În Iaşi, dar şi în celelalte oraşe mari ale ţarii se vorbeşte, se scrie despre Republica Moldova, precum şi despre autoritaţile care conduc aceasta ţara, dar, ajungând între graniţele acesteia, realitatea este cu totul alta. Unii batrâni se tem sa vorbesca. Undergroundoul înca mai domina. Alţii, “afumaţi” de vinul moldovenesc nu ezita nici o secunda sa rosteasca faptul ca Republica Moldova este pamânt românesc şi aparţine României. Nu demult, in perioada 17-20 mai 2007, împreuna cu ansamblul folcloric “Busuioc Moldovenesc”, dar şi cu reprezentanţi ai Asociatiunii Transilvane pentru literatura romana si cultura poporului roman - ASTRA – Desparţamântul “Mihail Kogalniceanu” Iaşi, a fost organizat un itinerar folcloric, sub genericul "Se-ntalneste dor cu dor" în câteva localitaţi din Republica Moldova, dar şi din Transnistria. Astfel, principalele ţinte unde ansamblul amintit a susţinut concerte au fost: Ermoclia, Hagimus, Baccealia, Tanatari. Nu departe de aceasta localitate, numai la zece kilometri am putut vizita Manastirea “Sfintelor Femei Mironosiţe Marta şi Maria”, Ratus, raionul Creuleni, unul dintre ultimele locuri vizitate. Principalele obiective ale acestei acţiuni au fost acelea de a raspândi cultura româna, dar şi de a simţi jocul şi cântecul românesc. Un alt obiectiv al reprezentanţlor Asociatiunii ASTRA a fost acela de a dona bibliotecilor scolare carti de literatura romana, carti de rugaciuni si pentru copii, prin bunavointa Tipografiei Trinitas din Iasi iconite pentru copii, precum si publicatii.
“România este şi aproape şi departe”
Prima localitate unde s-au împarţit carţi elevilor a fost Ermoclia. Copiii, dar şi oamenii de aici s-au aratat foarte mulţumiţi de prezenţa noastra în comuna lor, dar mai ales de faptul ca trebuia sa fie susţinut un concert de muzica populara, lucru petrecut dupa numai doua ore. Edilul satului s-a aratat mulţumit de prestaţia ansamblului folcloric ieşean, precum şi de relaţiile culturale existente între Republica Moldova şi România, însa, nemulţumit de hotarul constituit de râul Prut. “Satul Ermoclia este una dintre cele mai mari localitaţi din raion (Ştefan-Voda), avem peste patru mii cinci sute de locuitori. Pot sa spun ca în satul nostru prodomina tradiţia. Acest lucru este evidenţiat prin intermediul bisericii din sat, a carei atestare este din anul 1825. Alte obiective în satul nostru sunt: liceul, doua gradiniţe, un Centru de Sanatate”, a susţinut Alexandru Pavlicenco, primarul Localitaţii Ermoclia. Întrebat cum vede România, Pavlicenco a susţinut faptul ca “este şi aproape şi departe. Aproape prin identitatea poporului român, departe prin hotarul de la Prut. Suntem un popor şi nu este normal sa existe hotarul acesta între noi”.
“Martirologul libertaţii noastre - 1992”
A doua zi din cadrul periplului am fost prezenţi în satul Hagimus, raionul Cauşeni. Aceasta este prima localitate din Republica Transnistria. Graniţa. Soldaţii cu armele la brâu “stateau de straja patriei”. Tensiune. O “zona” unde aerul este altfel. Ceva mocneşte, de parca am fi personajele din “Il Sacrificio”, film regizat de cunoscutul Andrei Tarkovski. În cimitir sunt morminte proaspete. Şuieratul trenului brazda întreaga Transnistrie. Pe marginea şanţului doua capre paşteau iarba arsa de soare, iar nu departe de acestea o gramada de gunoaie, greblate de curând, dupa cum se putea observa, ardeau. Fumul se ridica încet spre înaltul cerului, spre înaltul Kremlinului. Doua fetiţe, de aproximativ şapte anişori, cu parul împletit în doua codiţe blonde, îmbracate în rochiţe roşii şi cu doua tingiri de cozonac în mânuţe ne-au întâmpinat. Numai şuieratul trenului începea sa se îmbraţişeze cu fumul. Linişte. Urmeaza concertul. Acesta se va ţine în incinta Casei de Cultura a satului. La intrarea în sala, privirea ţi se îndreapta spre Portretul lui Ştefan cel Mare, agaţat în partea dreapta, iar în partea stânga stema Republicii Moldova. Te aşezi pe un scaun a carei pânza este tocita şi priveşti imensitatea salii. Secerea şi ciocanul. Linişte. Sa simţi, sa guşti chiar şi din berea moldoveneasca trebuie sa ieşi afara din sala sa te racoreşti. Deodata ţi se arata în faţa ochilor un panou unde scrie cu litere mari “Martirologul libertaţii noastre - 1992”. Dedesubt cinci fotografii cu câteva chipuri tinere. “Au disparut în nouş’doi, îmi şopteşte unul dintre batrânii din holul Casei de Cultura, şi s-au jertfit pentru noi”, continua badea Vasile. În aceasta clipa ţi se taie rasuflarea şi nu îţi ramâne decât sa priveşti cele cinci fotografii. Imediat dupa spectacol, desi tarziu, urma sa sustinem un alt spectacol in localitatea Chircaiesti, raionul Causeni. Desi totul era pregatit, spectacolul nu a mai avut loc. Doar un simplu telefon a anulat totul.
Farâma de America la Baccealia
În acelaşi raion Cauşeni se afla şi localitatea Baccealia. Situaţia din aceasta localitate este mult mai aşezata iar oamenii de aici se arata foarte mulţumiţi de prezenţa unei firme din Statele Unite ale Americii care le lucreaza pamânturile şi le onoreaza contractele. “La noi în localitate terenurile agricole înca din anul 1999 sunt date în arenda peste doua mii doua sute de hectare de teren arabil la o firma din America. Satenii care deţin pamânturi, le-au dat în arenda şi stapânul (americanul) a încheiat contracte cu ei pe o perioada de trei ani de zile. Pot sa spun ca oamenii din satul nostru sunt foarte mulţumiţi, dat fiind faptul ca patronul firmei îşi onoreaza la timp obligaţiile conform contractelor încheate cu fiecare proprietar în parte. Suntem foarte mulţumiţi şi de faptul ca terenurile de pe raza localitaţii noastre se lucreaza cu tehnologie moderna iar oamenii sunt onoraţi conform cotractului”, a susţinut Svetlana Ţîbîrna, primar de Baccealia, raionul Cauşeni. Înaintea începerii spectacolului, reprezentanţii Astrei, dar şi ai ansamblului “Busuioc Moldovenesc” au fost întâmpinaţi cu pâine şi sare de catre cetaţenii satului Baccealia. “Prin arta şi cultura noi vom dainui, aşa ca eu cred ca prezenţa ansamblului ''Busuioc Moldovenesc'' la noi în teriotoriu ne va înfraţi şi va duce la accentuarea relaţiilor de colaborare cu România”, a mai susţinut edilul şef al comunei Baccealia. Mentionam ca atat in Hagimus, cat si in Baccealia niciodata nu au fost prezenti oaspeti din Romania.
Integrarea este irealizabila
Alaturi de primarii din satele amintite am stat de vorba şi cu primarul satului Tanatari. Principalele obiective ale autoritaţilor de aici sunt acelea de a continua buna colaborare cu România, dar şi de a implementa unele proiecte în cadrul comunitaţii pentru ca cetaţenii sa poata duce un trai mai bun. “În prezent susţinem faptul ca donatori atât din interiorul ţarii şi din exterior, dar şi din cadrul comunitaţii locale sunt pe punctul de a finaliza, iar ulterior de a implementa proiectul de aprovizionare cu apa potabila a localitaţii”, a susţinut Lidia Jubea, primar de Tanatari, raionul Cauşeni.
Despre recenta noastra integrare în Uniunea Europeana, raportata, bineînţeles la Republica Moldova edilul satului Tanatari a spus ca este un lucru bun ca România şi-a îndreptat ochii spre Europa, dar în Republica Moldova lucrurile merg foarte ncet şi o posibila integrare a Republicii Moldova este irealizabila în curând. “Speranţa moare ultima dar vreau sa spun faptul ca în ultmul timp, mai ales integrarea României în cadrul Uniuniii Europene a pus foarte multa nadejde şi pentru Republica Moldova, dar în ce direcţie am merge şi cum, eu una spun ca lucrurile merg foarte lent”, a punctat Jubea.
Credinţa şi rabdare
La numai câţiva kilometri de graniţa cu Transnistria se afla un loc retras şi plin de credinţa. Este vorba despre Manastirea “Sfintelor Femei Mironosiţe Marta şi Maria”. Acest lacaş reprezinta una din tinerele aşezari monahale din sudul Republici Moldova. Mai concret, Manastirea a fost fondata, în anul 1997 la 26 mai cu binecuvântarea Î. P. S. Vladimir, Mitropolitul Chişinaului şi al Întregii Moldove. “În vara anului 2000 înfruntând numeroase greutaţi cu ajutorul lu Dumnezeu, dar şi a oamenilor de buna credinţa, s-a pus temelia. Catedrala este în doua nivele: Bserica de vara cu hramul ''Sfintelor Femei Mironosiţe Marta şi Maria'' şi Bserca de iarna cu hramul Sfântului Apostol Andrei Cel Dintâi Chemat. În timpul pregatirii terenului s-a taiat un arbore, maduva tulpinei caruia de la radacina pâna-n vârf avea semnul sfintei cruci”, dupa cum a susţinut Maica Evseeva.
Atmosfera de aici este plina de credinţa, dar şi de rabdare. Nu îţi ramâne decât sa laşi un acatist şi sa mergi sa dai cu apa pe frunte din izvoarele din spatele bisericii. “Specificul locurilor îl constituie abundenţa izvoarelor. Apa sfinţita prn rugaciuni primeşte putere de tamaduire a neputinţelor trupeşti şi sufleteşti. Mulţi pelerini viziteaza Izvorul sfinţit în cinstea Maicii Domnului de pe teritoriul manastirii”, a mai punctat maica Evseeva.
În concluzie, nu ramâne decât sa vizitaţi Republica Moldova şi în acelaşi timp sa aveţi rabdare şi puţina credinţa. Numai astfel putem întelege “altfelitatea” acestei ţarişoare.
Articol aparut in "Revista Romana", Anul 2 (48), luna iunie 2007, paginile 61, 62, 63.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu