Rușii lipoveni din Brăila, trecut și prezent – Comunități Etnice/Ruși Lipoveni cu Dumitru Șerban (ora 20:30, 31.03.2020)

În emisiunea de astăzi poposim acasă la rușii lipoveni din Brăila, mai exact în incinta sediului cultural al Comunității din cartierul Pisc, de pe strada Alexandru Davila, Numărul 13.

Dialogăm cu domnul Pavel Tudose, originar din Târgu Frumos, Iași, iar de peste 15 ani este membru marcant al comunității brăilene, atașat de valorile identitare ale Comunității Rușilor Lipoveni din România.

Pavel Tudose în anul 2004 a absolvit Facultatea de Jurnalistică a Universității „Prietenia Popoarelor” din Moscova, ca bursier al statului român, cu teza de licență – Rolul și influența centrelor religioase ale staroverilor din secolele XVII și XVIII în dezvoltarea publicisticii ruse. În paralel, în anul 2003, a absolvit și cursurile Facultății de Litere, secția Rusă-Română, a Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași.

Domnul Pavel Tudose, invitat al emisiunii de astăzi, în anul 2015, a publicat un interesant volum intitulat – Rușii Lipoveni din România – istorie și actualitate. Comunitatea rușilor lipoveni din Brăila: model de conviețuire multietnică în context național și european, lucrare care a văzut lumina tiparului la Editura Comunității Rușilor Lipoveni din România, proiect editorial cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național și Fundația „Obșcina” din Brăila.

Încă de la începutul dialogului aflăm amănunte din perspectivă istorică despre Comunitatea Rușilor Lipoveni din Brăila, invitatul nostru prezentându-ne principalele ocupații, de ieri și de astăzi, ale membrilor comunității.

Invitat, astăzi, al emisiunii noastre, avem pe jurnalistul Pavel Tudose, originar din Târgu Frumos, Iași, cel care încă din perioada studenției a publicat în revistele comunității „Kitejgrad” și „Zorile”, iar în perioada 2001-2002 lucrând ca traducător și redactor la postul de radio „Vocea Rusiei” din Moscova, Federația Rusă, Departamentul de Știri, Secția Limba Română. Astăzi mai aflăm amănunte despre primele cercetări întrepinse în comunitatea brăileană, amintindu-ne și despre colaborarea pe care a avut-o și încă o are cu redacția revistei „Kitejgrad”, revistă lunară de cultură și istorie, care apare sub coordonarea Centrului de Studii și Cercetări privind Rușii Lipoveni din România, spunându-ne că volumul Rușii Lipoveni din România – istorie și actualitate. Comunitatea rușilor lipoveni din Brăila: model de conviețuire multietnică în context național și european constituie rezultatul preocupărilor Domniei Sale legate de tot ceea ce reprezintă istoricul staroverilor, pentru ca, apoi, să audiem amănunte și despre exodul staroverilor din Rusia, de la mijlocul secolului al XVII-lea și de mai târziu.

Reamintim că suntem acasă la rușii staroveri din Brăila și dialogăm cu domnul Pavel Tudose, membru marcant al comunității, evidențiat – de-a lungul anilor – prin publicarea a sute de articole sau traduceri cu referire la istoria și cultura rușilor staroveri din România și de peste fruntarii. Pavel Tudose ne amintește de primul articol scris pentru „Kitejgrad”... cu accent pe câteva date din biografia Domniei Sale, pentru ca imediat să ne contureze o imagine a principalelor evenimente, manifestări, acțiuni culturale organizate, chiar inițiate de Comunitatea Rușilor Lipoveni din Brăila, toate acestea având ca principal obiectiv păstrarea, conservarea și promovarea măricilor identitare ale Comunității Rușilor Lipoveni din România.

Aproape de finalul emiisunii… invitatul nostru ne amintește personalitățile din comunitatea brăileană care au participat și încă participă la păstrarea zestrei spirituale a copiilor, tinerilor, membrilor comunității de pe acestea meleaguri.

Limba lui Pușkin pentru fiecare vlăstar al comunității poate constitui un avantaj în carieră, aflănd amănunte – de la invitatul nostru – și despre acest subiect, punctându-ne și rolul părinților în perpetuarea limbii ruse materne, apoi creionându-ne și atribuțiile pe care le au reprezentanții Grădiniței „Arlechino” din Brăila.

Înspre finalul dialogului nostru, Domnul Pavel Tudose ne conturează o imagine a două proiecte editoriale foarte importante pentru – Comunitatea Rușilor Lipoveni din România - având, pentru fiecare dintre dumneavoatsră, un gând de bine și de frumos.

Despre toate acestea, dar și despre multe alte subiecte interesante veți afla mai multe amănunte, în ediția de astăzi a emisiunii Comunități Etnice/Ruși Lipoveni pe care o difuzăm începând cu ora 20 și 30 de minute, pe toate frecvențele Radio Iași.

Mai multe amănunte, inclusiv AUDIO - aici - http://www.radioiasi.ro/emisiuni/rusi-lipoveni/rusii-lipoveni-din-braila-trecut-si-prezent-comunitati-etnice-rusi-lipoveni-cu-dumitru-serban-ora-2030-31-03-2020/

Ne auzim, online, aici - http://www.radioiasi.ro/asculta-live/ 

Text și audio: Dumitru ȘERBAN

Sărbătoare în Comunitatea Rușilor Lipoveni din România - Comunități Etnice/Ruși Lipoveni cu Dumitru Șerban (ora 20:30, 20.02.2019)

         În ediția de astăzi a emisiunii noastre vorbim despre o serie de manifestări dedicate Zilei Comunității Rușilor Lipoveni din România, acțiuni desfășurate, duminică, 17 februarie, în Rădăuți, județul Suceava. Anul acesta, la 12 februarie, s-au împlinit 29 de ani de la recunoașterea personalității juridice a Comunității Rușilor Lipoveni din România. Cu acest prilej, duminica trecută, în Rădăuți, am asistat la un frumos spectacol cultural-artistic dedicat Zilei Comunității, dar și la vernisajul expoziției de fotografii și documente dedicate aniversării a 100 de ani de la proclamarea Marii Uniri.

          În dimineața zilei de duminică am participat la prezentarea romanului Ambasadorul invizibil, de Nichita Danilov, volum aflat la ediția a II-a, apărut în seria Top 10 Plus a Editurii POLIROM din Iași, în luna decembrie a anului trecut.

          După lansarea romanului scriitorului Nichita Danilov am asistat la prezentarea Broșurii - Centenarul Marii Uniri. Etnicii Ruși Lipoveni - editată de către membrii redacției "Zorile" sub egida Centrului de Studii și Cercetări privind Rușii Lipoveni din România.

          Prima voce pe care o audiem în ediția de astăzi este a domnului Silviu Feodor, președinte al Comunității Rușilor Lipoveni din România, cel care ne vorbește despre importanța zilei Comunității Rușilor Lipoveni din România, cât și despre Ziua Limbii Materne.

          Știut este faptul că anul acesta, în România, este anul cărții.

          Cartea, în cazul de față, constituie un alt subiect pe care ni-l conturează domnul Silviu Feodor, punctând și câteva detalii din planul editorial al comunității pentru anul în curs.

          Înspre finalul intervenției, domnul Silviu Feodor ne conturează și un scurt portret biografic al scriitorului Nichita Danilov, amintind de romanul Ambasadorul invizibil, apărut, în anul 2018, la Iași, la Editura POLIROM.

          Silviu Feodor anunță și un eveniment de o importanță aparte pentru Comunitatea Rușilor Lipoveni din România. Este vorba despre Festivalului Poeziei Ruse, eveniment care anul acesta se va desfășura la Timișoara.

       În ediția de astăzi a emisiunii îl ascultăm și pe scriitorul Nichita Danilov, împărtășindu-ne câteva amintiri despre locurile natale, Domnia Sa fiind născut în Climăuți, comuna Mușenița, Suceava, dar ne conturează, pe scurt, o imagine a romanului Ambasadorul invizibil, carte lansată, la Rădăuți, în sala de evenimente a Hotelului Geralds, duminică, 17 februarie, începând cu ora 11.

          Nichita Danilov ne destăinuie câteva întâmplări povestite de înaintașii Domniei Sale, amintindu-ne și de câteva experiențe de viață pe care le-a trăit, situații care au constituit punctul de plecare al romanului în discuție.

          Romanul de tip realist prezintă cu veridicitate întâmplări reale, filtrate prin conștiința scriitorului; acesta are ca tematică condiția umană, fiind un roman al limitelor, dar și al puterii.

       Imediat după lansarea romanului Ambasadorul invizibil, de Nichita Danilov, volum aflat la ediția a II-a, apărut la Editura POLIROM din Iași, dar și după prezentarea broșurii - Centenarul Marii Uniri. Etnicii Ruși Lipoveni - editată de către membrii redacției "Zorile" sub egida Centrului de Studii și Cercetări privind Rușii Lipoveni din România, am invitat la dialog pe domnul Andrian Ampleev, deputat în Parlamentul României din partea Comunității Rușilor Lipoveni.

          Dialogul s-a axat pe descrierea evenimentelor culturale desfășurate la Rădăuți, concluzia fiind aceea că tot ce se investește în - școală, familie, biserică - este pentru tânăra generație, iar obiectivele acesteia sunt de a păstra valorile identitare ale înaintașilor.

        Mai multe despre această sărbătoare aflați ascultând diseară emisiunea Comunități etnice/Ruși lipoveni, începând cu ora 20 și 30 de minute, pe toate frecvențele Radio Iași.

          Asupra evenimentelor de la Rădăuți, manifestări care au constituit subiectele emisiunii noastre de astăzi revenim și în edițiile următoare.

MAI MULTE - AICI - ȘI AUDIO - http://www.radioiasi.ro/emisiuni/sarbatoare-in-comunitatea-rusilor-lipoveni-din-romania-comunitati-etnice-rusi-lipoveni-cu-dumitru-serban-ora-2030-20-02-2019/

Text, audio și foto: Dumitru ȘERBAN

Lipovenii din Mușenița, Suceava

   O zi ploioasă de toamnă. O toamnă dornică de iarna ce tocmai a venit. Intrarea în comuna Mușenița din județul Suceava mi-a trimis gândurile spre Ansamblul mănăstiresc Sergheiev Posad, ansamblu situat la câteva zeci de kilometri de Moscova. Cupole în forma bulbului de ceapă mi se arată în fața ochilor. Crucile tăiate ... Oare am ajuns din nou în Rusia? Întrebarea care-mi frământa gândurile. Nu, nu am ajuns în Rusia, ci în comuna Mușenița, Suceava. Astfel, satele aflate în administrația comunei sunt - Bănceşti, Climăuţi, Muşeniţa, Văşcăuţi, Baineţ, Vicşani. Primul popas, în comuna Mușenița, l-am făcut în satul Climăuți, mai exact, acasă la Paraskovia Fomin, președinte al Comunității Rușilor Lipoveni din Mușenița și profesoară de limba rusă în această localitate suceveană.

- Comuna Muşeniţa, satul Climăuţi – acasă la doamna Paraskovia Fomin!

- Bine ați venit în comunitatea noastră. Sunt absolventă a Facultăţii de Filologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, profesoară, la pensie, şi ruşii lipoveni din satul Climăuţi au dorit să mă aleagă ca preşedinte al comunității şi activez, după moartea soţului meu, în această funcţie.

- Descrieţi-ne comunitatea.

- Comunitatea ruşilor lipoveni este completă şi complexă. În satul Climăuţi locuiesc majoritatea ruşilor lipoveni, sunt doar până la 1% locuitori de alte naţionalităţi, dar, şi aceştia s-au încadrat şi s-au implicat în activitatea noastră deoarece sunt puţini, sunt câţiva români, câţiva ucrainieni, câţiva tătari şi câţiva polonezi, pe cale de dispariţie, deoarece - bătrânii au murit, iar tinerii au plecat în alte ţări. Ştim cu toții că aceasta este situaţia în ţara noastră. Tinerii pleacă în căutarea unui loc de muncă în Spania, în Italia, în Germania şi de aceea am spus că sunt pe cale de dispariţie. Majoritatea populaţiei este îmbătrânită, puţini sunt dintre cei tineri care au rămas, iar cei care au rămas în sat şi sunt de vârstă mijlocie au copii care sunt la şcoală, şi, deci au interes să mai locuiască în această comună şi în acest sat.

- Câţi ruși lipoveni mai sunt astăzi în comună?

- Estimativ sunt în jur de 400–500 de suflete.

- Câţi erau cu douăzeci de ani în urmă?

- Cu douăzeci de ani în urmă erau foarte mulţi, şi eu când eram elevă, erau clase compacte, de 25–35 de  elevi  într-o clasă, dar, acum, în satul  Climăuţi nu mai funcţionează nici şcoala cu clasele I–IV, ci funcţionează în satul Baineţ, care este centrul comunei.

- Am aflat că în urmă cu doi ani s-au închis nişte şcoli pe raza comunei Muşeniţa.

- Da, s-au închis, tocmai din cauză că numărul de elevi s-a redus şi nu puteau să funcţioneze şcolile cu 9–10 copii.  Astăzi, toţi copiii sunt  transportaţi la Baineţ. Aici este Şcoala cu clasele I – VIII şi aici aceștia învață.

- Aş vrea să ştiu cum îi vedeţi astăzi pe copii. Dumneavoastră aţi ieşit la pensie şi cu siguranţă este un pic de melancolie pentru că nu mai sunteţi la catedră.

- Eu încă merg la şcoală, mai am 8 ore, predau limba rusă maternă, dar chiar dacă nu aş merge la şcoală, tot ţin legătura cu toţi oamenii din sat, deoarece satul nu este atât de populat încât să nu te cunoşti cu un om din cealaltă parte a satului. Oricum ne întâlnim în fiecare duminică la biserică, şi ştiţi că la noi, la ruşii lipoveni, biserica are un mare rol şi ne ţine uniţi. Concret, noi suntem, de fapt, uniţi în jurul bisericii.

- Practic, sfânta biserică este miezul comunităţii.

- Da, şi, întâlnindu-ne, este imposibil să nu intri în contact cu oamenii, să nu comunici, şi comunici câteodată, la bisercă, dintre cele mai interesante idei. Dezbatem idei apărute la televizor sau ceva din ce ai citit

- Fiindcă aţi amintit de citit, v-am găsit şi cu o carte aici pe masa de lucru.

- Da, am început să recitesc Magicianul şi, cred că, altfel văd lucrurile decât în tinereţe. Maturitatea îşi spune cuvântul.

- De asemenea, aţi amintit în discursul dumneavoastră de Sfânta Biserică. Să ne spuneţi câte biserici ale ruşilor lipoveni sunt în comună, ştiu că aici - este un centru spiritual cu greutate.

- Erau patru biserici, acum sunt trei, dar putem spune că sunt patru, căci - în ograda bisericii „Sf. Serghei de Radonej”, este şi o altă bisericuţă, îi spunem aşa pentru că se fac slujbe pe timp de iarnă, este mai mică şi ca să poată lumea să vină şi să nu îngheţe, că cealaltă biserică este mare, este din piatră, este friguroasă şi pe timp de iarnă oamenii nu mai pot sta acolo, în frig, şi slujbele se ţin în cea mică.

- Au acestea un hram?

- Fiecare dintre acestea au câte un hram. Concret – avem Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Biserica „Sf. Nicolae” cu hramul Sf. Nicolae, Biserica „Sf. Serghei din Radonej” şi Biserica „Schimbarea la faţă a Domnului”.

- Este vorba despre Sf. Serghei din Radonej care are sfintele moaşte în Ansamblul Mănăstiresc de la periferia Moscovei, în Lavra Pecerska, acea frumoasă mănăstire de acolo?

- Da, este hramul acestui sfânt la noi. Biserica noastră a Sf. Serghei are o istorie separată. Se spune că - biserica a fost construită de o boieroaică căreia i-a murit fiul, în condiţii neelucidate, şi pentru iertarea păcatelor, se mai spune că - boieroaica a zis că dacă va creşte pe această biserică un copăcel, înseamnă că păcatele fiului său vor fi iertate. Şi într-adevăr a crescut, o salcie. 

- Punctați-ne, în cele ce urmează, câteva lucruri despre ocupațiile celor care au rămas în comună?

- Locuitorii satului nostru, acesta fiind aşezat mai departe de oraş, la 22 de km de oraşul Rădăuţi şi la 14 km de Siret, se ocupă în majoritatea lor cu agricultura. Nu au alte posibilităţi ca să practice altă meserie. Cei tineri mai fac naveta în oraşe, cu maşini particulare şi mai lucrează în Rădăuţi sau în Siret, dar, bătrânii, majoritatea sunt pensionari şi se ocupă cu grădinăritul, cu agricultura.

- Îmi aduc aminte că stăteam de vorbă în urmă cu ceva timp la Manolea, comuna Forăşti, cu preotul de acolo şi îmi spunea că plecările acestea în străinătate, în special ale tinerilor, nu prea sunt bune, era părerea unui om din Sfânta Biserică, anume că - nu sunt uneori utile nici familiei, nici comunităţii. Spun aceasta raportat la faptul că biserica vă strânge, vă ţine uniţi.

- Da, de fapt este părerea tuturor ruşilor lipoveni în privinţa aceasta. Dar ce să facă tinerii? Trebuie să-şi câştige pâinea, trebuie să plece să-şi întemeieze o familie, să-şi construiască o casă, să pornească în viaţă cu ceva. Ei nu pleacă de bunăvoie în altă parte, numai că, situaţia financiară şi economică din ţară fiind foarte proastă, aceștia sunt nevoiţi să plece. În orice caz, sunt harnici acolo unde sunt, întotdeauna vin cu bani, câştigă, cumpără case în alte oraşe, chiar şi în Iaşi ştiu două familii care şi-au cumpărat apartamente. Majoritatea ieşenilor şi răduţenilor ruşi lipoveni sunt din satul Climăuţi. 

- Ne spuneaţi la început dialogului de faptul că aţi absolvit Facultatea de Litere şi să ne spuneţi concret - ce aţi terminat, când aţi terminat, unde aţi terminat?

- Da, sunt absolventă a Facultăţii de Filologie, Secţia Rusă–Română, şi am terminat în anul 1973, la Universitatea „Al.I. Cuza”, Iaşi,

- Vă amintiţi ce teză de licenţă aţi avut?

- Da, îmi amintesc. Am făcut o comparaţie între tragediile lui N. A. Ostrovski, piesele lui Ostrovski, şi W. Shakespeare, asta înseamnă că nu am uitat încă foarte mult.

- Aţi adus fărâme de teatru de pe două teritorii culturale.

- Da, de pe două teritorii, dar să ştiţi că între timp la lucrarea de grad, Gradul I, m-am reprofilat deja spre gramatică. De ce? Deoarece am început să predau la liceu căci am predat la Liceul Silvic din Câmpulung Moldovenesc şi copiilor de acolo le plăcea mai mult gramatica, şi am spus că fac şi eu o teză de gramatică şi am făcut - verbele de mişcare în limba rusă.

- Foarte frumos, interesant! Între timp, de pe teritoriul literaturii, v-aţi îndreptat spre teritoriul limbii, gramaticii. Despre elevii cărora le predați limba rusă – ce ne puteți spune? Doamna secretară a școlii mi-a spus că unii dintre copiii ruşilor lipoveni iau contact cu limba română prima dată la grădiniţă.

- Da, aşa este. Câteodată părinţii nu sunt interesaţi sau delăsători, nu-i învaţă nici măcar două-trei cuvinte în limba română. Iar primul contact chiar că este la grădiniţă. Copiii sunt destul de inteligenţi şi bucuroşi să înveţe o limbă străină şi apoi, în timpul şcolii, recuperează şi chiar ajung să participe la olimpiada de limbă şi literatură română. Unii elevi au luat premii la Olimpiada de la Bacău.

Imediat după realizarea acestui interviu cu președintele Comunității Rușilor Lipoveni din Mușenița, Suceava am pășit spre Sfânta Biserică. Este, cu siguranță, cea mai impunătoare din comună și nu numai. În incinta acestei biserici, care poartă hramul Sf. Serghei de Radonej am stat de vorbă cu dascălul Simion Isakov.

-          O emoţie în suflet m-a cuprins când am intrat în incinta unei biserici atât de frumoase. Să-i facem curioşi şi pe cititorii noştri. Explicaţi-ne în câteva cuvinte istoricul acestei biserici.

-          Biserica aceasta a fost sfinţită în anul 1905, construită prin donaţia împărătesei de la Moscova, a familiei Morozov. Această biserică a trecut prin cele două războaie mondiale, în timpul cărora a fost afectat acoperişul ... au fost și cutremurele. Cu timpul s-a degradat atât de mult încât abia se mai putea oficia o Sfântă Liturghie în ea şi cu ajutorul oamenilor, a unor oameni de suflet, din zonă, din sânul comunităţii şi din afara ei, care ne-au ajutat - am renovat biserica. Prima dată am acoperit-o, în anul 2008, iar în anul 2011, am tencuit-o prin interior şi, apoi, am reușit să o pictăm. După cum se vede şi acum (n.r. noiembrie 2012) se lucrează şi mai este încă mult de lucru, dar suntem şi într-o foarte mare criză financiară. Am împrumutat nişte bani, mai suntem datori şi la pictorii noştri, dar - cu ajutorul lui Dumnezeu vom termina căci mai avem de tencuit turnul bisericii, de finalizat pictura, am mai avea nevoie cam de 40.000-50.000 de lei.

-          Despre hramul bisericii ce ne puteţi spune?

-          Hramul bisericii este a Sf. Cuvios Serghie de la Radonej din Rusia. Îl sărbătorim la 8 octombrie pe stil nou și la 26 Septembrie pe stil vechi.   

-          Aduceţi-ne câteva argumente şi despre stilul în care este construită această biserică.

-          Contrucţia este în stil vechi, de pe timpuri, precum se construiau în vechime bisericile în Rusia. Cam toate bisericile noastre sunt făcute pe formatul acesta.

-          În partea stângă am văzut icoane foarte vechi, icoane care au bătut cu siguranţă timpul.

-          Avem icoane vechi, de 200 de ani, 300 de ani, 150 de ani. Iconostasul are peste 100 de ani, este făcut odată cu biserica, iar restul icoanelor sunt donaţii de la oameni. Şi pictura care se face acum, se face tot în stilul vechi, nu trecem la stilul nou, rămân toate caracteristicile stilului de rit vechi.

-          Cine sunt pictorii care o realizează? De unde sunt aceştia?

-          Pictorii sunt din zona noastră. Aceștia sunt români, au studii superioare, ne înţeleg, ne respectă dorinţele noastre de pictură, ale obiceiului nostru.

-          Despre oamenii de aici din comunitate ce ne puteţi spune? De exemplu, într-o zi de duminică, atunci când e Sfânta Liturghie, vin la slujbă?

-          Da, bineînţeles, nici nu se pune problema să nu vină la slujbă. Cum spune şi în Sfânta Scriptură - şase zile munceşti şi a şaptea te odihneşti, dar te odihneşti slujind Domnului, mulţumindu-I pentru săptămâna care a trecut şi te rogi în continuare pentru săptămâna care a trecut, te rogi în continuare pentru tine, pentru copii, pentru tot neamul tău. Toată speranţa şi baza este Dumnezeu, fără voia lui Dumnezeu nu poţi trece nici pragul unei case.

-          Pragul sfintei biserici de aici ne-a ajutat Bunul Dumnezeu şi l-am trecut, mulţumim pentru faptul că v-aţi deschis sufletul pentru mine, pentru cititorii noştri şi - să conchidem prin a adresa un gând, un salut tuturor etnicilor ruşi lipoveni din zona Moldovei.

-          Le doresc sănătate, fericire, şi dacă au bunăvoinţă şi pot să ne mai ajute, să ne sponsorizeze. Eu vă las - numărul de telefon, adresa, contul și dacă se găseste un bun donator, noi mulţumim foarte frumos.

Simion Isakov – dascăl al bisericii Sfântul Serghei de Radonej, sat Climăuți, Comuna Mușenița, Suceava. Nr. de telefon – 0744/821.774

Apărut în "Kitej-Grad" - Revistă lunară de cultură. NR. 12 (168) - DECEMBRIE 2012

Trei etnii, trei biserici, acelasi Dumnezeu

In judetele Moldovei, exista trei etnii care incearca sa isi pastreze trasaturile distincte si prin intermediul religiei. Desi intre romi, rusi lipoveni si armeni exista unele deosebiri in modul in care se raporteaza la divinitate, in cele din urma cu totii se inchina la acelasi Dumnezeu.

Biserica romilor

In mod traditional, romii au imprumutat religia si obiceiurile religioase ale populatiei majoritare in mijlocul careia traiesc. La fel se intampla si in Moldova, unde cei mai multi dintre romi sunt ortodocsi si merg la bisericile construite de romani. Cu o singura exceptie, insa. Localitatea Bisca din judetul Bacau este singurul loc din tara unde etnicii rromi, desi destul de saraci, au strans bani si si-au inaltat o biserica proprie. “Demararea acestui proiect, foarte important, de altfel, pentru sat, a fost dificila. Nu aveam sustinere de nicaieri, dar am pornit la drum cu gandul sa facem o bisericuta la noi in sat. In patru ani, cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit sa o ridicam. Aceasta poarta hramul Nasterea Maicii Domnului”, spune Ioan Parnica, preotul satului.
Oamenii spun ca numai credinta in Dumnezeu i-a ajutat sa poata construi biserica. “Este o biserica unica in tara. Are preot rrom, e construita de rromi, iar impreuna cu majoritarii din satele vecine care vin la noi la biserica formam o singura comunitate. Toti suntem fiii lui Dumnezeu. Ne rugam aceluiasi Dumnezeu. In zi de sarbatoare, cand toti oamenii prezenti la Sfanta Liturghie incep sa cante, parca nu mai esti pe pamant”, spune un localnic.
Vecinii din comuna Berzunti ne-au povestit cate ceva despre biserica etnicilor rromi din Bisca. “Atat preotul Ioan, care este rrom, cat si comunitatea de rromi pe care o pastoreste la Bisca sunt de apreciat. Au muncit, s-au implicat in constructia bisericii si, dupa cum ati vazut, Dumnezeu i-a ajutat sa aiba propriul loc de rugaciune. Uneori si oameni din satul nostru (Buda) merg la biserica rromilor din Bisca. Aceasta comunitate de rromi constituie un exemplu pentru intrega tara”, a apreciat Cornelia Iftime, gospodar din Buda, comuna Berzunti.

Centrul spiritual al vietii lipovenilor

Rusii lipoveni constituie una dintre cele mai importante etnii din tara noastra. Conform ultimului recensamant, numarul acestora este de peste treizeci de mii. Cei mai multi traiesc in judetul Tulcea, dar ii intalnim si in Iasi, Botosani, Suceava.
Lipovenii povestesc despre istoria lor plina de zbucium, de framantari si nelinisti sufletesti: “Credinta rusilor lipoveni este ortodoxa, iar specificul acesteia este pastrarea ritului vechi, care a fost in Biserica Rusa pana la asa numitul raskol, mai exact, la mijlocul secolului al XVII-lea, cand au avut loc reforme in Biserica Rusa. Stramosii nostri nu au fost de acord cu modificarile introduse in ritualul liturgic si in cartile de cult, iar in urma prigoanei declansate de autoritatile tariste au emigrat in afara patriei natale. In acest fel, foarte multi rusi au ajuns si in Tarile Romane”, sustine Ioachim Ivanov, presedinte al Comunitatii Rusilor Lipoveni din Iasi.
Printre primele lucruri realizate de etnicii rusi lipoveni, in momentul cand s-au asezat pe actualul teritoriu al Moldovei, a fost construirea de troite, de biserici. “In momentul cand s-a infiintat o comunitate de rusi lipoveni, prima grija a acestora era de a construi un lacas de cult. Astfel, nu exista nici un singur sat care sa nu aiba o biserica. E si de inteles acest aspect, intrucat motivul emigratiei nu a fost nici economic, nici de alt tip, ci pur religios. Si-au abandonat in Rusia averi, case, prieteni si au incercat sa-si salveze credinta. Biserica este centrul vietii spirituale pentru rusii lipoveni”, mai puncteaza Ivanov.
Un astfel de lacas, construit in primii ani cand rusii lipoveni au ajuns in aceasta zona, este si Biserica Lipoveneasca din Iasi, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”. Incendiata in 1866 si reconsolidata ultima data in anul 1873, biserica construita in stil neoclasic rusesc prin contributia a numerosi negustori de la Moscova, reprezinta – potrivit specialistilor - un monument de mare valoare arhitecturala. Aici slujbele se tin in continuare in limba slavona, iar enoriasii sunt prezenti in fiecare zi de sarbatoare. Situata pe malul raului Bahlui, chiar in centrul Iasului, biserica reprezinta pentru rusii lipoveni liantul cu patria mama, Rusia. Pana astazi ea a ramas locul unde ei se roaga si isi povatuiesc copii.
Rusii lipoveni au biserici construite in foarte multe judete din zona Moldovei. Alaturi de comunitatea din orasul Iasi, un important numar de rusi lipoveni traiesc si in localitatea Lipoveni (Socalinti) in judetul Suceava. Aceasta localitate este prima atestata documentar in spatiul romanesc, in anul 1724.
In Lipoveni, oamenii spun ca traditia nu se pierde in comunitatea rusilor lipoveni. “Pentru noi Sfanta Liturghie este foarte importanta. In biserica femeile nu se amesteca cu barbatii. In semn de smerenie, femeile trebuie sa aiba capul acoperit, iar vestmantul [traditional] este obligatoriu. Pentru barbati, rubasca incheiata la gat este obligatorie. Ea este incinsa cu un brau multicolor cu canaf, numit pois. Femeile au un costum format din jacheta si fusta, aceasta este colorata si ornata la poale. Sfanta liturghie e in limba slavona. Numai noi, cei tineri, prin demersurile pe care le facem vom putea pastra traditiile mostenite de la stamosii nostri”, spune Angelica Boiciuc din Lipoveni, absolventa a Facultatii de Litere din cadrul universitatii “Alexandru Ioan Cuza”, Iasi, sectia rusa-italiana.

Primii crestini din lume

Istoria Moldovei este strans legata si de prezenta armenilor. Chiar daca in prezent numarul lor a scazut foarte mult, marturie ramin lacasele de cult construite de acestia de-a lungul timpului. “Daca nu veneau armenii in Romania, cred ca nu existau atatea biserici. Primii au venit acum aproape 10 secole in Moldova prin Hotin, Suceava, Botosani, Iasi, Vaslui, Galati. Istoria bisericilor este la fel de veche ca si existenta armenilor in Romania. Pentru poporul armean biserica inseamna mult mai mult decat un simplu lacas de cult. Biserica inseamna locul unde ne-am pastrat limba, traditia si religia crestina. Este binecunoscut faptul ca armenii au fost primul popor din lume care s-a convertit la religia crestina, in anul 301. Asadar, biserica a jucat si joaca in continuare un rol major in viata spirituala, sociala din sanul comunitatii armene”, spune Zare Nazarian, presedintele Consiliului Parohial al Bisericii Armene din Iasi si vicepresedinte al Uniunii Armenilor din Romania.
Ca si rusii lipoveni, cand se stabileau undeva, armenii construiau intai o biserica. Marturie stau cele doua biserici armenesti din Botosani, prima datand din anul 1350, iar a doua de la sfarsitul secolului al XVII-lea. Biserica Armeana din Iasi, renovata in proportie de nouazeci la suta, constituie un exemplu de conservare a spiritului armean, a traditiei si credintei. “Este bine cunoscut faptul ca acolo unde a existat o comunitate armeana prima preocupare a fost sa se construiasca un mic lacas de cult. Avem biserici si manastiri foarte vechi. Din pacate, de-a lungul anilor numarul armenilor a tot scazut. Acest lucru a fost un mare handicap in ce priveste intretinerea acestor manastiri si biserici”, a mai precizat Nazarian.
Acum treizeci de ani, in judetul Iasi erau in jur de treizeci de mii de armeni. Astazi mai sunt aproximativ 100 de familii, marea majoritate fiind in varsta. Cu toate acestea, armenii au continuat sa fie aproape de biserica lor si, in lipsa unui preot din Iasi, au apelat la parintele Mandalian din Suceava. “De cel putin zece ani nu s-au mai tinut slujbe in biserica noastra, dar membrii comunitatii au beneficiat regulat de slujbe cu ajutorul parintelui Mandalian, care venea aici o data pe luna. Aceste slujbe aveau loc la Capela Armeana din incinta cimitirului Armenesc din Iasi”, afirma, cu parere de rau, Zare Nazarian.

http://diversitate.cji.ro/files/foto/Dumitru_%20Serban.pdf