Istoria în dialog cu... Dumitru Șerban

      Despre o parte dintre proiectele editoriale pe care le-am realizat sub egida Bibliotecii Județene „Gh. Asachi” Iași... a scris domnul profesor de istorie Daniel Dieaconu de la Școala Gimnazială „Constantin Panțiru” din Grințieș, Ținutul Neamțului. Îi mulțumesc frumos și sunt onorat.

Prima întâlnire pe care am avut-o cu domnul Dumitru Şerban s-a datorat... tradiţiilor. Tradiţiilor pe care domnia sa le-a cercetat şi în judeţul Neamţ, ajungând până la vechea graniţă a Moldovei, pe trecătoarea Tulgheş-Prisăcani, şi aici avea să afle un fericit meleu de cultură populară: moldovenească, bucovineană şi ardelenească în comunităţi care şi-au păstrat multe dintre caracterele patriarhale. O zonă în care memoria populară păstrează poveştile, legendele sau piesele de teatru despre haiduci. O zonă care propune anual un „Festival al Haiducilor”, rememorând vremurile lui Vasile cel Mare, Ştefan Bujor sau Ioan Pietraru. Am fost onorat de iniţiativa domniei sale de a dialoga pe teme de istorie, dar nu numai, pentru un al treilea volum pe care îl pregătea. Am urmărit cele două volume apărute la Editura „Asachiana” şi am înţeles importanţa şi valoarea întreprinderii: repondenţii erau mari personalităţi, care ofereau nu doar repere bio- şi bibliografice şi amintiri, ci şi mărturii de istorie orală, concepte şi metodologii, opinii cu greutate ce pot ghida pe mai tinerii cercetători. Şi istoriografia actuală, şi nu numai, are nevoie de prezentarea unor astfel de modele.

      Dacă primul volum* este dedicat Iașului cultural, cu gândurile și trăirile celor care îi dau strălucire, fie ei etnologi, critici literari, muzeografi, istorici, pictori sau poeți, volumul al doilea**, în peste 200 de pagini, oferă trei biografii, trei viziuni, trei poveşti de viaţă şi de muncă susţinută pentru a intra în graţiile muzei Clio. Trecutul şi prezentul de lângă noi... 

Dumitru Şerban nu este istoric, dar ne apare ca un cercetător care a aprofundat conceptele şi metodologia istoriei orale, şi, suntem siliţi să o spunem, sunt destui dintre istorici care nu-i acordă suficientă şi necesară atenţie. Rezultatul?! Multe dintre „documentele vii” se pot pierde. De aceea nu pot fi decât mulţumit, deşi trist, să pot citi dintre ultimele cuvinte ale lui Dumitru Vacariu sau Sorin Iftimi. Ele rămân şi prin aceste cărţi.

          Pentru volumul al treilea***, Dumitru Şerban s-a pregătit îndelung: ştia ce vrea să obţină de la fiecare dintre aleşii săi şi ce imagini de lume veche şi nouă vrea să ilustreze. Ghidurile de intreviu sunt structurate după o bună cunoaştere a omului, a profesionistului, a celor care îl înconjoară. Ca nemţean, cu patriotism local, remarc prezenţa în acest volum a unui universitar ieşean, originar din Neamţ, şi a doi cercetători care au ales să-şi continue activitatea pe meleagurile unde au văzut lumina zilei. Remarc faptul că a acordat credit şi tinereţii în întreprinderea publicistică a domniei sale, pe lângă personalităţi consacrate şi mai tineri truditori pe care domnia sa i-a considerat „de viitor”.

Dorim domnului Şerban, pe care îl considerăm un spirit enciclopedic, şi biografia domniei sale o confirmă, să continue dialogul cu istoria, „tablourile”, vorba domniei sale, zugrăvite cu alese cuvinte se adaugă la o largă frescă a unei lumi ce poate fi cunoscută mai profund.

1. https://bjiasi.ro/wp-content/uploads/2019/05/memoria-orasului.pdf

2. https://bjiasi.ro/wp-content/uploads/2021/12/dialog_cu_istoria2.pdf

3. https://bjiasi.ro/wp-content/uploads/2021/12/dialog_cu_istoria3.pdf

Calistrat Robu, esența tradiției în artă – Tradiții cu Dumitru Șerban (ora 21:03, 12.10.2017)

Stimați prieteni, astăzi, vă invităm să fiți alături de noi în emisiunea Tradiții, pentru a fi implicați într-o nouă viziune a imaginarului, unde viața e creionată în contururi cu nuanțe tari, dând un alt aspect tradiției în ansamblul ei. Dar, despre toate acestea ne vorbește invitatul nostru, pictorul naiv Calistrat Robu, originar din Pufești, județul Vrancea, un pictor desăvârșit care dă o altă formă vieții în contururi de lumină și culoare.

Paleta cromatică vastă, imaginația și creativitatea, unicitatea domniei sale, îl recomandă ca fiind un artist plastic important, care nu putea să lipsească din emisiunea noastră.

Așadar, toți cei interesați de frumos, de tradiție, de o altă viziune a vieții, sunt invitați ca în seara aceasta, începând cu ora 21 și 3 minute, alături de   emisiunea Tradiții, să împartă aceeași frecvență radio cu noi.

Text, audio, foto: Dumitru ȘERBAN

MAI MULTE AICI - http://radioiasi.ro/emisiuni/traditii-2/calistrat-robu-esenta-traditiei-in-arta-traditii-cu-dumitru-serban-ora-2103-12-10-2017/

http://radioiasi.ro/emisiuni/traditii-2/calistrat-robu-esenta-traditiei-in-arta-traditii-cu-dumitru-serban-ora-2103-12-10-2017/

Rădăcini și interferențe în cultura și viața rușilor lipoveni - Comunităţi Etnice/Ruși lipoveni cu Dumitru Șerban (ora 20 și 30 de minute, 27.09.2017)

    Astăzi poposim acasă la rușii lipoveni din Roman, județul Neamț şi Galați, comunităţi care încă există, pentru că unii au ales să împartă greul vieţii în propria ţară, în timp ce alţii au ales să muncească peste hotare pentru un trai mai bun. Și dacă, în prima parte a emisiunii, vom poposi în județul Neamț, vom începe prin a asculta Rugăciunea - С нами Бог/Dumnezeu este cu noi, rugăciune pe care ne-o rostesc preotul și dascălul Comunității Rușilor Lipoveni din Piatra Neamț, pentru că, rugăciunea reprezintă felul nostru de a intra în legătură cu Dumnezeu, arătându-ne credinţa, nădejdea şi dragostea noastră, rugăciunea simbolizând comunicarea cu tatăl ceresc, asemenea unui copil cu tatăl lui.

Concret, primul popas îl facem acasă la ruşii lipoveni din Roman, mai egzact, în sediul comunităţii.

          Dialogăm cu domnul profesor de istorie Petru Flenchea, de la Liceul Teologic „Episcop Melchisedec” și Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman. Domnia sa a scris un volum despre Comunitatea Rușilor Lipoveni din Roman, volum intitulat - Municipiul Roman și comunitatea rușilor-lipoveni. Volumul a apărut la Editura PapiruS Media din București, în anul 2009 și este prefațat de studiul Identitate romașcană, studiu scris de către dr. Dan Gabriel Arvătescu. Petru Flenchea are o misiune frumoasă, chiar dacă destul de grea, în calitate de profesor lucrează cu elevii pentru formarea competenţelor, atât competenţe de comunicare, de valorizare, de expresie culturală, dar şi competenţa de a învăţa pe tot parcursul vieţii. În afară de pregătirea necesară din cadrul orelor,  domnul profesor acordă o mare importanţă şi veleităţii de scriitor, întrucât pregătirea intelectuală şi-o desăvârşeşte şi ca autodidact, având o viziune proprie despre lume, cu sentimente adânci şi intense, având o inepuizabilă sursă de cultură, fiind un nobil într-ale literelor.

Spre finalul emisiunii poposim acasă la ruşii lipoveni din Galaţi, iar interlocutor ne este Achinfiev Pentelei, preşedinte al comunităţii lipoveneşti din Galaţi. Domnul Achinfiev Pentelei ne va vorbi despre comitetul director care conduce comunitatea lipovenească din Galaţi, despre ocupaţiile şi numărul ruşilor lipoveni din oraşul de pe malul Dunării, audiind chiar un scurt istoric al acestei comunităţi.

MAI MULTE AICI - http://radioiasi.ro/emisiuni/rusi-lipoveni/radacini-si-interferente-in-cultura-si-viata-rusilor-lipoveni-comunitati-etnicerusi-lipoveni-cu-dumitru-serban-ora-20-si-30-de-minute-27-09-2017/

Foto, text, audio: Dumitru ȘERBAN

Fluierul, comuniunea dintre cer și pământ - Tradiții cu Dumitru Șerban (ora 21:03, 21.09.2017)

În seara aceasta vom continua traseul tradițiilor și ne vom opri în fața indicatorului Fundu-Moldovei, Suceava, pentru că aici am simțit o chemare, unde toate energiile, munții, pădurile, dealurile, văile, frumusețea locului ne îmbiau pe tărâmul autentic al folclorului, pentru a-i asculta pe mărturisitorii frumosului, care și-au deschis sufletul pentru a vă transmite din zestrea adunată de veacuri, domniilor voastre, cititorii și ascultătorii Radio Iași.                        

Nu doar priveliștea te trimite cu gândul la raiul autentic, ci mai ales aerul tare care îți taie respirația, iar în ce-i privește pe oameni, aceștia nu au asemănare prin unicitatea, bunătatea și ospitalitatea lor, întrucât te fac să uiți că trăiești într-un vacarm al orașului, într-un conglomerat de ziduri, departe de tot ce înseamnă liniște aducătoare de stare de bine, de sfințenie a locului.                   

O dată ce pătrunzi pe aceste meleaguri, ca vrăjit, simți cum mrejele te prind și nu ai cum să nu te lași fermecat, de un spațiu încărcat pozitiv, unde toți localnicii își văd de viața și treburile lor, căci este o zi de muncă, cu toate că noi simțim că trăim în sărbătoare, sărbătoare a satului tradițional, unde în calitate de reporter, caut să dezleg limbile celor care au multe să ne comunice.

Destinația directă este la familia Țaran, o familie de gospodari, împământeniți ai locului prin tradițiile și obiceiurile pe care le-au moștenit, având obligația morală să le ducă mai departe.                                                  

Poate vă întrebați despre ce este vorba? Răspunsul este unul simplu, pentru că, atunci când vorbim despre familia Țaran, discutăm despre muzică, despre pasiunea pentru aceasta, despre cânt și voie bună, despre ureche muzicală, instrumentiști, despre jocuri și hore, despre tradiția moștenită.           

Unicitatea fluierarului Liviu Țaran este recunoscută și de etnomuzicologi de renume, care au analizat muzica domniei sale, captând atenția prin individualismul repertoriului, devenind instrument de muncă pentru aceștia.   În acest scop, în urma analizelor făcute, etnomuzicolog Constanța Cristescu de la Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale din cadrul Centrului Cultural Bucovina, care s-a ocupat îndeaproape de muzica domniei sale, anul acesta, ca o încununare a muncii fluierașului Liviu Țaran, i-a editat un DVD (Fluierași din Bucovina, Nr.1, Editura LIDANA, Suceava, 2017). Acesta este foarte concis, având două părți. În prima parte este surprinsă viața muzicală și viața familială a lui Liviu Țaran, fiind dedicate capitole, atât neamurilor, cât și ucenicilor, colaboratorilor, iar în a doua parte fiind conturat repertoriul maestrului, muzica fiindu-i grupată pe categorii muzicale în care sunt surprinse doinele, ritualurile de nuntă și jocurile.                                               

Nu întâmplător, prima parte a DVD-ului cuprinde viața și familia acestuia, unde aproximativ șase capitole sunt dedicate familiei, pentru că cel care face mare cinste neamului, fiind rapsodul popular desăvârșit, nume recunoscut, atât în țară, cât și peste hotare, este bunicul acestuia, Ilie Cazacu (1903-1979), care îl introduce pe nepot, încă  de la o vârstă fragedă, 7-8 anișori, în tainele muzicii, inițiindu-l ca fluieraș.

Despre povestea impresionantă de viață și despre muzica maeștrilor, Ilie Cazacu și Liviu Țaran, veți afla mai multe doar audiind emisiunea Tradiţii, unde vă invităm să ne fiţi alături, începând cu ora 21 și 3 minute, pe toate frecvențele Radio Iași.

MAI MULTE AICI - http://radioiasi.ro/emisiuni/traditii-2/fluierul-comuniunea-dintre-cer-si-pamant-traditii-cu-dumitru-serban-ora-2103-21-09-2017/

Text, audio, foto: Dumitru ȘERBAN

Conexiuni, simțăminte și trăiri în folclorul autentic românesc - Tradiții cu Dumitru Șerban (ora 21:03, 14.09.2017)

Seara aceasta este dedicată folclorului, veseliei, dorului, emoției, bucuriei alături de un om drag, care a ales să ne povestească despre origini, copilărie, frumos, autentic, toate transmise prin viu grai prin intermediul muzicii populare.

Vreme de o oră, veți fi martorii cântului și voii bune, lăsându-vă pradă magiei acompaniamentului muzical, a unui om ales, care, cu dragoste, își transmite zestrea de valori prin muzică.

Vibrația și tonurile muzicale sunt puse pe portativ și compuse de maestrul Gheorghe Jitaru, care ne va fi, în seara aceasta, invitat special, introducându-ne în vastul repertoriu pe care-l interpretează, cu drag și dor, pentru neamul românesc.                                                  
Bucuria noastră este cu atât mai mare cu cât Domnul Gheorghe Jitaru este un om care-și cultivă gustul pentru tradiție și muzică populară, fiind singurul în familia dumnealui care a ales această cale a muzicii - profesor și ghid, instructor și îndrumător, fiindu-i Radio Iași, de unde avea prilejul să asculte, să învețe, ca, mai apoi, să cânte muzica și melodiile pe care le auzea prin intermediul radioului.

Nu s-a mulțumit doar cu atât, să imite vocile pe care le auzea la radio, ci și-a găsit un mentor în învățătoarea domniei sale care l-a ajutat să depășească acest prag al imitației, conturându-i o lume a sunetelor pe care, încetul cu încetul, a perceput-o, a învățat-o, a înțeles-o, devenind, mai târziu, omul care avea să ne încânte pe toți românii, prin vocea, sensibilitatea, talentul, devenind marele artist, cunoscut de toți, Gheorghe Jitaru.

Când spunem cunoscut, de toți, mă refer la faptul că el depășește granițele țării noastre, fiind cunoscut oriunde în  lume sunt români, pentru că vocea și interpretarea artistică transmite talentul, bucuria, și de ce nu? reușita unei petreceri.

Avem, așadar, în fața noastră un om care a știut să împletească tradiția cu frumosul prin muzică și suntem cu atât mai mândri, cu cât repertoriul domniei sale va fi continuat de fii acestuia care sunt moștenitorii direcți pe linie paternă.

După cum ne spune și domnia sa, atunci când tradiția nu mai este respectată, cântul și portul popular îndepărtate, întoarcerea la origini pe plaiuri mioritice anulată, atunci neamul nostru ar fi mult mai sărac, dar atâta timp cât avem oameni precum domnia sa, neamul românesc va dăinui în eternitate.

De multe ori m-am întrebat care a fost trecutul și formarea unor astfel de oameni dacă au avut aceleași țeluri, aceleași jocuri, aceeași copilărie ca a oricărui copil obișnuit, de aceea am cercetat în copilăria interpretului de muzică populară Gheorghe Jitaru, pentru a afla mai multe despre aceasta.                         

Dacă Radio Iași i-a fost pilonul care i-a deschis orizonturi spre muzică, aflăm că primele sale melodii populare au fost lansate chiar la Radio Iași, parcă venind ca o răsplată pentru timpul petrecut, în anii copilăriei, lângă aparatul de radio.

După incursiunea pe care am făcut-o în copilăria domniei sale, am constatat că artiștii sunt aleși de  mici, cu toate că s-a bucurat de aceleași jocuri ale copilăriei, dar sensibilitatea, emoția, trăirea, dorul, accentul pe toate lucrurile poate neînsemnate, pentru unii, dar atât de importante pentru artist fac diferența dintre copilul universal si copilul artist.

Toată această sensibilitate o adună în cufărul sufletului, zestre care îl va recomanda ca fiind viitorul elev al Școlii Populare de Arte din Iași, unde s-a remarcat, încă de la început prin talentul cu care era înzestrat.

Cine ar fi crezut vreodată că un copil de pe meleagurile dealurilor ieșene, culegător de frumos, va ajunge să dobândească și să dăruiască, prin talent, urmașilor, muzica cu atâta patimă, încât să răsune toate dealurile Moldovei, iar ecoul să depășească granițele.

Acest om modest, pe nume Gheorghe Jitaru, a fost ales și recunoscut însăși de dirijorul Orchestrei Rapsozii Botoșanilor, Ioan Cobâlă, care, fără a sta pe gânduri, a  știut de la început care este materialul din care este făcut artistul și l-a promovat, pentru că un astfel de talent nu avea cum să rămână în umbră.

Nu au scăpat și s-au lăsat descoperite în melodiile populare ale domniei sale - anotimpurile, câmpiile, pădurile, vitele și cârlanii, măicuța bătrână, dorul de casă, grădinile înflorite, aștrii, horele.

Sensibilitatea domniei sale se regăsește și în recunoștința față de Atotputernicul Dumnezeu cel Sfânt și Bun, căruia îi dedică o suită de cinci colinde, cântând nașterea și bucuriile sărbătorilor de iarnă.

Cu toate că este un om modest, talentul l-a promovat, având o activitate artistică bogată, iar după perioada de colaborare cu Orchestra Rapsozii Botoșanilor, o perioadă destul de grea, de muncă, de solicitare, de efort, în anii care au urmat, îl găsim cântând alături de maeștrii din Chișinău din cadrul Grupului Folclor, coordonat de către Anatol Golomoz, și, pentru că zestrea folclorică impregnată de melodii și cântul popular depășise vârful lăzii de zestre, toate acestea au fost selectate și repartizate pe două casete și două Compakt Discuri, care au reprezentat  munca asiduă de zile și nopți nedormite. 

De aici, nu mai este decât un pas, un pas care-l așază și-l definitivează în muzica autentică populară românească, pe Gheorghe Jitaru, pentru că la îndemnul maestrului Ciprian Cocalia, interpret de muzică populară, cunoscut atât în țară, cât și în afara granițelor, în anul 2006, muzica românească prinde contur printr-un nou Grup Folcloric Vocal, care-i poartă numele lui Gheorghe Jitaru.                                                                                                           Activitatea în acest grup dăinuie și astăzi, marcată fiind de o fructuoasă colaborare cu toți membrii grupului, colaborare care a scos la lumină două titluri de albume noi, intitulate – Lume cântăm pentru tine și De prin lume vin feciorii, două CD-uri care-și îndreaptă atenția asupra anumitor zone ale țării pe care le cântă, cu drag și dor, punând accentul pe țara scumpă și frumoasă, dar gândul îi zboară și-n copilărie, la măicuța, la hore, la nunți, la mândre și păduri.

Cu cât timpul a trecut, așteptările și valorile maestrului sunt cernute prin sita experienței, încercând să facă o clasificare clară a cântăreților adevărați autentici și a celor care doar încearcă să câștige o pâine incluzând în repertoriul lor și muzica populară.

De aceea, caută cu lupa specialiștii de altădată din juriile folclorice, așa cum erau reprezentați aceștia în trecut, încercând să creioneze prăpăstiile care s-au instaurat între generațiile vechi și noi, între stabilitatea de altădată și nesiguranța de astăzi, între talent și ne-talent.

Nostalgia lui Gheorghe Jitaru se regăsește nu doar în viața de zi cu zi, ci, mai ales, în perioada sărbătorilor, care, pe timpuri, era sacră și așteptată, cu emoție, cu dragoste, iar astăzi, sărbătoarea, din păcate, a rămas undeva în umbră.

Mai multe despre cele prezentate, puteţi audia, doar la Radio Iaşi, un radio al inimii dumneavoastră, începând cu ora 21 şi 3 minute, în emisiunea – Tradiţii, unde vă invităm să fiţi alături de noi pentru a scrie istoria neamului românesc.

MAI MULTE AICI - http://radioiasi.ro/emisiuni/traditii-2/conexiuni-simtaminte-si-trairi-in-folclorul-autentic-romanesc-traditii-cu-dumitru-serban-ora-2103-14-09-2017/

Text, audio, foto: Dumitru ȘERBAN

Folclorul, mesagerul străbunilor, obiect de interes pentru tânăra generaţie – Tradiții cu Dumitru Șerban (ora 21:03, 22.06.2017)

Stimați prieteni, bine ne-am regăsit, la o nouă emisiune dedicată tradițiilor, respectului pentru autentic şi verosimil, dar mai ales, o emisiune închinată valorilor unui popor mare, prin care încercăm să conservăm diamantul şlefuit de generaţiile străbune prin consideraţia pe care o avem pentru neamul românesc, pentru originile strămoşeşti, asupra cărora ne întoarcem cu reverenţă şi cu pioşenie, supunându-ne smeriţi în faţa unei seminţii alese şi iubite de Dumnezeu, chiar dacă, mult încercată de veacuri.

În faţa unui asemenea norod, ne închinăm, făcându-ne răspunzători direcţi de moştenirea primită, avînd grijă să păstrăm cu credinţă zestrea de valori dobândită… „În seara răzvrătirii care vine, de la străbunii mei până la tine… /Prin râpi şi gropi adânci, suite de bătrânii mei pe brânci/şi care tânăr, să le urci te aşteaptă…”. Pornind de la îndemnul lui Tudor Arghezi, să purcedem la drum, pentru că în emisiunea de astăzi, avem un invitat special, care are multe să ne spună şi să ne prezinte, dar, veţi afla despre toate acestea doar dacă veţi fi alături de noi, de emisiunea Tradiţii, o emisiune a sufletului tău.                                                                                                       

Concret, iubiţi prieteni, astăzi, stăm de vorbă cu  cercetător ştiințific, Ioana Repciuc, doctor în filologie, de la Departamentul de Etnologie, Institutul de Filologie Română A. Philippide din cadrul Academiei Române, Filiala Iași. Vorbim despre lucrarea – Religiozitate populară şi simbolism acvatic. O perspectivă socio-antropologică asupra obiceiurilor româneşti.

Cartea conturează rezultatul unui proiect postdoctoral finanţat de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice – intitulat „Elemente de religiozitate populară în riturile româneşti ale apei. O perspectivă socio-antropologică”, şi al unui stagiu de cercetare în Marea Britanie, a autoarei, la Universitatea din Oxford.

De asemenea, tot cu Ioana Repciuc, în ediția de astăzi a emisiunii noastre, vorbim și despre – Mică enciclopedie a poveștilor românești, a folcloristului Ovidiu Bârlea.  Ioana Repciuc a îngrijit ultima ediție a acestei lucrări, apărută în anul 2014 la Editura AIUS din Craiova, semnând și studiul introductiv.      

Fiecare dintre cele două cărţi prezentate în această seară, reprezintă o muncă asiduă de teren, o experienţă a terenului, unde autoarea, strânge într-un buchet, vocile pe care le audiază, faptele, experienţa, trecând dincolo de timp şi spaţiu, surprinzând imagini adecvate asupra riturilor cercetate, imagini, atât ale trecutului, cât şi ale prezentului, sursele documentare fiind tipologii folclorice generale, atlase etnografice, reviste de folclor, monografii dedicate sărbătorilor calendaristice şi familiale, dar şi anchetelor de teren efectuate în Oltenia şi Moldova.

Trebuie să mărturisesc că am răsfoit cartea  lui Ovidiu Bârlea, căutând ceva pentru sufletul dvs. Mi-a fost greu să mă decid, întrucât pentru început am dorit să vă prezint povestea unui măr, apoi a unei furnici, o fi vreo legătură, după care m-am răzgândit şi am ales soarele, mi-a trecut prin cap şi termenul soţie, deodată am dat de urs, vântul turbat şi-a făcut şi el prezenţa, zburătorul mă încearcă de mult, zâna şi zmeul mi-au fost alături, dar, totuşi, aşa printr-o magie, pentru că tot suntem în Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, m-am oprit la litera S  şi vă voi prezenta câteva povestioare din folclor, despre Sâmpetru. El este considerat cel mai popular dintre sfinţi, e socotit în legende cel mai apropiat de Dumnezeu, fiind sfătuitorul lui permanent… e închipuit a fi portarul raiului, unde primeşte numai oamenii buni. Acolo ţine în sânul său copiii mici, hrănindu-i cu laptele dat cu linguriţa ca să nu li se mai facă dor de mamele lor; încă de la naştere i-a fost ursit să fie sfânt, dar să nu se poată naşte până ce tatăl său nu-i va făgădui de soţie pe Zâna fără de tată; Sâmpetru e mai mare peste grindină. E serbat trei zile pentru că el trei zile a fiert piatra în cer, ca să nu le strice grădinile, culturile oamenilor, de aceea piatra e mărunţică şi rară cu picături calde de ploaie, el o orânduieşte împreună cu Sântilie, cei doi sfinţi, poartă nourii, poartă ploaia, piatra, când se aude piatra forcotind, atunci Sf. Petru o fierbe, Sf. Ilie dă foc şi Sf. Petru fierbe piatra în cer; într-o variantă de basm Sf. Petru locuieşte pe pământ într-o cetate de pe muntele de argint, unde voinicul îl întreabă de locuinţa celei promise la naştere, Raura Lună,  Sf. Petru nu ştie şi îl trimite la Sfânta Duminică.

Mai multe despre cele prezentate, puteţi audia, doar la Radio Iaşi, un radio al inimii dumneavoastră, începând cu ora 21 şi 3 minute, în emisiunea – Tradiţii.

MAI MULTE AICI - http://radioiasi.ro/emisiuni/traditii-2/folclorul-mesagerul-strabunilor-obiect-de-interes-pentru-tanara-generatie-traditii-cu-dumitru-serban-ora-2103-22-06-2017/

Dumitru Vacariu, ieşirea din timp şi spaţiu, conturarea operei artistice, izvorâtă din frumos şi tradiţie – Tradiții cu Dumitru Șerban (ora 21 și 3 minute, 25.05.2017)

În seara aceasta, este o ediţie de colecţie cu Dumitru Vacariu, care-şi deschide sufletul, ca pe o carte, în faţa domniilor voastre.

Maturitatea fiindu-i marcată de ani de detenţie, singurul fapt salvator îl reprezintă întoarcerea la copilărie, la tradiţie, care-i ţin mintea trează, ocupată, şi-l fac să-şi dorească eliberarea, pentru a se contopi cu codrul cu verdeaţă, cu strămoşii neamului, cu animalele sacre, care i-au marcat copilăria, cu care să întindă hora veacurilor.

Concret, în ediţia de astăzi a emisiunii noastre, dragi prieteni, schimbăm registrul şi difuzăm, în exclusivitate, pentru dumneavoastră, un interviu eveniment cu omul de cultură Dumitru Vacariu, originar din Pipirig, Neamţ, cel care a suferit pentru cultura noastră, pentru noi, pentru ceea ce suntem astăzi.     În urmă cu câteva zile, la îndemnul omului de cultură Constantin Parascan, apropiat al emisiunii noastre, am păşit, cuprins de emoţie,  spre apartamentul lui Dumitru Vacariu, de pe strada Lăpuşneanu din târgul Iaşiului.        

Dumitru Vacariu, încă de la prima strângere de mână, mi-a creat un sentiment frumos pe care nu a putut, încă nimeni, să mi-l creeze până astăzi… un interviu care s-a derulat parcă cu puterea gândului, încât nu am putut conştientiza cât de repede s-au scurs minutele. Atât este de minunat să petreci clipele în prejma lui Dumitru Vacariu, ascultându-l vorbind.                             

Şi cum Pipirig-ul este un sat de oameni fără căpătâi, citându-l pe Creangă, unui asemenea sat, nu i-a fost suficient cât a dăruit, prin familia lui Creangă, de aceea şi-a căutat sevele, dăruind comunei oameni, unul şi unul, iar Domnul Vacariu este unul dintre aceştia, şi din surse sigure, am aflat că se trage din arborele genealogic al marelui povestitor.                                                              

S-a născut la 21 sept. 1931, din părinţii Dumitru şi Maria Vacariu, oameni vrednici, păstrători ai obiceiurilor şi tradiţiilor neamului, creştini practicanţi care şi-au crescut copiii în spiritul iubirii de neam şi ţară, poate chiar prea mult. Şcoala primară o face în satul natal, iar, apoi urmează cursurile Liceului Pedagogic din Piatra-Neamţ în perioada 1946 – 1952, cursuri care-i vor fi îndrumătoare, pregătindu-l şi iniţiindu-l în vocaţia de pedagog.                 Moldova noastră îl cheamă şi-l atrage ca un magnet la studii, astfel încât va urma cursurile universitare la Facultatea de Filologie-Istorie în Iaşi, în cadrul Universităţii „Al. I. Cuza”, în perioada 1953-1957, unde îl găsim student eminent. După terminarea facultăţii este profesor titular la Liceul nr. 2 din Vaslui, practicând meseria cu drag şi formând tinerii pentru viaţă şi pentru societate.                                                                                                       

Fiind implicat sufleteşte în organizarea evenimentului care avea să sărbătorească 500 de ani de la urcarea pe tronul Moldovei a lui Ştefan cel Mare şi Sfînt, împreună cu alţi colegi, fiind prins în avalanşa tinereţii şi iubirii pătimaşe de ţară, a fost condamnat la 8 ani de detenţie politică.                        

Suferinţa şi rigoarea închisorii comuniste din perioada 1958-1964, se regăsesc în opera scriitorului, care în postura suferindului îşi deschide sufletul în versuri, eliberându-şi conştiinţa de nedreptatea unei societăţi, eul liric făcându-şi simţită prezenţa prin măcrcile lexico-gramaticale ale subiectivităţii: verbele şi pronumele de persoana I şi a II-a, punctuaţia subiectivă, vocativele, imperativele.                                                                                     

După perioada detenţiei, urmează o etapă mai grea a vieţii, pentru că nu mai este primit în sistemul de învăţământ, va fi nevoit să înceapă munca de jos. Astfel, pentru a se întreţine, o perioadă este şomer, apoi muncitor la o Secţie de Maşini şi Tractoare din Vaslui, funcţionar la Centrul de librării Iaşi şi, începînd din anul 1969, viaţa începe să-i surâdă, fiind repus în drepturi, fiind angajat al Muzeului Literaturii Române din Iaşi, pînă în anul 2003, cînd s-a pensionat, o viaţă de om, poate nescrisă toată, încă.

Învăţat cu munca şi deprinderea ca totul să funcţioneze în parametrii normali, din anul 1971 pînă în 1988, a condus toate obiectivele Muzeului Literaturii Române din Iaşi, participînd direct la organizarea şi deschiderea mai multor obiective muzeale, precum - Casa Dosoftei, casele memoriale M. Codreanu, M. Sadoveanu, G. Topîrceanu, sediul central al muzeului din Casa V. Pogor, cu secţiile de literatură română modernă şi contemporană, casa memorială O. Cazimir ş.a.                                                                                                

Dincolo de tot ceea ce s-a spus şi s-a prezentat despre domnia sa, nu am amintit lucrul care era, poate, cel mai important de atins. Domnia sa constituie subiectul emisiunii noastre şi pentru că, de mic copil, a iubit şi a fost unit cu tradiţia şi prin tradiţie, fapt evidenţiat şi în opera domniei sale, unde … în rătăcirile prin munţii Neamţului, avea prilejul să se întoarcă în timp, printre moşii şi strămoşii ascunşi prin cotloanele timpului, fie haiduci, ciobani sau bătrânii satului din copilărie, amintindu-şi cu drag de vânătoarea, de întâlnirile minunate cu iezi, căprioare, cerbi, pur şi simplu, lăsându-se furat de somnul de la umbra copacilor, unde-şi făurea o proprie lume, întinzând hora înfrăţirii cu toţi eroii din poveşti şi legende.     

                                                                          

Mai multe despre această poveste încercată din viaţa unui Om… veţi descoperi, începând cu ora 21 şi 3 minute, astăzi, în emisiunea Tradiţii, pe toate frecvenţele Radio Isşi.                                                                                       

Vă aşteptăm să împărtăşim emoţiile, trăirile şi sentimentele unui om… iubitor de tradiţii, neam şi ţară, Dumitru Vacariu.                                                         

Cu toate că, întrebarea retorică… Să mor… ori să nu mor… şi-a pus-o de n-ori, de fiecare dată, poetul a avut energia şi vitalitatea să depăşească greul vieţii, întorcându-se la copilărie, la universul nepătat, unde viaţa prindea contur, făcându-l să uite de tot şi de toate, găsindu-şi energia şi izvorul vieţii, idee exprimată cu tărie şi-n versurile … Să mor… ori să nu mor?/ Aş vrea mai bine un izvor/ de vinuri vechi şi aromate/ şi-n sfânta mea singurătate/ s-aud cum creşte-nmiresmată/ pădurea mea de altădată… 

MAI MULTE AICI - http://radioiasi.ro/emisiuni/traditii-2/dumitru-vacariu-iesirea-din-timp-si-spatiu-conturarea-operei-artistice-izvorata-din-frumos-si-traditie-traditii-cu-dumitru-serban-ora-21-si-3-minute-25-05-2017/