Poate că trebuie să fim ascultaţi. Noi suntem tinerii de astăzi. Din păcate (…) nu suntem fii de “ştabi” sau de “jnapani”. Dacă am fi nu v-am povesti situaţia noastră. Din fericire unii dintre noi vor să lucreze, dar lasaţi-ne oameni buni să lucrăm!!! Oricum, în perioada imediat următoare vom părăsi această ţară de căcat. Voi aţi adus-o aici. Punct.
- Jnapanilor!!! Strigă unul dintre personaje.
- V-aţi folosit de numele meu!?! Strigă altul.
- Mi-aţi promis că mă angajaţi la editură!?! Am lucrat două luni şi nu m-aţi plătit! Căcaţilor… .
Să le dăm alte nume. Sunt exemple reale şi au nume adevărate, dar din respect pentru ei … astăzi vor fi “literaţi”. Adică vor fi trei litere, precum îşi numea Makanin, în mici paranteze, personajele din romanul Underground sau un erou al timpului nostru. Ei sunt eroii timpului … nostru.
Prima literă despre care se vorbeste este A.
- Măi fraţilor aveţi grijă de el(a). Vă hotărăsc. E talentat, aşteaptă un copil. Adică va fi tată.
- Boilor ce sunteţi, jnapanilor!?! A jucat şi în studenţie şi imediat după … teatru. Vă daţi seama! Teatru.
- Ei, dar spuneţi-le despre teatru ruşilor, eschimoşilor. Spuneţi-le şi şefilor din primărie. Da … toate trei litere au început să se mire (eram în crîşmă!!!) că nişte “oameni inteligenţi” au început şi ei să joace teatru. Prima replică a fost mişcarea, rapiditatea. Au început să smulgă afişele de pe garduri.
- Bine, dar A a citit, A ştie cum stă treabă cu poezia, îl cunoaşte pe Brâncuşi, iar în momentul când mai vorbim despre ce se întâmplă în ţărişoara noastră spune, bineînţeles ce-i trece prin minte, cu un “sâctir bahluian”. Era să uit … A ştie cum stă treaba cu Piramidele din Egipt şi ne vorbeşte fain despre Set.
- Cuvintele astea turceşti… , intervine B (al doilea personaj).
- Ştie golanul cum stă treaba cu literele astea.
- Ştie … ştie … susţine hătărât litera C. Au început să vorbească literele, precum vorbesc şuruburile, fierul de călcat prin nişte nuvele ale lui Andreev.
- Dumnezeule Doamne!!! Dar tu ştii chimie, matematică, mecanică!?! Cum dracu de-mi spui de Andreev??? Intervine personajul nocturn, căruia nu-i dăm nicio literă. El face cinste tot timpul şi lui ne spovedim cu toţii.
B este un tip de treabă. Are nişte replici de te doare capul. Dar noi îl numim “poetul”. Este poet! Ce pisicii măsii! Un poet care ştie, de exemplu, despre alt poet că-şi fute curvele în apartamentul primit gratis de la primărie. Îl mai şi închiriază, are bani, dar e un alt tip de poet. Are chiriaşi.
- Na, Na, Na, Na, Na, Na … începe să vocifereze personajul nostru.
- E din Porumbescu bucăţica asta, spune liniştit C. (În gândul meu spun: Taci dracului din gură că îţi vine rândul şi vom vorbi şi despre tine).
Îşi iese B din fire.
- Mă băieţi ai timpurilor noastre … nu m-a trecut mustăciosul ăla la examen. El habar nu are că eu am publicat, că am citit toată literatura japoneză în original. Habar nu are că sunt cel mai bun la billiard din oraşul acesta. Mă, dar un examen mă face pe mine! Am să-l iau în perioada de restanţe. Bea un gât de bere, se uită sictirit la gâza din fundul halbei şi nu spune nimic. Se linişteşte. Imediat … începe să recite din creaţia unui poet … şi începe, şi începe, sughite, rosteşte primul cuvânt, Efebul … Nu mai recit mă, ăsta e tipul care a primit apartamentul, dă-l în p(i)ustiu.
B este îmbrăcat într-un palton de culoare neagră, blugii negri, o cămaşă maro. Şi-a luat şi foi de culoare neagră.
Îşi intră C în drepturi.
- Ce dracu e cu tine! Te îmbraci numai în culori închise! Parcă ai fi într-un tablou al lui Chagal. Se face linişte! Nu-si aminteşte nimeni tabloul. Se uită unul la altul şi …
Tipul care ne face cinste mai tot timpul spune pe un ton liniştit:
- În sat copchilaşi. Atenţie nu în sac, ci în sat.
- Da, da în sat stau, continuă litera C.
Fotografia cu gust, fotbalul şi invitaţiile în direct la tv, radio Guerrilla sunt ale lui.
- Îşi iese din fire, că doar Molotovul trebuie să fie gata:
- Am lăsat CV-ul la o firmă şi am văzut cum râdeau de mine! Ce nemernici! Au costume, cravate şi râdeau de mine!
- Dar uitaţi-vă cum s-au îmbrăcat astea. În crâşmă intrase între timp patru gagici beton.
C continua să dialogheze…
- Ne-am ridicat de la masă şi am ieşit. Gangul mirosea a timp. Şerpişorii, fructul de după bere … săreau precum peştii în năvod.
Mi-am dat seama că nu trebuie să mai fac cinste nimănui şi niciodată.
Ceasul de la Universitate bătea ora 12 şi de fapt nu era chiar 12… era fără un douăzeci… timpul pierdut … douăzeci de minu(n)te.
Literele au început să-şi spună ca-ntr-un poem al lui Poe. Paiaţo!!! Şi se duelau care strigă mai tare acest cuvânt … Paiaţo, Paiaţoooooooooooooooooooooooooooooooooooooooo, Paiaţooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooo, paiaţooooooooo…. Lipsea ţipătul literei C.
In noaptea, mangaiata de vocile formatiei U2, se auzeau aceste tipete. Se mai aud si astazi.
Aceasta povestire a fost scrisa cu mult timp in urma! In cazul in care cineva se regaseste in aceste cuvinte l-as ruga sa nu "pozeze" in victima! Singur s-a transformat in client al pierzaniei!
- Jnapanilor!!! Strigă unul dintre personaje.
- V-aţi folosit de numele meu!?! Strigă altul.
- Mi-aţi promis că mă angajaţi la editură!?! Am lucrat două luni şi nu m-aţi plătit! Căcaţilor… .
Să le dăm alte nume. Sunt exemple reale şi au nume adevărate, dar din respect pentru ei … astăzi vor fi “literaţi”. Adică vor fi trei litere, precum îşi numea Makanin, în mici paranteze, personajele din romanul Underground sau un erou al timpului nostru. Ei sunt eroii timpului … nostru.
Prima literă despre care se vorbeste este A.
- Măi fraţilor aveţi grijă de el(a). Vă hotărăsc. E talentat, aşteaptă un copil. Adică va fi tată.
- Boilor ce sunteţi, jnapanilor!?! A jucat şi în studenţie şi imediat după … teatru. Vă daţi seama! Teatru.
- Ei, dar spuneţi-le despre teatru ruşilor, eschimoşilor. Spuneţi-le şi şefilor din primărie. Da … toate trei litere au început să se mire (eram în crîşmă!!!) că nişte “oameni inteligenţi” au început şi ei să joace teatru. Prima replică a fost mişcarea, rapiditatea. Au început să smulgă afişele de pe garduri.
- Bine, dar A a citit, A ştie cum stă treabă cu poezia, îl cunoaşte pe Brâncuşi, iar în momentul când mai vorbim despre ce se întâmplă în ţărişoara noastră spune, bineînţeles ce-i trece prin minte, cu un “sâctir bahluian”. Era să uit … A ştie cum stă treaba cu Piramidele din Egipt şi ne vorbeşte fain despre Set.
- Cuvintele astea turceşti… , intervine B (al doilea personaj).
- Ştie golanul cum stă treaba cu literele astea.
- Ştie … ştie … susţine hătărât litera C. Au început să vorbească literele, precum vorbesc şuruburile, fierul de călcat prin nişte nuvele ale lui Andreev.
- Dumnezeule Doamne!!! Dar tu ştii chimie, matematică, mecanică!?! Cum dracu de-mi spui de Andreev??? Intervine personajul nocturn, căruia nu-i dăm nicio literă. El face cinste tot timpul şi lui ne spovedim cu toţii.
B este un tip de treabă. Are nişte replici de te doare capul. Dar noi îl numim “poetul”. Este poet! Ce pisicii măsii! Un poet care ştie, de exemplu, despre alt poet că-şi fute curvele în apartamentul primit gratis de la primărie. Îl mai şi închiriază, are bani, dar e un alt tip de poet. Are chiriaşi.
- Na, Na, Na, Na, Na, Na … începe să vocifereze personajul nostru.
- E din Porumbescu bucăţica asta, spune liniştit C. (În gândul meu spun: Taci dracului din gură că îţi vine rândul şi vom vorbi şi despre tine).
Îşi iese B din fire.
- Mă băieţi ai timpurilor noastre … nu m-a trecut mustăciosul ăla la examen. El habar nu are că eu am publicat, că am citit toată literatura japoneză în original. Habar nu are că sunt cel mai bun la billiard din oraşul acesta. Mă, dar un examen mă face pe mine! Am să-l iau în perioada de restanţe. Bea un gât de bere, se uită sictirit la gâza din fundul halbei şi nu spune nimic. Se linişteşte. Imediat … începe să recite din creaţia unui poet … şi începe, şi începe, sughite, rosteşte primul cuvânt, Efebul … Nu mai recit mă, ăsta e tipul care a primit apartamentul, dă-l în p(i)ustiu.
B este îmbrăcat într-un palton de culoare neagră, blugii negri, o cămaşă maro. Şi-a luat şi foi de culoare neagră.
Îşi intră C în drepturi.
- Ce dracu e cu tine! Te îmbraci numai în culori închise! Parcă ai fi într-un tablou al lui Chagal. Se face linişte! Nu-si aminteşte nimeni tabloul. Se uită unul la altul şi …
Tipul care ne face cinste mai tot timpul spune pe un ton liniştit:
- În sat copchilaşi. Atenţie nu în sac, ci în sat.
- Da, da în sat stau, continuă litera C.
Fotografia cu gust, fotbalul şi invitaţiile în direct la tv, radio Guerrilla sunt ale lui.
- Îşi iese din fire, că doar Molotovul trebuie să fie gata:
- Am lăsat CV-ul la o firmă şi am văzut cum râdeau de mine! Ce nemernici! Au costume, cravate şi râdeau de mine!
- Dar uitaţi-vă cum s-au îmbrăcat astea. În crâşmă intrase între timp patru gagici beton.
C continua să dialogheze…
- Ne-am ridicat de la masă şi am ieşit. Gangul mirosea a timp. Şerpişorii, fructul de după bere … săreau precum peştii în năvod.
Mi-am dat seama că nu trebuie să mai fac cinste nimănui şi niciodată.
Ceasul de la Universitate bătea ora 12 şi de fapt nu era chiar 12… era fără un douăzeci… timpul pierdut … douăzeci de minu(n)te.
Literele au început să-şi spună ca-ntr-un poem al lui Poe. Paiaţo!!! Şi se duelau care strigă mai tare acest cuvânt … Paiaţo, Paiaţoooooooooooooooooooooooooooooooooooooooo, Paiaţooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooo, paiaţooooooooo…. Lipsea ţipătul literei C.
In noaptea, mangaiata de vocile formatiei U2, se auzeau aceste tipete. Se mai aud si astazi.
Aceasta povestire a fost scrisa cu mult timp in urma! In cazul in care cineva se regaseste in aceste cuvinte l-as ruga sa nu "pozeze" in victima! Singur s-a transformat in client al pierzaniei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu