Intarziem pasii spre marile banchete ale fotbalului. Intarzim sa fim fotbalisti, intarziem agonia unui premiu Nobel care nu mai vine ! Intarziem ...
De pe parcursului meciului din aceasta trista seara (10. 10. 2009) am retinut trei imagini ce nu au apartinut jucatorilor, antrenorilor. Aceste imagini au apartinut unor oameni pe care nu-i vom cunoaste nicodata! Ei sunt oamenii din spatele tuturor metaforelor, care, uneori, nu sunt observate.
1. La intonatul imnurilor celor doua echipe - am vazut cum steagul fiecarei tari se plimba paralel cu echipa, in timp ce aceasta intona sau nu imnul (mai putin echipa Romaniei, au uitat sa duca mana la inima. Cine? Generatia lui Mutu, Chivu, Rat!!!). O imagine promitatoare, dubla, pentru fiecare dintre adversari;
2. La golul 3 al sarbilor, de bucurie, un fan al acestora sare cu mana in sus, si, atentie, acesta sta cu trei degete in sus in fata unei camere de filmat care ne transmitea noua imaginile... incet, o umbra cu un scor de 3-0 se lasa apasatoare pe inimile noastre;
3. In secundele (3,4) premergatoare golului de 5-0, il prindem pe sticla pe Dani Coman, observam cum priveste spre coltul unde intra golul 5. Coman anticipeaza golul 5 si in acelasi timp dezastrul! Asadar, sa privim in neant si sa ne re-amintim ca
"toti partenerii nostri din grupa de la Guadalajara au carti de aur. Anglia e campioana mondiala. Brazilia a fost de doua ori la rand. Cehoslovacia a invins aproape toate echipele lumii, a dominat Italia pana si in prelungirile finalei mondiale 1934, a deschis scorul, prin Masopust, la Santiago, contra Braziliei. Noi, in schimb, am intarziat intotdeauna la marile banchete ale fotbalului. Aproape toate tarile Europei au stat, macar o data, in fata, la un asemenea banchet. Aproape toate tarile... Portugalia a fost un fel de regina a balului la Londra. Spania a castigat Cupa Europei. Franta a avut Stockholmul. Italia nu mai are nevoie de probe. Olanda a avut Ajax-ul si are Feynoord-ul. Republica Federala Germania a fost la Berna si la Londra. Anglia e Anglia. Austria a avut Wunderteam-ul. Ungaria inseamna, in primul rand, 6-3 cu Anglia la Londra, in meciul secolului, si 7-1 la Budapesta (tur - retur - am luat de la sarbi doar 8 GOLURI). Uniunea Sovietica are Cupa Europei si medalii olimpice de aur. Suedia pastreaza argintul la Stockholm. Iugoslavia a jucat finala Cupei Europei la Paris, si-a trimis echipa preferata Partizan, la Amsterdam, pentru Finala Cupei Campionilor Europeni si a uimit lumea pe Centomila, in a doua finala din 1968, cu Italia (dupa cum bine vedeti, sarbii au state vechi pe firmamentul fotbalistic mundial). Bulgaria (de la ei ni se trage totul, nu am fost capabili sa obtinem INCA un egal, cand eram deja calificati la Campionatul European) joaca pentru a treia oara consecutiv in Cupa Jules Rimet. Pana si Polonia, care era partenerul nostru anonim, a intors toate pronosticurile, cu Legia si cu Gornik. Noi, in schimb, nu am avut nimic, dar absolut nimic in toate aceste cupe, medalii sau macar aplauze. Noi am fost atat de discreti si de tacuti pana acum in fotbalul european incat, in textul fotografiei care infatiseaza golul lui Hurst in poarta lui Adamache, numele portarului invins este ... Simeonov. Iata ca aceasta victorie asupra Cehoslovaciei, in EL MUNDIAL, mi se pare o mare victorie. O victorie cu care incepe, de fapt, istoria europeana a fotbalului nostru".
Trist. Continuam sa stam la portile marelui banchet. Insulele Feroe. San Marino. Andora. Romania. Cu prilejul acestei infrangeri, care, e trista pentru fiecare dintre noi, va recomand cartea: MEXICO 70 - Jurnal Sentimental, scrisa de Ioan Chirila si distribuita, cu cateva saptamani in urma cu cotidianul "Gazeta Sporturilor".
