Nu e nici razboi, nici revolutie, nici exil

In binecunoscutul jurnal, Sublinierea imi apartine, C'est moi qui souligne, al Ninei Berberova, pe la pagina nouasprezece, autoarea aminteste: "Traiesc in mijlocul unei multitudini incredibile si indescriptibile de intrebari si raspunsuri si, pentru a fi pe deplin sincera, nenorocirile secolului meu mi-au fost mai degraba de folos: revolutia m-a eliberat, exilul m-a calit, razboiul m-a proiectat intr-o alta lume". Poate voi fi acuzat ca paralela este gresita, dar secolul nostru inca nu are un razboi, o revolutie adevarata inca nu s-a starnit, de exil nici nu poate fi vorba si totusi vedem, (normal ca traim in ea) o societate cu putine valori. Nu gasim, in acest amalgam al estului, nici macar un fir de praf, sa spunem, cat decat valoros, care sa te surprinda, care sa te atraga si sa-ti creeze sentimentul de a mai veni, de a mai revedea. Cu siguranta ca valori sunt, dar nu suntem constienti ca ar trebuie explorate, privite, vizionate. Nici nu putem aminti de Iasi, fiindca in aceste momente se afla intr-o continua coma, nici nu putem aminti de Praga, fiindca nu suntem praghezi, deasemenea nu putem aminti de Berlin, ca nu suntem nemti. Totusi, cu siguranta, atat Praga, cat si Berlinul, normal, si oricare oras ordonat al Europei, Varsovia, de exemplu, te-ar face sa gandesti altfel, te-ar determina sa fii calm. Azi, in Romania, nu mai exista modul de viata, de a mai merge la o piesa de teatru, fiindca nu ai unde, nu poti merge la un muzeu, fiindca nu ai chef, chiar daca sunt foarte multe, nu poti sa mai intri intr-o biblioteca, fiindca nu are rost. Pentru ce? Azi, cand vezi cum, dupa ce "au mancat" isi arunca mucurile de tigara pe jos, cand vezi ca peretii nonstopului de unde iti bei cafeaua in fiecare dimineata sunt jegosi, si, totusi, tot de acolo o cumperi si maine, azi cand vezi numai transee, sapaturi, schimbat de trei ori mijlocul de trasnport sa ajungi la destinatie, azi cand pe unde iti intinzi pasii vezi numai rahat de caine, iar in zori latratul lor iti taie somnul, azi,lucrurile nu stau pe loc, lumea este in perpetua schimbare si zadarnic, mai crezi, ca vei putea in curand sa vezi o piesa de teatru, sa vizitezi un muzeu, sa citesti o carte buna, desi sunt foarte multe. Azi crezi ca totul iti apartine si totusi nimic nu este al tau. Am sa inchei, deasemenea cu cateva cuvinte din aceeasi carte a Ninei Berberova, tradusa in limba romana de Natalia Stanescu, ... gandirea inseamna energie si ea nu poate fi blocata la infinit, asa cum un popor nu poate sa fie rupt pentru totdeuna de evolutia generala, (aici la Iasi cam suntem) a civilizatiei. In concluzie, nu e nici razboi, nici revolutie, nici exil, si, noi, romanii inca nu am inceput sa evoluam.