Ruşii lipoveni din Focuri/Iaşi – trecut şi prezent

În urmă cu doar câteva zile - am fost în comunitatea ruşilor lipoveni din comuna Focuri, Judeţul Iaşi. Satul Focuri este o aşezare atestată recent (anul 1879), gândindu-ne la alte localităţi din zona Moldovei care au atestare documentară din timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). La Focuri ne-am întâlnit cu oameni gospodari, oameni dedicaţi, trup şi suflet, sfintei biserici în primul rând, apoi familiei şi nu în ultimul rând muncii. Au un respect aparte pentru  lucrul bine făcut şi într-un timp destul de scurt. Aşadar, pe la casele ruşilor lipoveni, cât şi pe la bucăţile de teren ale gospodarilor din Focuri, am fost împreună cu preşedintele comunităţii – dl Fănică Timofte. Înainte de a începe periplul prin comunitate - am purtat un dialog chiar cu domnia sa în incinta sediului ruşilor lipoveni din această localitate ieşeană, dialog pe care-l redăm mai jos.  

Biserica Rusilor Lipoveni din FOCURI/IASI

- Domnule Fănică Timofte descrieţi-ne comunitatea ruşilor lipoveni din Focuri, Iaşi.

- Comunitatea noastră a venit o dată cu împroprietărirea însurăţeilor, o dată cu majoritarii. Aici, în localitatea Focuri, sunt 210 familii, aproximativ 570 de suflete, trăiesc în armonie cu toată lumea, avem două biserici, una de vară, una de iarnă, două ansambluri folclorice, unul de adulţi şi unul de copii. La noi în localitate s-a introdus din anul 2005 limba rusă maternă în şcoală, avem un profesor calificat, doamna Zinaida Gromic, care este o profesionistă, dsa pune mult suflet în ceea ce face. Scoate din lut diamante care sclipesc.

- Spuneţi acest lucru pentru că aveţi elevi care au plecat la liceu, la facultate de aici - din Focuri?

- Da, avem copii care au plecat, iar ansamblurile folclorice au fost cotate la nivelul cel mai înalt la diverse festivaluri.

- Vorbiţi-ne despre ocupaţiile oamenilor de aici, în special ale ruşilor lipoveni.

- În general, ruşii lipoveni din Focuri se ocupă cu agricultura, creşterea animalelor, şi mai sunt diferite ocupaţii, dar acestea sunt mai rare.

- Aţi spus, la începutul dialogului - „biserica de vară, biserica de iarnă”. Sunt diferenţe, au locaţii diferite?

- Nu, sunt în aceeaşi curte, biserica de vară este mai mare, mai spaţioasă, mai răcoroasă, iar cea de iarnă este mai mică un pic şi mai restrânsă, are încălzire centrală. Lângă biserică, cu ajutorul domnului deputat Miron Ignat, noi am făcut demersuri, iar dumnealui ne-a ajutat ca să construim o trapeză, care, de curând a fost sfinţită. Mai este mult de muncă până a fi terminată, dar suntem mândri de ceea ce am construit până în prezent. Aceasta poate rămâne pentru stră-strănepoţii noştri.

- Suntem chiar acum în sediul ruşilor lipoveni din Focuri, un sediu foarte frumos, bine îngrijit. Vedem costume specifice, cărţi în limba rusă, icoane foarte vechi – pentru buna desfăşurare a treburilor aici, s-a implementat un proiect?

- Într-adevăr am demarat un proiect, se numeşte „Tezaur lipovenesc”, este un parteneriat între comunitatea ruşilor lipoveni din comuna Focuri, Biblioteca Judeţeană, Biblioteca localităţii Focuri şi Primăria Focuri.

- Este un  proiect interesant, vă urăm succes! Dumneavoastră aveţi, aici, în comună un rol important, suneţi mereu sunat, căutat, acum v-am răpit de la serviciu.

- Proiectul acesta eu mi l-am dorit de foarte mult timp, cred ca mi se potriveşte cel mai bine, se pliază pe caracterul meu - sunt asistent medical generalist în localitatea Focuri, judeţul Iaşi. Încerc să dau primul ajutor şi încerc să tămădui şi sufletul, şi trupul, în măsura în care mă pricep, restul trimit la specialişti mai departe.

- Fiindcă aţi amintit de profesie, numai dumneavoastră vă ocupaţi de sănătatea locuitorilor comunei?

- Este o echipă întreagă, sunt doi medici de familie, patru asistenţi generalişti şi un medic stomatolog.

- Să conchidem, prin a adresa un salut comunităţii ruşilor lipoveni de aici din Focuri, dar şi comunităţii ruşilor lipoveni din întreaga Moldovă.

- Urez tuturor sănătate, spor la treabă fiindcă este toamnă şi acum chiar este treabă foarte multă şi fac apel la unire în rîndul ruşilor lipoveni. Doamne ajută!

Imediat după dialogul purtat cu dl. Fănică Timofte am fost acasă la un legumicultor al comunităţii ruşilor lipoveni din Focuri, Iaşi. Într-un număr viitor al revistei lunare culturale „KITEJ-GRAD” vom reda dialogul cu Ioan Iacob, dialog care ne oferă o adevărată lecţie de viaţă. Apoi, fiindcă preotul paroh al comunităţii era la strâns, respectiv bătut răsărita (soreanca), împreună cu preşedintele comunităţii am ajuns la terenul unde, chiar preotul în persoană, împreună cu alţi membri ai comunităţii făceau toate aceste treburi. Mai jos, vă invităm să citiţi un dialog interesant cu Ioan Avdei - preot paroh al comunităţii ruşilor lipoveni din Focuri, Iaşi.

- Părinte ... v-am găsit la treabă.

- Da, aşa este!

- Concret. Suntem în lanul de floarea-soarelui. Cum este producţia anul acesta?

- Producţia este cum este şi anul, secetos, deci şi producţia este scăzută.

- Dar am înţeles că la floarea-soarelui este mult mai bună, comparativ cu alte culturi.

- Da. Preţul este mai bun. Producţia este mai mică, dar, în schimb, preţul este mai bun. Sămânţa este specifică locului, este chiar de lipoveni cultivată, se poate spune că lipovenii au pornit cu floarea-soarelui, dinainte de revoluţie, mergeau la piaţă la Iaşi cu sămânţă prăjită. Aveau cantităţi mici căci era pe timpul comunismului, nu aveau pământul lor, aveau loturi mici.

- Cât pământ aveţi aici?

- 2 hectare.

- Văd că aveţi şi oameni la treabă. Vin oamenii, vă ajută, sunt săritori?

- La părintele trebuie să sără.

- Felicitări, părinte. E pământul parohiei?

Nu, aici este pământul proprietate personală.

- Să dea Dumnezeu să ajungeţi să o bateţi, să o terminaţi, să o vindeţi, să meargă treaba bine in gospodărie. Am văzut în sat o biserică frumoasă!

- Da, de fapt, sunt două biserici. Parohia are o biserică de vară şi una de iarnă. Biserica de vară a fost sfinţită în anul 1984. Biserica de iarnă a fost reconstruită după ce a ars biserica veche de lemn, în anul 1994, în urma unui incendiu, apoi s-a construit o biserică nouă - care serveşte pentru slujbele de iarnă, nefiind o comunitate foarte numeroasă, ne-am mutat acolo pe timp de iarnă. Între timp am putut monta o centrală termică, iar iarna sfintele liturghii se ţin aici. Comunitatea noastră este asemenea unui stup de albine -  vara se răspândeşte, iar iarna se strânge într-un loc.

- Foarte frumos. Bine aţi punctat!

- Biserica mare a fost construită după modelele celorlalte biserici lipoveneşti, în Rusia totul fiind mare şi impunător, astfel s-a construit şi biserica noastră.

- Aţi amintit de faptul că o biserică a ars. În ce an? Eraţi preot aici?

- Nu, nu eram preot aici. Eram la şcoală, la liceu, eram elev.Era anul 1994.

- Ce s-a întâmplat, părinte?Mi-a spus un domn profesor de la Facultatea de Litere din Iaşi, Catedra de Slavistică, în timpul studenţiei mele că a ars o biserică aici. Cu siguranţă de-a lungul timpului aţi mai aflat una alta. De ce să ardă o biserică? Aşa din senin?

- Cercetările nu au fost minuţioase, pompierii ca să se scuze au spus ca a fost o lumânare, ceea ce e greu de crezut pentru că, oricând am pune o lumânare care să ardă până la capăt, nu poate lua foc o biserică din acest motiv. Biserica a fost spartă, căci a fost găsită deschisă şi s-a încercat salvarea câtorva obiecte de cult, covoare etc. din pridvor. Dar ... biserica era deja deschisă, semn că cineva a umblat acolo. Biserica era veche, de o sută de ani, cu icoane vechi ... e posibil să fi fost o tentaţie asupra sfintelor icoane.

- Vorbiţi-ne, vă rog, în cele ce urmează despre comunitatea de aici, despre oamenii locului, despre copiii de aici. 

- Comunitatea noastră este alcătuită din 200 de familii, tineri şi bătrâni. Chiar dacă sunt mulţi bătrâni, sunt şi mulţi copii. Conform evidenţelor pe care le deţinem, se poate spune că, natalitatea şi mortalitatea sunt la nivel egal. Copiii vin la biserică, la îndemnul părinţilor. Aici ne-am întâlnit, noi venind din ţară străină, unde în altă parte ne putem întâlni decât la biserică. Nu avem obiceiuri cum au alte comunităţi, să horim, să jucăm. În ultimul timp, copiii noştri, trăind printre ortodocşi, pierdeau cumva limba, dar datorită preşedintelui comunităţii – dl. Fănică Timofte, şi a dlui. deputat Miron Ignat am reuşit să avem un profesor de limba rusă şi în felul acesta copiii noştri învaţă limba maternă, ceea ce este foarte bine. Spiritul nostru - chiar dacă va fi să se piardă, se va pierde foarte greu.

- Mai sunt fărâme din ce a fost odată şi astăzi. În special, în rândul copilaşilor.

- Sunt. Deocamdată cât suntem noi, nu vor dispărea.

- E bine. Vă felicităm. V-am găsit la treabă, ne-aţi vorbit despre oameni, despre copii. Hramurile bisericii?

- Biserica poartă hramul Sfântului Neculai, făcătorul de minuni - Biserica mare. La fel, era şi lăcaşul care a ars. Bisericii mici, reconstruită, deja având mereu două hramuri, am vrut să punem şi un alt sfânt care să ne ocrotească, iar aici fiind o zonă în care ne cam ocoleşte ploaia, i-am pus hramul Sfîntului Ilie Tesviteanul. 

- Multe tradiţii sunt în ziua Sf. Ilie Tesviteanul.

- Sunt foarte multe, în special, legate de ploaie. Noi slujeam pentru ploaie şi înainte, făceam, de exemplu, slujbele proorocului Ilie. Umblam prin câmp cu icoane, cu toată comunitatea, ţineam post. Acum toate se fac mai accentuat şi ai des deoarece este şi hramul.

- Aduceţi-ne câteva argumente cu privire la istoricul celei mai vechi biserici de aici.

- Biserica a fost făcută de primii oameni care au venit aici. Dacă satul Focuri este atestat în anul 1879 şi noi ruşiii lipoveni ţinem cont de istoricul comunei. Documente scrise despre lipoveni nu avem. Fiind o comună tânără şi lipovenii au venit aici în jurul anilor respectivi – putem preciya faptul că biserica a fost construită între anii 1900-1912. La început sfânta biserică a fost construită numai din lemn şi, se pare că, tot atunci ar fi fost şi un preot care slujea aici. Lipovenii de aici au venit de la Târgu Frumos, Brăteşti, Manolea, Climăuţi.

- Astfel s-a închegat aici comunitatea, în jurul Bisericii. 

- Iniţial, membrii comunităţii au venit în căutarea pământului pentru că erau agricultori. Focuri era o comună nou înfiinţată. În acest context se dădeau loturi mari de pământ. De exemplu, câte 5 hectare sau mai mult pentru o familie. Ţinând cont că este o zonă de şes şi cu foarte multe iazuri în apropiere, şi ştim - ruşii lipoveni se ocupă cu grădinăritul, astfel a pornit totul.

- Daţi-ne câteva detalii despre calendarul ruşilor lipoveni, pentru că sunt diferenţe.

- Diferenţele faţă de calendarul ortodox: noi suntem cu 13 zile în urmă, dar avem aceleaşi sărbători, e doar o diferenţă de calendar, nu şi de triod, Paştele şi Postul mare le avem în acelaşi timp.

- Părinte, vorbiţi-ne şi despre bătrânii satului. Aceştia duc multe în spinarea lor, duc tradiţii, duc timpul care s-a schimbat de parcă a luat-o razna.

- Da, duc. Şi tot ce am învăţat, putem spune cu tărie, că am învăţat de la ei. În privinţa tradiţiilor bisericeşti, de la ei am învăţat cititul în slavonă, cântatul, rânduiala slujbelor, şi rânduielile agriculturii - tot de la ei le moştenim. Slujbele se desfăşoară în limba slavonă, citim în slavonă, cântăm în slavonă, şi pe copii încercăm să-i învăţăm tot limba aceasta, care se deosebeşte puţin de limba rusă.

- Să transmitem în finalul discuţiei, un gând, un salut, tuturor ruşilor lipoveni din zona Moldovei.

- Multă, multă sănătate! Fiind toamnă - să-şi umple hambarele cu ce este pe câmp, şi anul viitor să fie mult mai bogat. Doamne ajută!

Apărut în "Kitej-Grad" - Revistă lunară de cultură. NR. 10-11 (166-167) - OCTOMBRIE-NOIEMBRIE 2012