoară, la pensie, şi ruşii lipoveni din
satul Climăuţi au dorit să mă aleagă ca preşedinte al comunității şi activez,
după moartea soţului meu, în această funcţie.
-
Descrieţi-ne comunitatea.
- Comunitatea ruşilor
lipoveni este completă şi complexă. În satul Climăuţi locuiesc majoritatea
ruşilor lipoveni, sunt doar până la 1% locuitori de alte naţionalităţi, dar, şi
aceştia s-au încadrat şi s-au implicat în activitatea noastră deoarece sunt
puţini, sunt câţiva români, câţiva ucrainieni, câţiva tătari şi câţiva
polonezi, pe cale de dispariţie, deoarece - bătrânii au murit, iar tinerii au
plecat în alte ţări. Ştim cu toții că aceasta este situaţia în ţara noastră. Tinerii
pleacă în căutarea unui loc de muncă în Spania, în Italia, în Germania şi de
aceea am spus că sunt pe cale de dispariţie. Majoritatea populaţiei este îmbătrânită,
puţini sunt dintre cei tineri care au rămas, iar cei care au rămas în sat şi
sunt de vârstă mijlocie au copii care sunt la şcoală, şi, deci au interes să
mai locuiască în această comună şi în acest sat.
-
Câţi ruși lipoveni mai sunt astăzi în comună?
- Estimativ sunt în jur
de 400–500 de suflete.
- Câţi erau cu douăzeci de ani în urmă?
- Cu douăzeci de ani în
urmă erau foarte mulţi, şi eu când eram elevă, erau clase compacte, de 25–35
de elevi
într-o clasă, dar, acum, în satul
Climăuţi nu mai funcţionează nici şcoala cu clasele I–IV, ci
funcţionează în satul Baineţ, care este centrul comunei.
- Am aflat că în urmă cu doi ani s-au închis nişte şcoli pe raza comunei
Muşeniţa.
- Da, s-au închis,
tocmai din cauză că numărul de elevi s-a redus şi nu puteau să funcţioneze
şcolile cu 9–10 copii. Astăzi, toţi
copiii sunt transportaţi la Baineţ. Aici
este Şcoala cu clasele I – VIII şi aici aceștia învață.
-
Aş vrea să ştiu cum îi vedeţi astăzi pe copii. Dumneavoastră aţi ieşit la
pensie şi cu siguranţă este un pic de melancolie pentru că nu mai sunteţi la
catedră.
- Eu încă merg la
şcoală, mai am 8 ore, predau limba rusă maternă, dar chiar dacă nu aş merge la
şcoală, tot ţin legătura cu toţi oamenii din sat, deoarece satul nu este atât
de populat încât să nu te cunoşti cu un om din cealaltă parte a satului. Oricum
ne întâlnim în fiecare duminică la biserică, şi ştiţi că la noi, la ruşii
lipoveni, biserica are un mare rol şi ne ţine uniţi. Concret, noi suntem, de
fapt, uniţi în jurul bisericii.
-
Practic, sfânta biserică este miezul comunităţii.
- Da, şi,
întâlnindu-ne, este imposibil să nu intri în contact cu oamenii, să nu
comunici, şi comunici câteodată, la bisercă, dintre cele mai interesante idei. Dezbatem
idei apărute la televizor sau ceva din ce ai citit
-
Fiindcă aţi amintit de citit, v-am găsit şi cu o carte aici pe masa de lucru.
- Da, am început să
recitesc Magicianul şi, cred că,
altfel văd lucrurile decât în tinereţe. Maturitatea îşi spune cuvântul.
- De asemenea, aţi amintit în discursul dumneavoastră de Sfânta Biserică.
Să ne spuneţi câte biserici ale ruşilor lipoveni sunt în comună, ştiu că aici -
este un centru spiritual cu greutate.
- Erau patru biserici,
acum sunt trei, dar putem spune că sunt patru, căci - în ograda bisericii „Sf.
Serghei de Radonej”, este şi o altă bisericuţă, îi spunem aşa pentru că se fac
slujbe pe timp de iarnă, este mai mică şi ca să poată lumea să vină şi să nu
îngheţe, că cealaltă biserică este mare, este din piatră, este friguroasă şi pe
timp de iarnă oamenii nu mai pot sta acolo, în frig, şi slujbele se ţin în cea
mică.
-
Au acestea un hram?
- Fiecare dintre
acestea au câte un hram. Concret – avem Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Biserica
„Sf. Nicolae” cu hramul Sf. Nicolae, Biserica „Sf. Serghei din Radonej” şi Biserica „Schimbarea la faţă a
Domnului”.
-
Este vorba despre Sf. Serghei din Radonej care are sfintele moaşte în Ansamblul
Mănăstiresc de la periferia Moscovei, în Lavra Pecerska, acea frumoasă
mănăstire de acolo?
- Da, este hramul
acestui sfânt la noi. Biserica noastră a Sf. Serghei are o istorie separată. Se
spune că - biserica a fost construită de o boieroaică căreia i-a murit fiul, în
condiţii neelucidate, şi pentru iertarea păcatelor, se mai spune că - boieroaica
a zis că dacă va creşte pe această biserică un copăcel, înseamnă că păcatele
fiului său vor fi iertate. Şi într-adevăr a crescut, o salcie.
-
Punctați-ne, în cele ce urmează, câteva lucruri despre ocupațiile celor care au
rămas în comună?
- Locuitorii satului
nostru, acesta fiind aşezat mai departe de oraş, la 22 de km de oraşul Rădăuţi
şi la 14 km de Siret, se ocupă în majoritatea lor cu agricultura. Nu au alte
posibilităţi ca să practice altă meserie. Cei tineri mai fac naveta în oraşe,
cu maşini particulare şi mai lucrează în Rădăuţi sau în Siret, dar, bătrânii,
majoritatea sunt pensionari şi se ocupă cu grădinăritul, cu agricultura.
-
Îmi aduc aminte că stăteam de vorbă în urmă cu ceva timp la Manolea, comuna
Forăşti, cu preotul de acolo şi îmi spunea că plecările acestea în străinătate,
în special ale tinerilor, nu prea sunt bune, era părerea unui om din Sfânta
Biserică, anume că - nu sunt uneori utile nici familiei, nici comunităţii. Spun
aceasta raportat la faptul că biserica vă strânge, vă ţine uniţi.
- Da, de fapt este
părerea tuturor ruşilor lipoveni în privinţa aceasta. Dar ce să facă tinerii?
Trebuie să-şi câştige pâinea, trebuie să plece să-şi întemeieze o familie,
să-şi construiască o casă, să pornească în viaţă cu ceva. Ei nu pleacă de bunăvoie
în altă parte, numai că, situaţia financiară şi economică din ţară fiind foarte
proastă, aceștia sunt nevoiţi să plece. În orice caz, sunt harnici acolo unde
sunt, întotdeauna vin cu bani, câştigă, cumpără case în alte oraşe, chiar şi în
Iaşi ştiu două familii care şi-au cumpărat apartamente. Majoritatea ieşenilor
şi răduţenilor ruşi lipoveni sunt din satul Climăuţi.
-
Ne spuneaţi la început dialogului de faptul că aţi absolvit Facultatea de
Litere şi să ne spuneţi concret - ce aţi terminat, când aţi terminat, unde aţi
terminat?
- Da, sunt absolventă a
Facultăţii de Filologie, Secţia Rusă–Română, şi am terminat în anul 1973, la
Universitatea „Al.I. Cuza”, Iaşi,
-
Vă amintiţi ce teză de licenţă aţi avut?
- Da, îmi amintesc. Am
făcut o comparaţie între tragediile lui N. A. Ostrovski, piesele lui Ostrovski,
şi W. Shakespeare, asta înseamnă că nu am uitat încă foarte mult.
-
Aţi adus fărâme de teatru de pe două teritorii culturale.
- Da, de pe două
teritorii, dar să ştiţi că între timp la lucrarea de grad, Gradul I, m-am
reprofilat deja spre gramatică. De ce? Deoarece am început să predau la liceu
căci am predat la Liceul Silvic din Câmpulung Moldovenesc şi copiilor de acolo
le plăcea mai mult gramatica, şi am spus că fac şi eu o teză de gramatică şi am
făcut - verbele de mişcare în limba rusă.
-
Foarte frumos, interesant! Între timp, de pe teritoriul literaturii, v-aţi
îndreptat spre teritoriul limbii, gramaticii. Despre elevii cărora le predați
limba rusă – ce ne puteți spune? Doamna secretară a școlii mi-a spus că unii
dintre copiii ruşilor lipoveni iau contact cu limba română prima dată la
grădiniţă.
- Da, aşa este.
Câteodată părinţii nu sunt interesaţi sau delăsători, nu-i învaţă nici măcar
două-trei cuvinte în limba română. Iar primul contact chiar că este la
grădiniţă. Copiii sunt destul de inteligenţi şi bucuroşi să înveţe o limbă
străină şi apoi, în timpul şcolii, recuperează şi chiar ajung să participe la
olimpiada de limbă şi literatură română. Unii elevi au luat premii la Olimpiada
de la Bacău.
Imediat după realizarea acestui
interviu cu președintele Comunității Rușilor Lipoveni din Mușenița, Suceava am
pășit spre Sfânta Biserică. Este, cu siguranță, cea mai impunătoare din comună
și nu numai. În incinta acestei biserici, care poartă hramul Sf. Serghei de
Radonej am stat de vorbă cu dascălul Simion Isakov.
-
O
emoţie în suflet m-a cuprins când am intrat în incinta unei biserici atât de
frumoase. Să-i facem curioşi şi pe cititorii noştri. Explicaţi-ne în câteva
cuvinte istoricul acestei biserici.
-
Biserica aceasta a fost sfinţită în anul
1905, construită prin donaţia împărătesei de la Moscova, a familiei Morozov.
Această biserică a trecut prin cele două războaie mondiale, în timpul cărora a
fost afectat acoperişul ... au fost și cutremurele. Cu timpul s-a degradat atât
de mult încât abia se mai putea oficia o Sfântă Liturghie în ea şi cu ajutorul
oamenilor, a unor oameni de suflet, din zonă, din sânul comunităţii şi din
afara ei, care ne-au ajutat - am renovat biserica. Prima dată am acoperit-o, în
anul 2008, iar în anul 2011, am tencuit-o prin interior şi, apoi, am reușit să
o pictăm. După cum se vede şi acum (n.r.
noiembrie 2012) se lucrează şi mai este încă mult de lucru, dar suntem şi
într-o foarte mare criză financiară. Am împrumutat nişte bani, mai suntem
datori şi la pictorii noştri, dar - cu ajutorul lui Dumnezeu vom termina căci
mai avem de tencuit turnul bisericii, de finalizat pictura, am mai avea nevoie
cam de 40.000-50.000 de lei.
-
Despre
hramul bisericii ce ne puteţi spune?
-
Hramul bisericii este a Sf. Cuvios Serghie
de la Radonej din Rusia. Îl sărbătorim la 8 octombrie pe stil nou și la 26
Septembrie pe stil vechi.
-
Aduceţi-ne
câteva argumente şi despre stilul în care este construită această biserică.
-
Contrucţia este în stil vechi, de pe
timpuri, precum se construiau în vechime bisericile în Rusia. Cam toate
bisericile noastre sunt făcute pe formatul acesta.
-
În
partea stângă am văzut icoane foarte vechi, icoane care au bătut cu siguranţă
timpul.
-
Avem icoane vechi, de 200 de ani, 300 de
ani, 150 de ani. Iconostasul are peste 100 de ani, este făcut odată cu
biserica, iar restul icoanelor sunt donaţii de la oameni. Şi pictura care se
face acum, se face tot în stilul vechi, nu trecem la stilul nou, rămân toate
caracteristicile stilului de rit vechi.
-
Cine
sunt pictorii care o realizează? De unde sunt aceştia?
-
Pictorii sunt din zona noastră. Aceștia
sunt români, au studii superioare, ne înţeleg, ne respectă dorinţele noastre de
pictură, ale obiceiului nostru.
-
Despre
oamenii de aici din comunitate ce ne puteţi spune? De exemplu, într-o zi de
duminică, atunci când e Sfânta Liturghie, vin la slujbă?
-
Da, bineînţeles, nici nu se pune
problema să nu vină la slujbă. Cum spune şi în Sfânta Scriptură - şase zile
munceşti şi a şaptea te odihneşti, dar te odihneşti slujind Domnului,
mulţumindu-I pentru săptămâna care a trecut şi te rogi în continuare pentru
săptămâna care a trecut, te rogi în continuare pentru tine, pentru copii,
pentru tot neamul tău. Toată speranţa şi baza este Dumnezeu, fără voia lui
Dumnezeu nu poţi trece nici pragul unei case.
-
Pragul
sfintei biserici de aici ne-a ajutat Bunul Dumnezeu şi l-am trecut, mulţumim
pentru faptul că v-aţi deschis sufletul pentru mine, pentru cititorii noştri şi
- să conchidem prin a adresa un gând, un salut tuturor etnicilor ruşi lipoveni
din zona Moldovei.
-
Le doresc sănătate, fericire, şi dacă au
bunăvoinţă şi pot să ne mai ajute, să ne sponsorizeze. Eu vă las - numărul de
telefon, adresa, contul și dacă se găseste un bun donator, noi mulţumim foarte frumos.
Simion
Isakov – dascăl al bisericii Sfântul Serghei de Radonej, sat Climăuți, Comuna
Mușenița, Suceava. Nr. de telefon – 0744/821.774
