Frumoaso, ti-s ochii-asa de negri incat seara cand stau cu culcat cu capu-n poala ta imi pare, ca ochii tai, adanci, sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste vai si peste munti si peste sesuri, acoperind pamantul c-o mare de-ntuneric. Asa-s de negri ochii tai lumina mea.