Casa A. P. Cehov este unul dintre cele mai cunoscute muzee muscovite. Este situat pe Sadovaia Kudrinskaia, numărul 6. În această zonă a Moscovei, dacă eşti o secundă atent poţi profita de prezenţă şi vei vizita în aceeaşi zi şi Casa Bulgakov, respectiv Casa lui Ceaikovski. Concret, nu rămâne decât să savurezi ce se află în casa lui Cehov şi atât. Indicat ar fi ca pentru Bulgakov să iei cartea “Master i Margarita” (“Maestrul şi Margarita”) sub braţ şi să parcurgi fiecare pas al romanului, dar bineînţeles dedicându-i o altă zi, poate o viaţă întreagă.
Muzeul Cehov de pe Sadovaia Kudrinskaia numărul 6 a fost construit din iniţiativa familiei scriitorului şi a fost deschis pe 25 aprilie 1912. Acesta este unul dintre primele muzee deschise în capitala Federaţiei Ruse. Cehov “s-a aciuat” aici pe parcursul lunii august a anului 1886, când avea frumoasa vârstă de 26 de ani. În una din scrierile sale, autorul caracterizează acest loc ca pe unul “luminos şi liniştit”. De amintit este şi faptul că a locuit în această casă cu mama sa Evghenia Iakovlevna, sora Maria şi fratele mai mic Mihail.
În centrul atenţiei este cabinetul scriitorului, iar în cadrul acestuia o impresie plăcută oricărui vizitator este lăsată de masa de scris. De la prima vedere sare în ochi un “căluţ din bronz”. Totuşi acesta este chiar călimara cu cerneală primită cadou de la un pacient căruia doctorul Cehov i-a oferit consultaţii şi medicamente, după cum preciza muzeograful. Pe masă mai sunt două sfeşnice, din acelaşi material din care este turnată şi călimara. Distinctive sunt şi cele trei portrete asupra cărora trebuie să aţinteşti ochii cu o oarecare subtilitate pentru a le distinge. Este vorba despre I. I. Levitan, P. I. Ceaikovski, respectiv D.V. Grigorovici. Alături de cabinet se află camera de dormit a lui A. P. Cehov, iar în stânga acestuia este situată camera lui Mihail. După aceea urmează camera de oaspeţi. Păşind, cu mâinile la spate şi strângând din buze, pe moment parcă inconştient de locul magnific în care te afli, începi a privi cu atenţie tablourile. Sare unul în ochi, are ceva special. Degeaba! Natură şi atât! După câteva minute misterul este descifrat. Unul dintre tablouri avea pictat chipul lui A. S. Puşkin. Bineînţeles că am aflat acest lucru numai şi numai cu ajutorul muzeografului, care şi-a intrat a doua oară în rol. Puşkin domina, umbra lui este peste tot. Mai târziu apare şi în operele scriitorilor Bulgakov, Marinei Ţvetaeva, precum şi în piesele lui Vl. Vâsoţki, dar ne aminteşte de el şi Makanin în “Underground sau Un erou al timpului nostrum”.
Pelerin spre “Ierasulimul” Rusiei
Pentru a ajunge la locuri din afara metropolei îţi trebuie curaj, răbdare şi ceva bani. Spectacolul din electricikă (tren care merge cu 120 de kilometri la oră şi face legătura dintre Moscova şi orăşelele din jur) este unic în lume. În aceste trenuleţe cerşetorii ruşi sau chiar ţiganii oferă un spectacol aparte, bine organizat. Astfel, în momentul îndreptării spre complexul muzeal supranumit “Noul Ierusalim”, precum şi al întoarcerii eşti obligat să asişti la spectacol. Adevărat că unele prind şi încântă, însă unele te impresionează foarte mult. De exemplu, un tânăr cu o chitară bine acordată a început să cânte versuri din opera lui Bulat Okudjava. Tot acest spectacol în schimbul a câteva ruble. Imediat stă la rând o rusoaică foarte frumoasă, care, după chipul ei, este şi pregătită. Începe prezentarea unei cărţi de medicină, iar noi ascultăm şi o putem cumpăra sau nu. Bineînţeles urmează ţiganii, dar şi aceştia încep a cânta, încep a pune suflet şi a oferi şi ei ceva. Concret, după modul cum aşează acest spectacol în scenă, adică în mijlocul electricikăi sunt cei mai câştigaţi, au strâns cei mai mulţi bani.
Pe lângă toate aceste scene, evidentă este şi aceea a prezenţei trimişilor diferitelor secte, care-şi expun doctrina şi nu-ţi rămâne decât să aderi la ele, să pui ideile lor în practică. În momentul când îi vezi şi îi asculţi cu o oarecare răbdare, poţi înţelege universalitatea lui Nikolai Berdiaev. Acesta i-a descris deja în Cunoaşterea de sine, a explicat, în momentele de seară cum stau lucrurile în lume şi cine este adevăratul Dumnezeu. Cobori din electricikă, întrebi de “Noul Ierusalim” şi afli că trebuie să te urci câteva staţii într-o marşutkă (maxi-taxi), iar apoi poţi vizita acest ansamblu muzeal. Aici ai parte de un alt spectacol. De modul deschis la comunicare al ruşilor, precum şi de rapiditatea cu care te îndrumă spre locul tău ţintă.
Istorie şi credinţă
Complexul muzeal cunoscut cunoscut astăzi sub denumirea de “Novîi Ierusalim”, reprezinta reproducerea în mod grandiose a locurilor sfinte din Ierusalim. Construit la mijlocul secolului al XVII-lea a fost mult mai bine organizat şi îmbogăţit cu picturi occidentale, precum şi obiecte de cult bisericesc în anul 1920. Un loc aparte în cadrul complexului este ocupat de Mănăstirea „Renaşterea ” (Voskresenskii), una dintre cele mai mari mănăstiri existente în vecinătatea Moscovei. Conţine o gamă largă de comori istorice, culturale şi artistice (icoane, broderii, manuscrisuri, cărţi rare, documente, picturi şi desene ruseşti, precum şi din Europa Occidentală. Biserica este un fenomen unic în istoria şi cultura rusă. Toate acestea le putem rezuma la cuvintele: hrană pentru suflet. Începi, datorită acestui loc, precum şi a mediului de aici, a imaginilor care-ţi rămân imprimate în minte de pe zidurile acestei biserici, să crezi că ai ajuns într-un loc unic. Intenţia fondatorului complexului, patriarhul Nikon (1605–1681) a fost realmente îndrăzneaţă: să recreeze Pământul Sfânt al Creştinilor, după o copie exactă a bisericii Cavoului Sfânt din Ierasulim, la periferiile Moscovei. Fiindca am amintit de Nikon, pe numle sau adevarat Nikita Minov, putem spune ca a fost al şaselea patriarh al Moscovei si a toata Rusia. S-a nascut intr-o familie de ţarani, în satul Vel’deman nu departe de Nijni Novgorod. Bineînţeles ca despre personalitatea lui se poet vorbi foarte mult, însa in contnuare voi descrie Locul situt nu departe de râul Istra.
Ansamblul arhitectural de aici s-a conturat într-o perioadă relativ scurtă de timp, mai exact între 1657 – 1697. Scopul principal era construirea unei catedrale a Renaşterii, grandioasă şi fără asemănare. Construcţia Catedralei Renaşterii s-a finalizat în anul 1685.
Un alt punct principal de vizitat este Biserica „Naşterea Domnului”. A fost construită în partea de vest a complexului. Spaţiul vechi de lemn în care se ţineau slujbele religioase au fost înlocuite de altele din piatră. Pereţii fortăreţei, cu cele opt turnuri şi cu Biserica de dincolo de Poarta „Intrării în Ierusalim”, au fost construite în locul construcţiilor de lemn din secolul al XVII-lea.
„Palestina” de sub Moscova a fost elaborată şi construită nu doar ca un complex arhitectural grandios, ci şi ca unul peisagistic. Pe lângă mănăstire, se află şi o întindere verde, un parc-pădure cu izvoare, eleştee şi canale care unesc meterezele mănăstirii cu partea Nordică şi de Nord–Vest, cunoscută sub numele de Gradina Ghetsimani. Aici, pe malul pitoresc al râului Istra, se poate vedea unul dintre monumentele de început ale ansamblului arhitectural „Noul Ierusalim”: o clădire foarte mică cu patru etaje care îmbină elemente atât ale arhitecturii creştine cât şi laice, ale secolului al XVII-lea, cunoscută ca sihăstria patriarhului Nikon. Aceasta a fost iniţial gândită pentru rugăciunile retrase ale fondatorului „Noului Ierusalim” şi a fost păstrată în mănăstire ca un monument memorial. Catedrala „Renaşterea” este dupa cum am spus, centrul arhitectural şi cel mai important punct al complexului „Noului Ierusalim”. Catedrala a dorit să semene cu Biserica Sfântului Cavou din Palestina, cea mai importantă relicvă sfântă a lumii creştine. Arhitectura vest-europeană a preluat multe elemente ale acestei biserici, dar nicio biserică nu a sperat să o recreeze în totalitate cu aceeaşi grijă şi atenţie la detalii cum s-a întâmplat în cazul „Noul Ierusalim”.
Mănăstirea „Noul Ierusalim” a fost ridicată din ruinele care au rămas în urma războiului, complexul fiind devastat în iarna anului 1941. Acest lucru este reflectat în unele fotografii documentare expuse.
Am amintit de aceast ansamblu muzeal, despre frumuseţea acestor locuri deoarece în această “oblasti” (regiune), cum spun ruşii, a trăit şi lucrat ca medic şi A.P. Cehov.
Din aşa numita cetate “Noul Ierusalim” păşeşti spre exterior şi, fascinat, dornic de a afla cât mai multe lucruri - ţi se arată în faţa ochilor un “Corp Expoziţional”. Acesta are câteva camere, iar în două dintre ele sunt expuse cărţile lui Cehov, precum şi instrumentele sale profesionale. Geanta cu care mergea prin această regiune pe la casele oamenilor, dar şi ochelarii lui constituie o imagine de neuitat.
Poate nu întâmplător, această zona impregnată de religie este şi regiunea în care a profesat Cehov, ştiut fiind că marele medic şi scriitor credea nu numai în puterea tămăduitoare a medicinei, ci şi în cea a înălţării spiritului către cele sfinte.
Muzeul Cehov de pe Sadovaia Kudrinskaia numărul 6 a fost construit din iniţiativa familiei scriitorului şi a fost deschis pe 25 aprilie 1912. Acesta este unul dintre primele muzee deschise în capitala Federaţiei Ruse. Cehov “s-a aciuat” aici pe parcursul lunii august a anului 1886, când avea frumoasa vârstă de 26 de ani. În una din scrierile sale, autorul caracterizează acest loc ca pe unul “luminos şi liniştit”. De amintit este şi faptul că a locuit în această casă cu mama sa Evghenia Iakovlevna, sora Maria şi fratele mai mic Mihail.
În centrul atenţiei este cabinetul scriitorului, iar în cadrul acestuia o impresie plăcută oricărui vizitator este lăsată de masa de scris. De la prima vedere sare în ochi un “căluţ din bronz”. Totuşi acesta este chiar călimara cu cerneală primită cadou de la un pacient căruia doctorul Cehov i-a oferit consultaţii şi medicamente, după cum preciza muzeograful. Pe masă mai sunt două sfeşnice, din acelaşi material din care este turnată şi călimara. Distinctive sunt şi cele trei portrete asupra cărora trebuie să aţinteşti ochii cu o oarecare subtilitate pentru a le distinge. Este vorba despre I. I. Levitan, P. I. Ceaikovski, respectiv D.V. Grigorovici. Alături de cabinet se află camera de dormit a lui A. P. Cehov, iar în stânga acestuia este situată camera lui Mihail. După aceea urmează camera de oaspeţi. Păşind, cu mâinile la spate şi strângând din buze, pe moment parcă inconştient de locul magnific în care te afli, începi a privi cu atenţie tablourile. Sare unul în ochi, are ceva special. Degeaba! Natură şi atât! După câteva minute misterul este descifrat. Unul dintre tablouri avea pictat chipul lui A. S. Puşkin. Bineînţeles că am aflat acest lucru numai şi numai cu ajutorul muzeografului, care şi-a intrat a doua oară în rol. Puşkin domina, umbra lui este peste tot. Mai târziu apare şi în operele scriitorilor Bulgakov, Marinei Ţvetaeva, precum şi în piesele lui Vl. Vâsoţki, dar ne aminteşte de el şi Makanin în “Underground sau Un erou al timpului nostrum”.
Pelerin spre “Ierasulimul” Rusiei
Pentru a ajunge la locuri din afara metropolei îţi trebuie curaj, răbdare şi ceva bani. Spectacolul din electricikă (tren care merge cu 120 de kilometri la oră şi face legătura dintre Moscova şi orăşelele din jur) este unic în lume. În aceste trenuleţe cerşetorii ruşi sau chiar ţiganii oferă un spectacol aparte, bine organizat. Astfel, în momentul îndreptării spre complexul muzeal supranumit “Noul Ierusalim”, precum şi al întoarcerii eşti obligat să asişti la spectacol. Adevărat că unele prind şi încântă, însă unele te impresionează foarte mult. De exemplu, un tânăr cu o chitară bine acordată a început să cânte versuri din opera lui Bulat Okudjava. Tot acest spectacol în schimbul a câteva ruble. Imediat stă la rând o rusoaică foarte frumoasă, care, după chipul ei, este şi pregătită. Începe prezentarea unei cărţi de medicină, iar noi ascultăm şi o putem cumpăra sau nu. Bineînţeles urmează ţiganii, dar şi aceştia încep a cânta, încep a pune suflet şi a oferi şi ei ceva. Concret, după modul cum aşează acest spectacol în scenă, adică în mijlocul electricikăi sunt cei mai câştigaţi, au strâns cei mai mulţi bani.
Pe lângă toate aceste scene, evidentă este şi aceea a prezenţei trimişilor diferitelor secte, care-şi expun doctrina şi nu-ţi rămâne decât să aderi la ele, să pui ideile lor în practică. În momentul când îi vezi şi îi asculţi cu o oarecare răbdare, poţi înţelege universalitatea lui Nikolai Berdiaev. Acesta i-a descris deja în Cunoaşterea de sine, a explicat, în momentele de seară cum stau lucrurile în lume şi cine este adevăratul Dumnezeu. Cobori din electricikă, întrebi de “Noul Ierusalim” şi afli că trebuie să te urci câteva staţii într-o marşutkă (maxi-taxi), iar apoi poţi vizita acest ansamblu muzeal. Aici ai parte de un alt spectacol. De modul deschis la comunicare al ruşilor, precum şi de rapiditatea cu care te îndrumă spre locul tău ţintă.
Istorie şi credinţă
Complexul muzeal cunoscut cunoscut astăzi sub denumirea de “Novîi Ierusalim”, reprezinta reproducerea în mod grandiose a locurilor sfinte din Ierusalim. Construit la mijlocul secolului al XVII-lea a fost mult mai bine organizat şi îmbogăţit cu picturi occidentale, precum şi obiecte de cult bisericesc în anul 1920. Un loc aparte în cadrul complexului este ocupat de Mănăstirea „Renaşterea ” (Voskresenskii), una dintre cele mai mari mănăstiri existente în vecinătatea Moscovei. Conţine o gamă largă de comori istorice, culturale şi artistice (icoane, broderii, manuscrisuri, cărţi rare, documente, picturi şi desene ruseşti, precum şi din Europa Occidentală. Biserica este un fenomen unic în istoria şi cultura rusă. Toate acestea le putem rezuma la cuvintele: hrană pentru suflet. Începi, datorită acestui loc, precum şi a mediului de aici, a imaginilor care-ţi rămân imprimate în minte de pe zidurile acestei biserici, să crezi că ai ajuns într-un loc unic. Intenţia fondatorului complexului, patriarhul Nikon (1605–1681) a fost realmente îndrăzneaţă: să recreeze Pământul Sfânt al Creştinilor, după o copie exactă a bisericii Cavoului Sfânt din Ierasulim, la periferiile Moscovei. Fiindca am amintit de Nikon, pe numle sau adevarat Nikita Minov, putem spune ca a fost al şaselea patriarh al Moscovei si a toata Rusia. S-a nascut intr-o familie de ţarani, în satul Vel’deman nu departe de Nijni Novgorod. Bineînţeles ca despre personalitatea lui se poet vorbi foarte mult, însa in contnuare voi descrie Locul situt nu departe de râul Istra.
Ansamblul arhitectural de aici s-a conturat într-o perioadă relativ scurtă de timp, mai exact între 1657 – 1697. Scopul principal era construirea unei catedrale a Renaşterii, grandioasă şi fără asemănare. Construcţia Catedralei Renaşterii s-a finalizat în anul 1685.
Un alt punct principal de vizitat este Biserica „Naşterea Domnului”. A fost construită în partea de vest a complexului. Spaţiul vechi de lemn în care se ţineau slujbele religioase au fost înlocuite de altele din piatră. Pereţii fortăreţei, cu cele opt turnuri şi cu Biserica de dincolo de Poarta „Intrării în Ierusalim”, au fost construite în locul construcţiilor de lemn din secolul al XVII-lea.
„Palestina” de sub Moscova a fost elaborată şi construită nu doar ca un complex arhitectural grandios, ci şi ca unul peisagistic. Pe lângă mănăstire, se află şi o întindere verde, un parc-pădure cu izvoare, eleştee şi canale care unesc meterezele mănăstirii cu partea Nordică şi de Nord–Vest, cunoscută sub numele de Gradina Ghetsimani. Aici, pe malul pitoresc al râului Istra, se poate vedea unul dintre monumentele de început ale ansamblului arhitectural „Noul Ierusalim”: o clădire foarte mică cu patru etaje care îmbină elemente atât ale arhitecturii creştine cât şi laice, ale secolului al XVII-lea, cunoscută ca sihăstria patriarhului Nikon. Aceasta a fost iniţial gândită pentru rugăciunile retrase ale fondatorului „Noului Ierusalim” şi a fost păstrată în mănăstire ca un monument memorial. Catedrala „Renaşterea” este dupa cum am spus, centrul arhitectural şi cel mai important punct al complexului „Noului Ierusalim”. Catedrala a dorit să semene cu Biserica Sfântului Cavou din Palestina, cea mai importantă relicvă sfântă a lumii creştine. Arhitectura vest-europeană a preluat multe elemente ale acestei biserici, dar nicio biserică nu a sperat să o recreeze în totalitate cu aceeaşi grijă şi atenţie la detalii cum s-a întâmplat în cazul „Noul Ierusalim”.
Mănăstirea „Noul Ierusalim” a fost ridicată din ruinele care au rămas în urma războiului, complexul fiind devastat în iarna anului 1941. Acest lucru este reflectat în unele fotografii documentare expuse.
Am amintit de aceast ansamblu muzeal, despre frumuseţea acestor locuri deoarece în această “oblasti” (regiune), cum spun ruşii, a trăit şi lucrat ca medic şi A.P. Cehov.
Din aşa numita cetate “Noul Ierusalim” păşeşti spre exterior şi, fascinat, dornic de a afla cât mai multe lucruri - ţi se arată în faţa ochilor un “Corp Expoziţional”. Acesta are câteva camere, iar în două dintre ele sunt expuse cărţile lui Cehov, precum şi instrumentele sale profesionale. Geanta cu care mergea prin această regiune pe la casele oamenilor, dar şi ochelarii lui constituie o imagine de neuitat.
Poate nu întâmplător, această zona impregnată de religie este şi regiunea în care a profesat Cehov, ştiut fiind că marele medic şi scriitor credea nu numai în puterea tămăduitoare a medicinei, ci şi în cea a înălţării spiritului către cele sfinte.
Aparut in Revista "Kitej-grad", Nr. 4 (101), aprilie 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu