Interviu cu Ionel Popa, artist ceramist din Horezu, judetul Valcea
Ionel Popa: Ceramica de Horezu este cunoscuta aproape in toata lumea, cred ca in toata lumea, noi participam la toate targurile din tara si dinafara, si ceramica de Horezu se stie ca e foarte apreciata si recunoascuta in toata lumea. Motivele noastre sunt motive naturale, motive traditionale pe care le respectam tot timpul, nu ne abatem de la stravechiul mestesug. Ca obiecte avem: urcioare, servicii de cafea, servicii de tuica, farfurii de toate dimensiunile, urcioare mici, ceramica utilitara, printre care urcior mare de apa, cana de apa, castronul, vechiul castron in care se manca inainte, [...] pentru salata, cam toate obiectele ce se pot face pe roata olarului.
Dumitru Serban: Spuneti-ne in cateva minute procedeul de realizare, de exemplu, a unui castron, a unei oale.
I. P.: Dupa ce se ia pamantul din cariera, se prepara, – acum cu niste malaxoare, inainte se prepara cu [mana], se taia marunt-marunt, se amesteca cu apa si se calca cu piciorul. Acum avem malaxoare, ne-am mai dat la zi. Se face obiectul, depinde gogolotul, pamantul luat, in functie de marimea obiectului. Dupa ce se face obiectul, se pune la zvantat. Se zvanta cam in proportie de 20-30%, dupa care urmeaza decorul pe el. Dupa decor, se pune la uscat, uscat complet, si se procedeaza, dupa ce se usuca, la prima ardere. Dupa prima ardere, care dureaza in jur de 8-10 ore, se scoate obiectul din cuptor, se da cu acel luciu si se baga din nou la cuptor. Iar ardere de 8-10 ore, dupa care iese obiectul finit. Vopsele. Folosim numai vopsele naturale, adica pamant rosu, pamant negru, pamant alb, caolinul pe care il luam din Harghita. Deci, lucram numai cu culori naturale.
D. S.: Ati amintit la un moment dat de decorul obiectelor. Cum se face acesta si ce scene din viata noastra sunt evidentiate in decorul unui obiect? Am vazut adineauri la alti mestesugari evidentat soarele, evidentiata luna.
I. P.: In zona noastra, a Horezului, e specific cocosul de Horez care e emblema noastra, plus pomul vietii si altele, pestele, care reprezinta si ele anumite portiuni. Pomul vietii e generatia intreaga s.a.m.d. Ca decor, motive florale. Avem bobocul, avem coronita, avem frunza, avem spicul graului, avem multe, multe...
D. S.: Fiecare dintre acestea cu sensul lor aparte.
I. P.: Fiecare cu sensul aparte. Si ele sunt pe o farfurie aplicate in asa fel incat sa se imbine perfect, atat culori, cat si model.
D. S.: Cum vedeti dumneavoastra conservarea artei astazi, tinand cont de faptul ca prea putina lume isi mai indreapta ochii spre lucrurile frumoase, spre traditii, spre originile noastre? Spunem cu totii ca avem cu ce ne distinge de altii, de europeni...
I. P.: In privinta artei populare, ne distingem cam toti. Avem, intr-adevar, o arta frumoasa, exceptionala, o arta populara. Depinde de majoritatea ceramistilor cum o paseaza centrelor si, oricum, la noi se pastreaza. Se mai fac si obiecte..., acum conteaza mult banul, putin ne mai abatem, dar oricum, in standul principal nu bagam asa ceva. Nu. Sa avem expozitii stricte unde participam numai cu marfa originala, adica marfa facuta de creatori si modele reprezentand zona din care facem parte.
D. S.: Daca astazi sunteti in Iasi, spuneti-mi ce intentionati pe viitor si unde veti fi prezenti in urmatoarea perioada?
I. P.: Noi suntem numai plecati. Astazi la Iasi. Luni, saptamana cealalta, la Oradea, pana pe 20, dupa aceea urmeaza Constanta. Eu mai am si o expozitie in Franta, in toamna. Numai plecati, suntem ca...
D. S.: Adineauri am vorbit cu domnul Colibaba, mi-a spus ca a fost in Germania. Dumneavoastra in momentul de fata mi-ati spus ca ati fost in Franta. Cum sunt privite lucrarile fiecaruia dintre dumneavoastra in afara granitelor tarii? Cum suntem priviti pe acest teritoriu al artei, al mestesugului, al traditiei, de europeni?
I. P.: Nu toti apreciaza lucrul de mana, original, natural, Vedeti dumneavoastra, ei au acolo numai..., totul e la stanta, mult mai finute ca ale noastre facute. Oricum sunt si oameni, sunt si tari, nu numai oameni, care apreciaza foarte mult lucrul de mana. De exemplu, in Franta, unde am un atelier in Normandia, in Avançon, acolo sa stiti ca se apreciaza foarte mult. Am fost in Germania, putin, in Italia, mai putin. Nu e apreciata de toti. La ei a disparut de mult arta populara. Si acum li se pare ceva primitiv. Oricum le ia, se uita, le plac, dar tot...
D. S.: La noi, din cate vad se mai pastreaza, sunt ateliere, mai sunt muzee. Se simte o oarecare indepartare de traditiile noastre in societatea noastra?
I. P.: Sunt muzeele, muzeele care, de exemplu in Tara Crisurilor, la muzeul din Oradea, e un director exceptional, care intr-adevar organizeaza. Si aici la Iasi, tot la fel, unde se mai paseaza, nu ai voie sa intru cu kitsch-uri sau cu altceva. Si suntem foarte apreciati, foarte bine primiti. Dar mai sunt si muzee, de exemplu cum e Muzeul Taranului, care, ca sa intri (adica te invita), la un moment dat iti ia intrare, iti ia minuni. Nu, nu merge. Plus ca, nu stiu, altadata erau mai primitori. Muzeul Satului se mai mentine putin in privinta noastra. Dar tot asa. Si ceramica Muzeului Satului si a Taranului se ia, in loc sa se ia de la noi direct, pentru expunere, se ia prin intermediari. Ma mir cum le convine, ca le ia la al doilea, al treilea pret. Au intermediarii lor care le ia si le aduc acolo. In loc sa le ia de la noi direct. Si parerea mea e ca e mult mai bine.
D. S.: Eu nu pot decat sa va multumesc si in acelasi timp sa va urez multa sanatate si spor la targul acesta, cat si la cele care vor urma.
I. P.: Va multumesc. Multa sanatate intregii Moldove. Deocamdata.
