Faceți căutări pe acest blog

Translate

Italiană Rusă Portugheză Olandeză Poloneză Engleză Franceză Spaniolă Germană

luni, 5 martie 2012

De la Kitejgrad la Londongrad, cu oprire la Moscova

În Rusia, pe sub niște ape, pe sub pământ, aproape de trio-ul orașelor istorice – Vladimir, Novgorod și Suzdal – prin această zonă, oamenii povestesc, și astăzi, o legendă care spune că – sub ape, sub pământ este un oraș numit "Kitejgrad". Localnicii, numai atunci când aud suntele clopotelor bisericilor, mănăstirilor din cele trei orașe istorice, povestesc faptul că erau adăpostiți în orașul de sub ape, credincioșii adevărați. Se ascundeau în acest oraș, oraș pierdut, prin apele Svetloiarului datorită faptului că, în acele timpuri negre, veneau cotropitorii. Așadar, rușii credincioși, trăitori în vremuri trecute se ascundeau într-un oraș, care-si ducea viata sub ape. Legendă! Realitatea, crudă pentru unii ruși, de astăzi, i-a trimis, fără voia lor, în Londongrad. Oare să se roage? Sunt în acest ”Kitejgrad” occidental pentru a-și ascunde ”trofeele”, ”jucărioarele”, ce e drept, cam neîndemânatice pentru ei. Oare de ce? Un răspuns plauzibil îl găsim în trabucul de pe pagina cinci a unei cărți apărută la Editura Litera, în anul 2010, trabuko, care, astăzi, în anul 2012 , este aprins de oamenii celor mai respectabile popoare. Italieni. Englezi. Francezi. Astfel, prin aprinderea acestui trabuc, de către reprezentanții popoarelor respectabile, au devenit credibili, într-o oarecare măsură, și o parte dintre rușii cu ”foșnitori” din timpurile de astăzi. Foșnitori de culoare ”neagră”, ”albă”, ”roșie”, foșnitori proveniți din aurul negru din îndepărtata Siberie, de pe la granițele Tadjikistanului s-au din aluminiul subteran al ”Marelui Urs”. Mare urs, care și astăzi, adăpostește "Kitejgradul". Mare urs, care și astăzi, hrănește, într-un mod derizoriu și acceptabil, oare ce hrănește? Nimic altceva decât PIB-ul Angliei, Anglie care are o legislație pro-oligarhică mondială, Anglie care are un cartier paradisiaco-fiscal, cartier unde se leagă și se dezleagă cele mai mari afaceri ale universului. Mayfair. PUNCT. Citind, cu atenție sau fără atenție, atunci când trebuie sau atunci când nu trebuie, fără a fi prea experimentat în ale literei, nu-ți rămâne decât, în memoria ta, să titrezi fiecare pagină din Londongrad, carte a doi scriitori și jurnaliști britanici – ”Boris Berezovski numea miniștri”, ”Oleg Deripaska – piratul corporatist sovietic”, ”Bani negri ieșiți din Federația Rusă”, ”Gusinski și Mediamost”, ”Berezovski și Mediamost”, ”ORT-ul lui Berezovski relatează agasant despre morții de pe submarinul Kursk”, ”Berezovski fricos?”, ”Roman Abramovici și-a manipulat toți partenerii și rivalii din afaceri”, ”Vladimir Lisin, dezmăț total, NOVOLIPTESK”, ”avioane, iahturi, vile de lux, mașini prototip, amante, cristale”, "băieții" încep să se alinte, ”Bizarerii financiare marca Hodorkovski versus Curtis”, ”Jakob Rotschild participă la lansarea fundației lui Hodorkovski”, ”Menatep, IUKOS, Exxon Mobil și arestarea, în ziua de 25 octombrie 2003, a lui Mihail Hodorkovski”, ”Curtis și bănuții lui Mișa (Mihail Hodorkovski)”, ”Puterea și Mișa (Mihail Hodorkovski)” - și titratul paginilor poate continua. Interesant este că pentru unii, ce e drept, unii care au fost ascultători, precum Roman Abramovici sau Oleg Deripaska puterea le-a lăsat calitatea, destul de fiabilă, de a se mișca. Mișcare aceasta a adus puterii, dar și blăniței de pe Marele Urs, luciu. Imagine. Pentru alții, precum Vladimir Gusinski, Boris Berezovski, Mihail Hodorkovski, care au adus numai imagine negativă Marelui Urs, căt și panică în rândul populației din Rusia, puterea a fost dură, perseverentă în a-i exila. Pentru primii, precum Oleg Deripaska și Roman Abramovici, credincioșii din Kitejgrad, orașul de sub ape, au fost indulgenți și se roagă în continuare. Pentru alții, într-un târziu, cam în jurul anilor 1999/2000, chiar în noaptea dintre cei doi ani, an vechi/an nou, moment critic, a venit un Vladimir Vladimirovici și le-a șoptit, la urechiușe, ”Băieți ... vin din adâncul apelor, ape care adăpostesc Kitejgradul. Acolo, strămoșii noștri, se roagă pentru sufeltele noastre. Cu mine, stămoșii au făcut singura excepție și m-au trimis la voi pentru a vă arăta calea cea dreaptă”. Si drept a ramas Vladimir Vladimirovici, astazi, 5 martie 2012. Reales, pentru inca 72 de luni de zile, dupa o rocada de cativa anisori cu Dimitrie Medvedev, asadar reales in fruntea Marelui Urs.

Mark Hollingsworth, Stewart Lansley, LONDONGRAD. Invazia oligarhilor ruși, Editura Litera, 2010.