REPREZENTANTII Ateneului Tătăraşi, Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova - vă invită marţi, 6 martie, la ora 1700, la Prelegerile Ateneului Tătăraşi cu tema „De la Dragobete la Baba Dochia”. Prelegerea va avea loc în Galeriile de Artă, iar intrarea este liberă!
Invitat: etnograf Marcel LUTIC, presedinte al Asociatiei Mesterior Populari din Modova.
Potrivit tradiţiei, Dragobetele era „o zi frumoasă pentru
băieţii şi fetele mari, ba chiar şi pentru bărbaţii şi femeile tinere”. În
jurul focurilor aprinse pe dealuri, fetele şi băieţii discutau vrute şi nevrute,
însă, cel mai adesea, se spuneau glume (jâtii) cu substrat erotic sau se făceau
hore. Fetele, cum simţeau apropierea prânzului, începeau să coboare în fugă
spre sat, în sudul României această goană fiind numită „zburătorit”. Conform
obiceiului, fiecare băiat urmărea fata care îi căzuse dragă; dacă flăcăul era
iute de picior şi fetei îi plăcea respectivul urmăritor, atunci fata se lăsa
prinsă şi avea loc o îmbrăţişare, urmată de o sărutare mai lungă în văzul
tuturor. Sărutul acesta semnifica, în fapt, logodna ludică a celor doi, cel
puţin pentru un an de zile; de multe ori, astfel de logodne în joacă prefaţau
logodnele şi căsătoriile adevărate.
Dacă nu se făcea cumva Dragobetele
se credea că tinerii nu se vor îndrăgosti în anul care urma. În plus, un semn
rău era dacă o fată sau un băiat nu întâlneau la Dragobete măcar un
reprezentant al sexului opus, opinia generală fiind că tot anul respectivii nu
vor mai fi iubiţi, iar dacă o fată ieşea împreună cu un băiat şi nu se sărutau
se credea despre ei că nu se vor mai iubi în acel an, că doar nu degeaba se
spunea că „Dragobetele sărută fetele”! Aşadar, bucuria şi veselia
erau, trebuiau să fie, coordonatele esenţiale ale acestei sărbători a
dragostei!
Baba Dochia şi
Mărţişorul
"Perioada
dintre 1 şi 9 (12) martie este cunoscută în popor sub denumirea de „Zilele
Babei Dochia” sau „Zilele Babelor”. Vom încerca să aflăm dacă există vreo
legătură între Baba Dochia şi obiceiul purtării mărţişorului, marţului sau
mărţiguşului.
Ziua Babei Dochia trebuia să fie ţinută,
numai torsul fiind permis; unele femei credeau că fierbând bostan alb şi
dându-l de pomană de sufletul Dochiei, mai puteau munci şi altceva. Fetele mari
care nu-şi doreau soacre rele se sileau din răsputeri să nu muncească deloc pe
1 martie; oricum, motivaţia celor care nu lucrau în această zi era aceea că
altfel Baba Dochia s-ar fi mâniat şi mai tare, scuturându-şi cojoacele vreme de
9 zile la rând!", a precizat etnograful
Marcel Lutic, presedinte al Asoiatiei Mesterilor populari din Moldova.
